Cum au reuşit ţările bogate să-şi finanţeze o parte din creşterea economică şi să-şi atenueze inflaţia pe seama ţărilor sărace? Un rol deosebit de important l-a avut şi îl are politica spolitoare a dobînzilor înalte, care sporeşte an de an şi în proporţii apreciabile datoria ţărilor în curs de dezvoltare. Pentru a face faţă plăţilor scadente – în condiţiile în care cercurile financiare limitează tot mai mult accesul debitorilor la noi credite, iar cele de afaceri, la pieţele de desfacere – ţările în curs de dezvoltare sînt nevoite să exporte un volum tot mai mare de mărfuri, acceptînd preţurile din ce în ce mai mici oferite de marii consumatori – respectiv statele dezvoltate. Această evoluţie, extrem de dăunătoare pentru lumea a treia, este accentuată de politica companiilor transnaţionale, care domină pieţele produselor de baza exportate de statele sărace. De asemenea, creşterea exagerată a cursului dolarului în perioada 1983-1985 a contribuit, prin mecanisme specifice pieţei capitaliste, la scăderea preţurilor de bază la produsele exportate de ţările în curs de dezvoltare şi creşterea eforturilor lor de a stinge datoria externă.
joi, 7 iulie 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu