Managementul riscurilor globale - Asociatia PROXEMIS

Spre deosebire de finalul anilor ‘90, când mai multe bănci care au avut probleme au fost lăsate să cadă şi au intrat într-­o procedură clasică de faliment, autorităţile au astăzi o cu totul altă abordare. O instituţie nouă, denumită administrare specială, permite Băncii Naţionale a României, cu mâna Fondului de Garantare a Depozitelor, să preia banca cu probleme de la acţionarii săi şi să o treacă de perioada critică, pentru ca ulterior să îi găsească un nou acţionariat, fără a se ajunge la faliment.

„Se ridică dreptul de vot al acţionarilor, se preia banca şi se parchează pe un vehicul special care se numeşte bancă-punte. Se transferă toate activele şi pasivele pentru o perioadă de minimum doi ani, pentru a putea face faţă cererilor de retragere. Nu este chiar o naţionalizare, o putem denumi preluare a controlului. Entitatea care preia activele nu este o instituţie a statutului, ci Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, care este finanţat din cotizaţiile băncilor, însă vorbim tot de o instituţie de utilitate publică. Dacă nu există suficienţi bani pentru a efectua majorarea de capital necesară pentru a stabiliza banca preluată, Fondul se mai împrumută cu garanţie de la stat, deci tot pe banii contribuabilului român“, continuă Tîrnoveanu.

Este important de precizat că disponibilităţile directe ale FGDB, obţinute din cotizaţiile băncilor din România, acoperă doar 2,2% din valoarea totală a depozitelor garantate. Altfel spus, în cazul în care s-­ar pune problema ca una dintre primele cinci bănci ca valoare a depozitelor atrase să aibă probleme, FGDB nu ar avea, direct, capacitatea de a acoperi depozitele garantate de la respectiva bancă, adică toate depozitele cu valori de până în 100.000 de euro. Legea rezolvă însă această situaţie, permiţând FGDB să se împrumute cu garanţie de la stat pentru a­-şi putea acoperi angajamentele.