Împovărată de o birocraţie
infernală şi rigidizarea progresivă a structurilor economice, Uniunea Europeană
nu mai poate rezista mult timp în forma sa actuală. Autorităţile europene nu au
reuşit până în prezent decât să păstreze status-quo-ul din sistemul financiar,
acoperindu-l cu un val de lichiditate fără precedent.
În raportul "Actualizare din anul 2012 a tabloului de bord privind ajutoarele de stat" al Comisiei Europene se arată că ajutoarele acordate sectorului financiar în 2011 au totalizat 714,7 miliarde de euro, echivalentul a 5,7% din PIB-ul UE. În perioada 2008 - 2011, instituţiile financiare din UE au fost susţinute cu 1,616 trilioane de euro, din care 1,174 trilioane au fost alocate prin programe de lichiditate, iar 442 miliarde de euro au fost utilizate pentru recapitalizarea băncilor. Surpriza raportului o constituie, însă, lista ţărilor care au acordat cele mai mari ajutoare: Marea Britanie (cu 19% din total), urmată de Irlanda (16%) şi Germania (16%). Creşterea accelerată a tensiunilor sociale în ţările de la periferia zonei euro, marcate tot mai des de autoimolări, va face şi mai dificil de justificat apelul politicienilor pentru sacrificiul populaţiei printr-o austeritate fără sfârşit, în condiţiile în care "ajutoarele" acordate sistemului financiar se numără cu trilioanele. Acum se încearcă "suspendarea" crizei până la alegerile din Germania. Dar poate guvernul de la Madrid să-şi facă datoria de bun cetăţean european?.....Într-un articol recent de la Bloomberg se arată că "ordinul invizibil al lui Rajoy măreşte datoria publică extrabilanţieră a Spaniei". Premierul spaniol a eliminat, în ultimele ore din 2012, plafonul de garantare a pierderilor "generate" de producătorii de energie.
Bloomberg scrie că datoriile statului faţă de producătorii de energie se ridică la circa 20 de miliarde de euro, dar acestea nu sunt incluse în datoria publică oficială.
De unde vin cele 20 de miliarde? Din politica înţeleaptă a ultimilor zece ani: populaţia nu a plătit preţul integral către furnizorii de electricitate, astfel fiindu-i ascunse adevăratele cos-turi ale tranziţiei către energia verde. Diferenţa a fost "reportată", dar acum a venit şi scadenţa.
De ce este ordinul invizibil? Pentru că a fost ascuns într-o lege al cărei subiect este stabilirea drepturilor pentru o anumită categorie de pensionari. Abisul din finanţele publice nu pare să înspăimânte, însă, prea tare piaţa obligaţiunilor guvernamentale ale Spaniei. Aşa să fie oare? Nici pe departe. Dincolo de aparenţa unei relative stabilităţi se află achiziţiile masive ale obligaţiunilor spaniole de către Fondul de Rezervă al Asigurărilor Sociale. Despre raidul asupra acestui fond declanşat de autorităţile spaniole a scris recent Wall Street Journal. Informaţiile prezentate de cotidianul financiar american arată că "cel puţin 90% din cele 65 de miliarde de euro ale fondului au fost investite în obligaţiuni guvernamentale", iar guvernul a început să retragă şi direct sume importante pentru o serie de plăţi urgente.
În raportul "Actualizare din anul 2012 a tabloului de bord privind ajutoarele de stat" al Comisiei Europene se arată că ajutoarele acordate sectorului financiar în 2011 au totalizat 714,7 miliarde de euro, echivalentul a 5,7% din PIB-ul UE. În perioada 2008 - 2011, instituţiile financiare din UE au fost susţinute cu 1,616 trilioane de euro, din care 1,174 trilioane au fost alocate prin programe de lichiditate, iar 442 miliarde de euro au fost utilizate pentru recapitalizarea băncilor. Surpriza raportului o constituie, însă, lista ţărilor care au acordat cele mai mari ajutoare: Marea Britanie (cu 19% din total), urmată de Irlanda (16%) şi Germania (16%). Creşterea accelerată a tensiunilor sociale în ţările de la periferia zonei euro, marcate tot mai des de autoimolări, va face şi mai dificil de justificat apelul politicienilor pentru sacrificiul populaţiei printr-o austeritate fără sfârşit, în condiţiile în care "ajutoarele" acordate sistemului financiar se numără cu trilioanele. Acum se încearcă "suspendarea" crizei până la alegerile din Germania. Dar poate guvernul de la Madrid să-şi facă datoria de bun cetăţean european?.....Într-un articol recent de la Bloomberg se arată că "ordinul invizibil al lui Rajoy măreşte datoria publică extrabilanţieră a Spaniei". Premierul spaniol a eliminat, în ultimele ore din 2012, plafonul de garantare a pierderilor "generate" de producătorii de energie.
Bloomberg scrie că datoriile statului faţă de producătorii de energie se ridică la circa 20 de miliarde de euro, dar acestea nu sunt incluse în datoria publică oficială.
De unde vin cele 20 de miliarde? Din politica înţeleaptă a ultimilor zece ani: populaţia nu a plătit preţul integral către furnizorii de electricitate, astfel fiindu-i ascunse adevăratele cos-turi ale tranziţiei către energia verde. Diferenţa a fost "reportată", dar acum a venit şi scadenţa.
De ce este ordinul invizibil? Pentru că a fost ascuns într-o lege al cărei subiect este stabilirea drepturilor pentru o anumită categorie de pensionari. Abisul din finanţele publice nu pare să înspăimânte, însă, prea tare piaţa obligaţiunilor guvernamentale ale Spaniei. Aşa să fie oare? Nici pe departe. Dincolo de aparenţa unei relative stabilităţi se află achiziţiile masive ale obligaţiunilor spaniole de către Fondul de Rezervă al Asigurărilor Sociale. Despre raidul asupra acestui fond declanşat de autorităţile spaniole a scris recent Wall Street Journal. Informaţiile prezentate de cotidianul financiar american arată că "cel puţin 90% din cele 65 de miliarde de euro ale fondului au fost investite în obligaţiuni guvernamentale", iar guvernul a început să retragă şi direct sume importante pentru o serie de plăţi urgente.
6 comentarii:
“Norvegia a avut o politica pro-inovatie de foarte mult timp, doar ca a fost numita altfel. In perioada de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial se numea “politica de reconstructie industriala”, apoi “politica de cercetare si dezvoltare”. Guvernul actual are 5 domenii prioritare pentru cercetare si inovatie: energie, petrol, mediu, industrii maritime si turism. Avem de asemenea trei strategii de cercetare in trei domenii noi: IT&C, nanotehnologie si biotehnologie”, a declarat Øystein Jørgensen, Senior Adviser in Ministerul Industriei si Comertului de la Oslo, Norvegia.
Sindicatul National al Salariatilor din Banca Comerciala Romana (SNS BCR) reclama conducerii bancii ca nu a fost consultat si ca nu au fost purtate negocieri privind concedierile anuntate in decembrie de presedintele BCR Tomas Spurny. Liderii SNS BCR sustin ca la intalnirea pe care au avut-o, pe 21 decembrie, cu oficialii bancii sindicatul a fost pus in fata faptului implinit, scrie ziarul Bursa. Sindicalistii au transmis ca banca ca a exclus negocierile pe marginea planului de restructurare si ca urmare au sesizat Inspectia Muncii, mai scrie Bursa.ro
Analistii recomanda Guvernului sa faca eforturi pentru a inchide actualul acord cu institutiile internationale in cat mai bune conditii, indiferent daca se va reusi ulterior negocierea unei noi intelegeri, care pare tot mai greu de realizat, in principal pentru ca FMI si CE au alte tari pe lista. In opinia analistilor chestionati de Mediafax, Romania are foarte mari intarzieri in adoptarea reformelor convenite cu Fondul Monetar International (FMI) si Comisia Europeana (CE), astfel ca in orice scenariu trebuie mai intai sa recupereze timpul pierdut si sa incerce sa finalizeze acordul in derulare cu cat mai multe criterii indeplinite, ceea ce ar permite si un spatiu de negociere mai relaxat in eventualitatea unei noi intelegeri.
Polonia şi Cehia, peste România
Potrivit analiştilor Reuters, Polonia şi Cehia se bucură de o mai mare încredere a investitorilor, iar pentru ca ţara noastră să devină competitivă în regiune are nevoie de un nou acord cu FMI.
“Investiţiile străine s-au cifrat la doar 1,3 miliarde de euro, în primele zece luni ale anului 2012, iar economia românească este ameninţată de o nouă recesiune”, notează Reuters.
Astfel, România are peste 600 de companii de stat, a căror pondere în PIB este de doar 6%, dar sunt responsabile cu o treime din valoarea arieratelor (datoriilor pe care statul le are către companii private sau de stat).
Suntem intr-o hazna si datoram totul clasei politice si angajatilor din institutiilor publice,majoritatea covarsitoare a acestora put a borfasie,abuz si incompetenta si sunt intangibili. Ar putea exista evaziune fiscala fara,,bunavointa si sustinera"angajatilor din Garda financiara,Inspectoratele teritoriale de munca,Casele de sanatate?! Actualul prim ministru vorbeste de restructurari,dar cuvantul potrivit este relocari ale unor functionari publici dintr-o institutie in alta, in contractele de munca sunt clauze uluitoare(pentru cei din privat nici macar ,,visate"),cu salarii compensatorii de pana la 60,cu fel de fel de ajutoare(total exclus numai ajutorul de somaj),va amintiti ce s-a intamplat cand fostul prim ministru Boc a vrut sa restructureze si a aflat de clauzele din contractele de munca ale multor bugetari??? Cine ar trebui sa raspunda pentru aceste clauze din contracte daca nu clasa politica? S-au reintregit salariile bugetarilor,dar s-a redus numarul acestora cu 25% cati erau in 2010,s-a mai redus numarul acestora cu 8-9% pentru ca acum suntem20 si nu 22 milioane?! Clasa politica actuala continua indatorarea generatiilor tinere,care vor migra in continuare si in final teritoriul Romaniei v-a fi scos la mezat. Sanatate si virtute.
Romania poate lovi usor FMI in punctul ei nevralgic - bancile. Pentru aceastra trebuie sa emita obligatii de stat cu dobanda peste inflatie dar sub cea la care se imprumuta de la FMI de exemplu. Si sa scada povara fiscala proportional cu suma obligatiilor emise. Apoi sa achite marfurile si serviciile prestate statului cu aceste obligatii, si in general sa incurajeze circulatia obligatiilor de stat pe post de bani. Iar la intrebarile insistente ale FMI ce vor urma sa raspunda evaziv sau ca vietatea aceea din papusoi.
Trimiteți un comentariu