Problema discriminarii reprezinta unul dintre cele mai sensibile subiecte existente la nivel mondial. Pornind de la simple scandari de pe anumite stadioane de fotbal si ajungand la mult mai complexul proces de angajare, milioane de oameni sunt afectati de diferitele stereotipuri ale societatii. Cu toate ca, cel putin la nivel declarativ, atat guvernele, cat si multe alte organizatii internationale lupta impotriva numeroaselor moduri de discriminare din zilele noastre, rezultatele nu sunt intotdeauna satisfacatoare, din moment ce aceasta problema continua sa existe aproape pretutindeni.In Franta avem exemplul celor mai recente masuri gandite pentru combaterea acesteia, atunci cand vine vorba despre angajare. Chiar daca in Codul Muncii din aceasta tara exista, inca din 2006, o sectiune care se refera la candidaturile anonime pentru un loc de munca, pana in ziua de azi nu au fost adoptate normele pentru aplicarea propriu zisa a acesteia. In aceste conditii, la presiunea mai multor asociatii, Consiliul de Stat a cerut Guvernului francez ca in maximum sase luni sa adopte un decret prin care aceasta masura sa fie obligatorie. Concret, in cazul companiilor care au cel putin 50 de angajati, dosarul unui candidat care cauta un loc de munca trebuie sa fie anonim. Marele plus al legii este, fara niciun dubiu, faptul ca sansele de a obtine un interviu pot creste considerabil. Dar in conditiile in care recrutorul are nevoie de un dosar "blurat" pentru a-si tine in frau pornirile discriminatorii, atunci cat de usor va trece, oare, cel care isi doreste job-ul de interviul propriu-zis?Daca discutam despre rasism, nu suntem foarte optimisti ca se va intampla asta, avand in vedere ca rasismul se bazeaza pe teorii care isi au originea in ideologii bine inradacinate.
In schimb, un om mai in varsta sau, dupa caz, o femeie, odata ajunsi la interviu, au mai mari sanse de a reusi sa le demonstreze persoanelor de decizie dintr-o companie ca sunt calificati pentru postul respectiv. O potentiala problema apare din punct de vedere organizational. Mai exact, avand in fata doar un dosar care, pe langa campul referitor la experienta candidatului, contine doar un numar de telefon, cei de la departamentul de recrutare nici macar nu stiu cu cine sa discute in momentul in care formeaza respectivul numar. Poate sa raspunda cineva din familie, un prieten, un coleg etc., fapt ce ingreuneaza cu mult munca recrutorului si in urma caruia se poate ajunge la numeroase incurcaturi.
In Hexagon, asadar, daca este sa tragem o concluzie strict legata de ultima decizie a francezilor, putem spune ca problema discriminarii este la fel de reala precum ineficacitatea combaterii acesteia prin astfel de legi. Privind lucrurile strict dintr-un cadru general, nici in Romania discriminarea din piata muncii nu este un subiect care ar trebui neglijat. Principala problema la noi in tara pare a fi discriminarea dintre barbati si femei, nefiind o noutate faptul ca multe dintre femei continua sa se planga de faptul ca veniturile pentru o pozitie si o experienta asemanatoare sunt mai mici decat cele ale barbatilor ori faptul ca pe majoritatea posturilor din conducere se afla persoane de sex masculin.
Chiar daca nu recunosc in mod deschis, este limpede ca angajatorii, oferind venituri mai mici, incearca sa isi ia din timp masuri pentru a acoperi pierderile din buget, in situatia in care o femeie ar fi nevoita sa intre in concediu maternal. Aceasta ar putea fi si o explicatie pentru faptul ca, in Romania, barbatii detin cele mai multe posturi din conducere, deoarece exista functii pentru care continuitatea este vitala, continuitate care are, din aceleasi motive, sanse mai mici sa se realizeze daca ocupanta pozitiei este o femeie. Cu toate acestea, ideal ar fi ca toate companiile, indiferent de tara in care au sediu, sa ofere egalitate de tratament angajatilor si celor care vor sa se angajeze si sa existe un singur criteriu de diferentiere: aptitudinile cerute pentru locul de munca respectiv.Sursa: Agerpres
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu