Guvernul Romaniei a inaintat spre dezbatere un scenariu de relaxare fiscală şi de creşteri de cheltuieli în sectorul bugetar, cu riscuri de netagaduit pentru stabilitatea economică pe termen lung, fără a scoate o vorbă despre două supape prin care continuă să alimenteze mafia căreia îi e fără încetare dator. Cu un avânt muncitoresc de zile mari, sleitul Guvern Ponta a pregătit pe ultima sută de metri a vieţuirii sale o bombă care, dacă nu va fi dezamorsată măcar în ultimele secunde, va exploda şi va tot exploda mult timp după ce din Epoca Plagiatorului-Inculpat va mai fi rămas doar amintirea. E vorba, aşa cum am mai scris, de relaxarea fiscală abruptă, prin rescrierea Codului fiscal, concomitent cu angajarea unor cheltuieli astronomice în sectorul bugetar, pe segmentul salarii şi pensii speciale. Oricât de roz ar putea părea, la prima vedere, perspectiva unei fiscalităţi fără precedent de prietenoase, problema de fond e una simplă: creşterea halucinantă a cheltuielilor cu salariile angajaţilor (în jurul a 70%) anulează, practic, potenţialul succes pe care l-ar avea, de pildă, reducerea TVA. Vor trebui dirijaţi atât de mulţi bani de la buget pentru a susţine aceste creşteri, iar asta lună de lună şi an de an de aici încolo, încât se pune, logic, întrebarea: cu ce ne-am alege, la modul real, din povestea asta?miercuri, 12 august 2015
Guvernul Romaniei a inaintat spre dezbatere un scenariu de relaxare fiscală şi de creşteri de cheltuieli în sectorul bugetar, cu riscuri de netagaduit pentru stabilitatea economică pe termen lung, fără a scoate o vorbă despre două supape prin care continuă să alimenteze mafia căreia îi e fără încetare dator. Cu un avânt muncitoresc de zile mari, sleitul Guvern Ponta a pregătit pe ultima sută de metri a vieţuirii sale o bombă care, dacă nu va fi dezamorsată măcar în ultimele secunde, va exploda şi va tot exploda mult timp după ce din Epoca Plagiatorului-Inculpat va mai fi rămas doar amintirea. E vorba, aşa cum am mai scris, de relaxarea fiscală abruptă, prin rescrierea Codului fiscal, concomitent cu angajarea unor cheltuieli astronomice în sectorul bugetar, pe segmentul salarii şi pensii speciale. Oricât de roz ar putea părea, la prima vedere, perspectiva unei fiscalităţi fără precedent de prietenoase, problema de fond e una simplă: creşterea halucinantă a cheltuielilor cu salariile angajaţilor (în jurul a 70%) anulează, practic, potenţialul succes pe care l-ar avea, de pildă, reducerea TVA. Vor trebui dirijaţi atât de mulţi bani de la buget pentru a susţine aceste creşteri, iar asta lună de lună şi an de an de aici încolo, încât se pune, logic, întrebarea: cu ce ne-am alege, la modul real, din povestea asta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu