Apariţia băncilor de investiţii pe piaţa românească se lasă aşteptată. Potrivit experţilor din domeniu, este o şansă foarte mică să vedem acest tip de instituţii în viitorul apropiat în România, pe motivul absenţei pieţelor de capital lichide. Mai mult, posibila introducere a unei taxe la nivel european pe tranzacţiile financiare va afecta întregul sistem bancar.
Ţara noastră duce lipsă de astfel de bănci, care pot contribui semnificativ la finanţarea economiei reale. Băncile de investiţii sunt, mai exact, bănci comerciale specializate în acordarea de credite pe termen mediu şi lung întreprinderilor industriale (uneori şi în alte ramuri economice). Acestea îşi procură fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai îndelungate decât cele obişnuite. Avantajul acestor tipuri de insituţii financiare, la nivel economic, este acela că, odată cu existenţa lor, băncile comerciale se vor putea concentra pe creditarea persoanelor fizice, iar băncile de investiţii vor fi cele care vor finanţa economia. O astfel de separare ar scuti băncile comerciale standard de grija creditelor pentru IMM-uri.
6 comentarii:
Revista Foreign Policy publică în ultimul său număr lista celor șapte lovituri de stat în care CIA a admis oficial că a fost implicată sau le-a regizat și realizat de la un cap la altul. În chiar aceste zile, scrie Foreign Policy, teoriile conspiraționiste susțin că atât Frații Musulmani, cât și guvernul susținut de armată la Cairo sunt în strânsă tovărășie cu Statele Unite. Aceste teorii sunt la ordinea zile în Egipt.
Iată însă lista loviturilor de stat organizate de SUA și recunoscute oficial de Washington.
Iran, 1953. În ciuda speculațiilor privind rolul CIA in instalarea unui guvern militar în Siria, în 1949, înlăturarea premierului iranian Mohamed Mossdegh este cea mai timpurie lovitură de stat a Războiului Rece în care SUA și-au recunoscut implicarea. In 1953, după aproape doi ani în care Mossadegh a condus guvernul Iranului, timp în care el l-a înfruntat pe șahul Mohammad Reza Pahlavi și a naționalizat industria petrolieră a țării, operată de companiile britanice, el a fost forțat să demisioneze și a fost arestat, petrecându-și restul zilelor sub arest la domiciliu. Potrivit recent declasificatelor documente CIA, ’’exista perspectiva de a lăsa Iranul descoperit în fața unei invazii sovietice, într-o perioadă în care Războiul Rece era la apogeu și când SUA erau implicate într-un război nedeclarat in Coreea, împotriva forțelor susținute de URSS și China. Toate acestea au constrâns SUA să planifice și să execute TPAJAX (numele de cod al operațiunii loviturii de stat)’’
Guatemala, 1954. Deși SUA l-au susținut inițial pe președintele Jacobo Arbenz (Departamentul de Stat l-a considerat un personaj important după accederea la putere, pregătită și susținută militar de SUA), relația s-a răcit când Arbenz a încercat o serie de reforme privind proprietatea funciară, care amenințau companiile americane – United Fruit Company. O lovitură de stat dată în 1954 l-a forțat pe Arbenz să renunțe la putere, lăsând loc unei junte. Detaliile clasificate ale implicării CIA în acest puci, incluzând echiparea rebelilor și trupelor paramilitare, în timp ce marina americană instaura o blocadă a coastei Guatemalei, au fost publicate în 1999.
Congo, 1960. Patrice Lumumba, primul premier al statului Congo (apoi Republica Democratică Congo), a fost înlăturat de președintele congolez Joseph Kasavubu, în timpul unei intervenții belgiene susținută de SUA. A fost o intervenție violentă, menită să mențină influența belgiană în Congo, dupa decolonizare. Lumumba a reușit să se opuna militar forțelor belgiene, recurgând la ajutorul logistic sovietic. Este motivul pentru care CIA a considerat că Lumumba este o amenințare pentru noul guvern al lui Joseph Mobutu. Comisia Church a Senatului SUA, formată din 11 senatori care monitorizau acțiunile clandestine ale CIA, a remarcat că CIA ’’a cotinuat să mențină legături cu congolezi care și-au exprimat dorința de a-l asasina pe Lumumba’’ și că ’’ofițerii CIA i-au încurajat si le-au oferit sprijin acestor congolezi, în efortul lor de a-l asasina pe Lumumba’’. După o încercare eșuată de a-l asasina pe Lumumba cu ajutorul unei batiste otrăvite, CIA a îndreptat trupele congoleze spre locația în care acesta se afla și le-a indicat care sunt căile de fugă care trebuie blocate. Lumumba a fost capturat la finalul lui 1960 și ucis în luna ianuarie a anului următor.
Republica Dominicană, 1961. Dictatura lui Rafel Trujillo, care a recurs la purificarea etnică, mii de haitieni fiind uciși, și care a încercat să-l asasineze pe președintele Venezuelei, s-a încheiat prin asasinarea sa în timpul unei ambuscade la care au participat disidenți politici înarmați. Deși cel care l-a împușcat mortal pe Trujillo a spus că ’’Nimeni nu mi-a spus să merg și să-l ucid pe Trujillo’’, el avea toata susținerea CIA. Comisia Church a descoperit că ’’a fost oferit sprijin material, constând în trei pistoale și trei carabine, iar SUA știau că disidenții doreau să-l înlăture pe Trujillo, cel mai probabil pe calea unui asasinat.’’
Republica Vietnam, 1963. SUA erau deja profund implicate în Vietnamul de Sud în 1963, iar relația cu liderul Ngo Dinh Diem devenea tot mai tensionată, pe măsură ce acesta încerca să-i suprime pe budiști. Potrivit Pentagon Papers, pe 23 august 1963, generalii sud-vietnamezi care puseseră la cale o lovitura de stat au contactat oficiali ai SUA, cărora le-au detaliat planul. După o perioadă de indecizie a SUA, generalii au dat lovitura și l-au ucis pe Diem, pe 1 noiembrie 1963, cu sprijin american, sub forma a 40.000 de dolari din fondurile CIA.
’’Pentru lovitura de stat împotriva lui Ngo Dinh Diem, SUA trebuie să își accepte partea lor de responsabilitate’’, arată documentele
Pentagonului. ’’Începând cu agust 1963, am autorizat, sancționat și încurajat eforturile pentru o lovitură de stat a generalilor vietnamezi și am oferit sprijin total pentru un nou guvern. Am menținut contacte clandestine cu ei în timpul planificării și executarii loviturii de stat și am văzut și amendat planurile lor de operațiuni, după cum am propus și un nou guvern.’’
Brazilia, 1964. Temându-se că noul președinte brazilian Joao Goulart, după expresia ambasadorului american Lincoln Gordon, ’’va face din Brazilia o China a anilor ’60’’, SUA au susținut lovitura de stat din 1964, condusă de Humberto Castello Branco, șeful statului major al armatei braziliene. În zilele de dinaintea loviturii, CIA a încurajat protestele de stradă împotriva guvernului și a furnizat combustibiul și ’’arme de fabricație neamericana’’ celor care sprijineau armata. ’’Cred că trebuie să facem tot ce se poate, să fim pregătiți să facem tot ce trebuie’’, le-a spus președintele Lyndon Johnson celor care puneau la cale lovitura de stat, potrivit documentelor declasificate din National Security Archive. Armata braziliană a condus țara până în 1985.
Chile, 1973. SUA nu l-au dorit niciodată la putere pe socialistul Salvador Allende. Acesta a câștigat democratic alegerile din Chile, din 1970, și a devenit președinte. Richard Nixon a cerut CIA să ’’faca sa țipe economia chiliană’’ și agenția a lucrat cu trei grupuri din Chile, fiecare punând la cale câte o lovitură împotriva lui Allende. Agenția a mers într-atât de departe încât a furnizat și armele, dar planurile au fost abandonate când CIA a început să nu mai aibă încredere în oamenii din Chile. Însă planul de sabotare a economiei chiliene a mers mai departe, până când generalul Augusto Pinochet a dat o lovitură de stat, in 1973. Relatarea oficială a CIA despre preluarea puterii, pe 11 septembrie 1973, arată că agenția ’’știa despre lovitura de stat a armatei și culegea date de la unii dintre participanții la puci și, pentru că CIA nu a descurajat lovitura din 1973 și a încercat să instige la lovitură de stat în anii anteriori, probabil a încuviințat această lovitură’’. CIA a mai organizat și o campanie de propagandă pentru sprijinirea noului regim Pinochet, după 1973, în ciuda faptului că știa despre gravele violări ale drepturilor omului, inclusiv uciderea disidenților politici.
Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble, a declarat vineri că următorul ajutor financiar pentru Grecia va fi mult mai mic decât programele actuale şi va depinde de îndeplinirea de către autorităţile elene a angajamentelor asumate, relatează publicaţia Kathimerini, citată de Mediafax.
În cele două programe de sprijin financiar obţinute de Grecia până în prezent, partenerii europeni şi FMI au aprobat împrumuturi de 240 de miliarde de euro.
Potrivit publicaţiei germane Handelsblatt, Schaeuble a declarat că orice nou ajutor va depinde de respectarea de către Grecia a obligaţiilor asumate. Oficialul german se aşteaptă ca viitorul ajutor să fie mult mai mic decât cel actual, având în vedere că Grecia va avea deja un excedent bugetar, excluzând serviciul datoriilor.
Schaeuble a spus că nu poate menţiona cifre sau măsuri specifice.
Discuţiile despre al treilea program de ajutor destinat Greciei au agitat în această săptămână campania electorală din Germania, unde vor avea loc alegeri generale în septembrie.
Schaeuble a spus marţi, la un miting electoral, că va fi nevoie de încă un program pentru Grecia. În declaraţiile anterioare Schaeuble susţinea că este probabil, dar nu inevitabil ca Grecia să aibă nevoie de un nou sprijin, după ce actualul program va expira anul viitor.
Declaraţia ministrului a fost comentată imediat de social-democraţi, care au cerut cancelarului conservator Angela Merkel să spună înainte de alegeri de ce ajutor are nevoie Grecia, pe lângă cele 240 de miliarde de euro angajate de UE şi FMI.
Melcii parcurg 1 metru într-o oră.
Cercetătorii britanici au dorit să afle cu ce viteză medie se deplasează melcii şi au ajuns la concluzia că aceştia parcurg 1 metru într-o oră, iar în 24 de ore parcurg 25 de metri. În plus, oamenii de ştiinţă au precizat că melcii au o metodă inedită de a economisi energie. Se urcă unii pe cochiliile celorlaţi, după care fac schimb. (A.C)
Libanul a decretat astăzi doliu naţional, după dublul atentat comis în oraşul Tripoli şi soldat cu 45 de morţi şi sute de răniţi, potrivit Mediafax.
Autorităţile din Liban ai luat măsuri suplimentare de securitate după cel mai grav atac de la sfârşitul războiului civil până în prezent.
Organizaţia teroristă Al-Qaida în Magrebul Islamic (AQMI) a acuzat mişcarea şiită libaneză Hezbollah de comiterea atentatelor.
Bilanţul atentatului a ajuns la 45 de morţi, iar 280 de răniţi rămân spitalizaţi.
Premierul Najib Mikati a decretat doliu naţional "în semn de solidaritate cu familiile victimelor".
Trimiteți un comentariu