Un cardinal umil şi simplu, însă un iezuit care nu a denunţat ororile
dictaturilor latino sprijinite de SUA, ales papă chiar la debutul procesului
Operaţiunii Condor la Buenos Aires, chiar înaintea tranziţiei Cubei către
pro-americanism şi doar cu o zi înainte de alegrea preşedintelui Chinei, care a
trecut astfel neobservată
Alegerea unui papa dintre cardinalii Americii Latine, casa celei mai mari
comunităţi catolice din lume, este un gest simbolic. Alegerea unui papă ce
provine dintr-o zona în care catolicismul este tot mai mult concurat de
protestantism şi prozelitismul evanghelic de sorginte nord-americană este un
gest pragmatic, iar la această se adaugă încercarea Vaticanului de a acordă
atenţie marilor economii emergente. Însă presa internaţională nu consideră că
doar aceste elemente au fost fundamentale pentru alegerea papei Francisc I.
Operaţiunea Condor, CIA şi Biserică Catolică
Când junta militară care a venit la putere în 1976 în Argentina a început
represiunea sângeroasă împotriva opozanţilor, Jorge Mario Bergoglio era cel mai
înalt prelat iezuit din ţară. Fusese numit Provincial al Ordinului Iezuit cu
patru ani înainte, la numai 36 de ani. Anii săi în fruntea iezuiţilor au coincis
cu cele mai negre momente ale operaţiunii Condor, iniţiată de dictaturile de
dreapta latino-americane împotriva opozanţilor, cu sprijinul CIA şi al
administraţiei Nixon, cu Henry Kissinger şi David Rockefeller jucând un rol
major.
Pe 5 martie a început la Buenos Aires procesul a 25 de personalităţi
implicate în valul de masacre care au costat viaţa a 50.000 de oameni şi
dispariţia altor 30.000, închiderea a jumătate de milion de latino-americani şi
torturarea a sute de mii. Printre cei judecaţi, fostul dictator argentinian
(1976-1981) Jorge Rafael Videla. Procesul poate duce la dezvăluiri despre
implicarea SUA şi despre crime până acum necunoscute. La o săptămână de la
începerea procesului (ce ar putea dura doi ani), a fost ales papă iezuitul Jorge
Mario Bergoglio...
Jorge Mario Bergoglio şi iezuiţii torturaţi
Junta condusă de generalul Jorge Videla a fost responsabilă pentru nenumărate
asasinate, inclusiv pentru uciderea mai multor preoţi, călugări şi călugăriţe,
imediat după înlăturarea de la putere a Isabelei Peron, în 1976. În 1985, la
patru ani după ce a părăsit puterea, Videla a fost condamnat la închisoare pe
viaţă. Regimul militar a luat sfârşit după pierderea războiului pentru insulele
Malvine cu Marea Britanie, în 1983.
Videla a avut însă o relaţie bună cu iezuitul Jorge Mario Bergoglio în anii
“războiului murdar” din Argentina. În 2005, avocata Myriam Bregman a făcut o
plângere împotriva lui Bergoglio, acuzandu-l că ar fi implicat în răpirea a doi
preoţi iezuiţi, în 1976. “Dio Mio”, titra, joi, cotidinaul argentinian “12
Pagina”, cu referire la alegerea papei Francisc I. Ziarul aduce aminte de modul
în care Bergoglio i-a demis pe preoţii Orlando Yorio şi Francisco Jalics, cu
care a avut mai multe controverse legate de relatioa iezuiţilor cu junta
militară. La scurt timp, cei doi au fost răpiţi şi eliberaţi după cinci luni de
tortură şi interogatorii.
Bergoglio a invocat în 2005 dreptul prevăzut de legea argentiniană de a nu
apărea în faţa instanţei. El a depus mărturie abia în 2010. Yorio l-a acuzat
atunci pe actualul papă că l-a dat pe mâna echipelor morţii prin faptul că nu a
explicat liderilor juntei că el, mai-marele iezuiţilor argentinieni sprijină
activitatea preoţilor.
În Argentina, aproape întregul cler catolic superior era de partea juntei
militare. “Chiar declaraţiile lui Bergoglio arăta că oficialii bisericii ştiau
de la injceput despre torturi şi crime, dar chiar şi aşa au sprijinit junta în
mod public. Dictatura nu ar fi putut acţionă aşa fără acest sprijin esenţial”,
spunea, în 2005, avocata Bregman, citată de Los Angeles Times.
Un papă ostil Argentinei care naţionalizează petrolul
Un alt aspect important legat de cardinalul Bergoglio tinme de relaţia să
foarte rece cu ultimii preşedinţi ai Argentinei, Nestor Kirchner şi Cristina
Kirchner. Actuala preşedintă s-a lansat în decizii ce au nemulţumit Wall
Street-ul şi City-ul londonez: a naţionalizat compania petrolieră naţională şi
relansat pretenţii teritorioale asupra Malvinelor şi a resurselor de
hidrocarburi descoperite în apele arhipelagului.
Actualul papă are însă relaţii bune cu actuală opoziţie din Argentina.
Gabriela Michetti, lidera partidului de dreapta Propunerea Republicană şi Elisa
Carrio, principala rivală a Cristinei Kirchner la prezidenţialele din 2007, au
fost cele mai voclae în a-şi exprimă bucuria pentru alegerea papei.
Cardinalul Bergoglio a susţinut tacit un regim în care Argentina a adoptat un
model economic neoliberal, cu îngheţarea salariilor, privatizări masive şi
implicarea companiilor americane pe scară largă. Alegerea să că papa vine
într-un moment în care regimurile de stânga se încăpăţânează să rămână la putere
în Ecuador, Bolivia, Venezuela, Cubă.
Un papă pentru tranziţia către Cuba şi Venezuela
“democratizate”
Alegerea papei argentinian în momentul în care capul de pod al Rusiei în
Venezuela este şubrezit de moartea preşedintelui Hugo Chavez şi în care
sfârşitul regimului Castro este o chestiune de timp poate fi o strategie prin
care Vaticanul va încercă, prin imensă putere pe care i-o da religiozitatea
latino-americanilor, să îndrepte aceste state către o tranziţie spre poziţii
pro-americane.
Biserica Catolică se pregăteşte deja pentru o Cubă post-Castro, sprijinind
actualul guvern de la Havana în liberalizarea economiei şi încurajarea micilor
afaceri şi anticipând un parcurs al tranziţiei asemănător cu cel din Rusia, cu
membrii regimului castrist transformandu-se în oligarhi ai turismului, energiei,
comerţului exterior. Este o teză susţinută în Foreign Affair de Victor
Gaetan...De altfel, aceasta este şi esenţa unei telegrame publicată de WikiLeaks, trimisă de ambasadorul SUA
la Vatican în 2007. Textul aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu