Pentru băsiștii care confundau în vara anului trecut reacția de deminitate națională a românilor la umilințele la care au fost supuși de Bruxelles cu un așa-zis «anti-europenism» sau «anti-occidentalism», recentul Eurobarometru ar trebui să le servească de duş rece. Datele date publicităţii la Bruxelles demonstrează că «euro-entuziasmul» băsiştilor reprezintă deja o atitudine marginală în Uniunea Europeană. Ei sunt cei «periferici» în raport sentimentului general pe care îl trăiesc actualmente cetățenii europeni, profund dezamnăgiţi de actualele politici ale Uniunii Europene. «Pro-europenismul» lor de salon provincial a ajuns, raportat la adevărata Europă, o formă de obscurantism.
Oficiul European de Statistică a dat publicității un sondaj umilitor pentru actuala echipă a popularilor europeni care ne dirijează destinele de la Bruxelles. Sondajul arată clar că, în timpul mandatelor lui Barroso și Van Rompuy, a avut loc o scădere vertiginoasă a încrederii în Uniunea Europeană, mai ales în țările care au fost în mod tradițional pro-europene.
Rata încrederii opiniei publice europene în instituțiile UE a atins cele mai de jos niveluri din istoria construcției comunitare, în special în cele mai mari șase țări din Uniune (Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Spania și Polonia). Ele reprezintă împreună din punct de vedere demografic în jur de 350 de milioane de cetățeni europeni din totalul de 500 de milioane cât numără actualmente Uniunea Europeană....
Pentru a ameti
fraierii, Constitutia UE a fost botezata "Tratatul de la Lisabona".
Profesorul german Schachtschneider de la Universitatea din Nürnberg a analizat
acest Tratat (două volume extrem de groase), şi a constatat unele lucruri
despre care nimeni nu vrea să vorbească.
Tratatul a legalizat ocolirea Referendumurilor naţionale în ţările
membre şi a anulat dreptul Parlamentelor naţionale de a decide în privinţa unor
probleme majore pentru statul respectiv . Elaborarea Tratatului, a fost făcută de Consiliul UE, care nu include liderii
statelor membre. Tratatul de la Lisabona dă dreptul Preşedinţilor statelor membre, de a decide
singuri, în probleme de interes vital pentru ţara respectivă. Tratatul
legalizează pedeapsa cu moartea, pentru populaţia care se revoltă. S-a decis
constituirea unor unităţi militare, care pot interveni contra maselor revoltate
din cauza sărăciei şi a măsurilor de austeritate.










