miercuri, 7 noiembrie 2012

Bugetul UE are trei surse principale de venit. Prima reprezintă 0,73% din venitul naţional brut al fiecărui stat membru, ceea ce reprezintă două treimi din bugetul UE. Se adaugă aşa-numitele resurse proprii tradiţionale, în special taxe vamale de import aplicate produselor provenind din afara UE, plus un procent din TVA armonizată percepută de fiecare ţară din UE. Criza economică ce domină Europa de câţiva ani a determinat state mari contributoare la bugetul Uniunii să facă presiuni pentru reducerea cotelor de participaţie ce le revin. .... surse guvernamentale ne-au declarat, recent, că „prin acţiunile pe care le întreprinde, Comisia Europeană lasă să se înţeleagă că nu mai are bani suficienţi pentru a finanţa toate programele pe care le derulează”. Potrivit acestora, cea mai grea situaţie se va înregistra în ţările membre UE, care au făcut parte din blocul socialist, pentru că aici se manifestă cele mai dure reacţii din partea autorităţilor de la Bruxelles.
In concluzie....Comisia Europeană semne nu mai are suficiente fonduri ca se achite de toate angajamentele luate şi caută soluţii pentru ca programele demarate nu sufere de lipsa finanţării. România „a recepţionat” deja aceste semnale, trei programe operaţionale susţinute cu fonduri comunitare fiind presuspendate. Trebuie remarcat faptul şi ţara noastră motive temeinice pentru astfel de decizii, prin neregulile făcute în derularea proiectelor. Comisarul european Dacian Cioloş a declarat fondurile pentru agricultură nu sunt în nici un pericol.

2 comentarii:

Anonim spunea...


Cea de-a treia temere financiară, conform lui Pérez y Cirera ar putea-o reprezenta eventualitatea ca în Spania, să aibă loc o reţinere a depozitelor (pentru a se evita ieşirea banilor din sistemul bancar, evitându-se astfel, panica şi prăbuşirea sistemului - n.trad.) - aşa cum s-a întâmplat cu Argentina în urmă cu 10 ani. Analiştii de piaţă resping în totalitate apariţia unei astfel de situaţii pe termen scurt sau mediu, dar din experienţa trăită, se extrag două soluţii practice.

Prima soluţie ar fi deschiderea unui cont bancar în străinătate. Inconvenientul acestui procedeu este costul său ridicat şi complexitatea operaţională. În majoritatea cazurilor - după cum explică Pérez - instituţia reclamă "de la 0,8% la 1% pentru a menţine deschis contul bancar". Pe de altă parte, existând o slabă posibilitate de reţinere a depozitelor, cel mai bun sfat este renunţarea la această idee.

Cealaltă opţiune este mult mai simplă. Este vorba despre a merge la orice bancă spaniolă şi a cumpăra fonduri de investiţii internaţionale gestionate şi aflate în custodia instituţiilor străine. "De exemplu, cumpărăm prin banca La Caixa obligaţiuni ale Morgan Stanley care ar acţiona ca administrator al banilor care s-ar afla în custodia Bank of America", expune Pérez. În această ipoteză, banca spaniolă ar acţiona doar ca o instituţie care comercializează, iar produsul financiar ar intra sub incidenţa legislaţiei nord-americane, motiv pentru care aceşti bani s-ar afla la adăpost în caz de reţinere a depozitelor.

Investitorii mici şi mijlocii optează pentru a-şi trimite banii în afara ţării, dar întotdeauna fac asta de teamă. "Decizia de a investi în companii străine nu este întotdeauna cauzată de panică, ci şi de opţiuni rezonabile precum faptul că sunt mai solvabile sau cotizează mai bine la Bursă", asigură Pingarrón.

Sfârşitul euro

În prezent, nu există nici posibilitatea ca euro să dispară de azi pe mâine, chiar şi ideea că Grecia va ieşi din zona euro s-a diluat cu timpul, după cum aminteşte Álvarez. Dar se poate întâmpla într-o zi. "Nu există monede care au durat mai mult de 200 sau 300 de ani, şi asta deoarece sistemul cade şi trebuie creat unul nou, ceea ce se poate întâmpla şi cu euro", comentează Pérez.

Ce se poate face pentru a ne salva banii în cazul dispariţiei monedei comunitare? Putem investi în diferite valute, dar nu mai mult din 50% din patrimoniu: ceva în yeni, o altă parte în franci elveţieni şi o altă parte, în dolari americani. "Noi credem că acum nu merită, deoarece în momentul în care investeşti într-o altă valută, eşti supus volatilităţii sale", afirmă Pérez.

Oricum ar fi, pentru a nu pierde bani, este necesar să ne informăm bine asupra riscului produsului care se achiziţionează, adică, să nu ne lăsăm purtaţi de înalta rentabilitate şi, în plus, să cunoaştem inflaţia pentru a calcula rentabilitatea reală a investiţiei.

SURSA: EL MUNDO

Anonim spunea...

Mugur Isarescu:
•Pe plan international, nu rata anuala ci rata medie anuala e luata in calcul.
•Factorii care au facut ca rata sa iasa din intervalul tintit: am avut un soc pe partea de oferta din cauza secetei si a preturilor internationale.

•Un alt factor este deprecierea din vara a leului fata de euro si dolar pentru ca in aceeasi perioada dolarul s-a intarit fata de euro. Am mai avut apoi ajustari ale preturilor administrate si un trend ascendent al cotatiilor internationale ale petrolului
•Nu cred ca avem o structura de consum diferita in Romania fata de Bulgaria, desi anumite ponderi in cosul de consum difera mult
•Am avut o inflatie mai mica de 2% in mai si iunie si atunci presa ne solicita sa coboram rapid dobanda. Acum, aceleasi legume si fructe au impins inflatia la peste 5% si probabil ca aceiasi analisti au sarit de partea cealalta, cerand sa marim dobanda
•Uitandu-ne la cotatiile la termen ale grauului si porumbului, majorarile s-au temperat si sper in evolutii stabile
•Miscarile trecute ale pretului titeiului ne indeamna la prudenta si sa consideram posibilitatea ca acest pret sa strice orice previziune
•Atata vreme cat deviatia PIB-ului tinde sa se accentueze, mixul de politici nu stiu daca e bine sa fie intarit
•Prima de risc indica o posibilitate de a ne imprumuta la costuri mai scazute
•In primavara acestui an leul a avut o evolutie relativ constanta, dar s-a inrautatit apoi in lunile de vara pe fondul situatiei politice interne
•Dolarul s-a intarit fata de euro si impactul inflationist via pretul petrolului a fost mai mare
•Intrucat s-au facut numeroase speculatii despre evolutia leului-ca ar fi fost cea mai slaba moneda fata de cele partenere, invit analistii sa aiba o privire pe termen mai indelungat intrucat tot ei spuneau anul trecut ca leul e prea stabil.
•Vedem evolutia preturilor in trim 4 din 2012 si in prima jumatatea anului viitor inafara bandei de variatie iar apoi sa vedem inflatia masurata ca inflatie anuala nu ca medie anuala, revenind in banda de variatie din jurul tintei
•Inflatia CORE2 ajustat are o "galma" in viziunea noastra. Avem intr-adevar o optiune dificila de facut; pe de o parte vom asista la o evolutie in sus a inflatie CORE 2 ajustat care ar justifica o intarire semnificativa a politicii monetara. Pe de alta parte avem o cerere scazuta si trebuie sa gandim foarte atent daca mai e cazul sa apasam pe aceasta pedala