Managementul riscurilor globale - Asociatia PROXEMIS

Unul dintre politicienii vocali ai României relansează în dezbatere impozitarea suplimentară a marilor averi şi, deopotrivă, a firmelor care se descurcă şi realizează profit bunicel. O face cu atâta nonşalanţă şi insistenţă încât ai crede că este unul dintre acei bolşevici paraşutaţi la noi în anii 1950 să impună logica sălbatică a Sovietului Suprem! În realitate, el este unul dintre îmbogăţiţii de după Revoluţie care nu se ştie cum şi-a dobândit averea colosală, dar se bănuieşte. În orice caz, este exemplul viu al faptului că banii şi înţelepciunea (economică) nu merg obligatoriu mână în mână! Ei bine, individul acesta perorează, alături de pupilii săi politici şi mediatici, pe marginea soluţiilor de ieşire din criză. A găsit-o pe cea mai proastă: creşterea impozitării. Firmele care câştigă bine, să plătească mai mult, ca şi cum ele nu şi-ar reinvesti câştigul în locuri de muncă şi dezvoltare. Adică tot de pe cei care muncesc să tragă statul încă o piele, că nu i-a osândit suficient până acum!  Peste tot în lume, în perioade de criză, impozitarea se relaxează. La noi, iată, oameni politici populişti, care vor să gâdile emoţiile proletariatului, lansează idei aberante în speranţa că vor câştiga voturi în plus, voturi care mai apoi îi scutesc de tot felul de neplăceri. Promit oamenilor că le dau, dar de fapt nu plătesc un sfanţ din buzunarul lor, ci pun la bătaie, cu mare voluptate, buzunarele celorlalţi! Acesta este, din păcate, modelul politicianului român, fanfaron şi rupt de realitate, gata să vândă, vorba lui Caragiale, şi pe tac-su pentru un pisoi... Este limpede că în vremuri ca acestea economia trebuie stimulată, iar oamenii de afaceri încurajaţi. Or, cum îi încurajezi dacă le sufoci afacerea, dacă îi ameninţi din timp în timp şi accentuezi cu vorbe proaste climatul de instabilitate? Este o demagogie uluitoare, care ne determină să ne îndoim serios de sănătatea mintală a celor ce o susţin sus şi tare! La nivelul unora dintre politicieni nu se înţelege încă, şi este dramatic că se întâmplă aşa, că numai oamenii cu iniţiativă şi cu resurse vor putea scoate ţara din punctul mort, nu pomenile promise pe socoteala lor. Dacă va continua debandada din politică şi cei cu capital se vor simţi ameninţaţi şi chiar mai mult decât atât, nu îi poate nimeni ţine într-o ţară care le este ostilă. Consecinţele iresponsabilităţii politice tot noi, oamenii simpli le vom deconta, doar că va fi prea târziu!