Managementul riscurilor globale - Asociatia PROXEMIS

Străinii mutaţi în ţara noastră s-au plâns de procesul birocratic, nemulţumirile fiind cauzate, în primul rând, de numărul mare de acte necesare pentru obţinerea unui singur document.  La aceasta se adaugă numeroasele drumuri care trebuie făcute la diverse instituţii ale statului, având în vedere că actele nu sunt eliberate de aceeaşi instituţie. Plimbatul de la un ghişeu la altul, cozile interminabile şi atitudinea funcţionarilor completează seria problemelor evidenţiate de expaţii care au avut, deja, contact cu sistemul de stat din ţara noastră.
De exemplu, pentru a obţine certificatul de înregistrare a rezidenţei, o persoană care vine dintr-un stat membru UE, al spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, trebuie să depună la Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) nu mai puţin de 5 acte, conform datelor agenţiei de relocare Palace Estate.   Primul act este asigurarea facultativă, pentru care poate contribui la Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate (CNAS), Casa de Asigurări a Transportatorilor (CAT) sau la Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării (OPSNAJ). Această asigurare este valabilă doar pentru luna în curs, aşa că, dacă dosarul în care este inclusă nu e depus la IGI până în data de 30 sau 31 a respectivei luni, va fi necesară obţinerea unei noi asigurări, pentru o nouă contribuţie.
Expatul va mai trebui să aibă o copie a paşaportului şi acte doveditoare eliberate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), care să ateste că nu a desfăşurat nicio activitate economică de pe urma căreia să fi câştigat vreun venit, înainte de primirea certificatului de înregistrare a rezidenţei.
Documentele de la ONRC şi ANAF pot fi înlocuite de o declaraţie pe proprie răspundere, legalizată la notar, în care afirmă acelaşi lucru, că nu a avut venituri înainte de a primi certificatul.
Daca expatul vine din afara UE, Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiene, pe lângă actele necesare primirii certificatului de înregistrare, acesta mai trebuie să obţina şi o autorizaţie de muncă, de la IGI.
Autorizaţia este valabilă pentru un singur an şi este eliberată la cererea angajatorului, pentru poziţia pe care o va ocupa expatul.
Dacă, în cursul acelui an, expatul începe să lucreze pe o altă poziţie sau pentru un alt angajator, este necesară o nouă autorizaţie. În plus, expatul trebuie să faca dovada că locul de muncă pe care îl doreste nu poate fi ocupat de un cetățean român sau dintr-un stat UE.
Astfel, peste 40% din totalul străinilor mutaţi pe termen scurt şi mediu în ţara noastră au apelat la serviciile unei companii de relocare, ca urmare a procesului birocratic care le îngreunează procesul de mutare. În România locuiesc, în prezent, peste 13.000 de expaţi.