Experţii Comisiei Europene au transmis autorităţilor române că prima versiune a Acordului de Parteneriat (AP) pentru utilizarea fondurilor comunitare în perioada 2014-2020 este lipsită de viziune strategică, prea vagă şi nu dovedeşte că lecţia dată de eşecul cheltuirii banilor UE este valorificată, transmite Mediafax.

Observaţiile au fost transmise de către experţii Comisiei Europene (CE) prin intermediul misiunii României la Bruxelles, la sfârşitul lunii decembrie, pe baza primei versiuni a Acordului de Parteneriat finalizată în luna octombrie.

Această primă versiune a Acordului, care reprezintă, practic, o formă mult mai avansată decât un simplu draft şi indică modul în care autorităţile române şi-au propus să atragă fonduri europene în perioada 2014-2020, a fost prezentată, în octombrie, membrilor Camerei Deputaţilor de premierul Victor Ponta şi ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici.

In cazul a patru bănci din sistem, pentru un depozit de 3.000 de lei la trei luni, clientul plăteşte el bani băncii. Deşi clientul ar trebui recompensat pentru că împrumută banca, combinaţia dobândă mică/comision mare face ca acesta să plătească banca pentru că o finanţează, asta fără a lua în calcul un alt cost: inflaţia.

Raiffeisen Bank plăteşte cea mai mică dobândă pentru economisirile pe trei luni, scadenţa preferată de românii: 2,8% pe an. În trei luni, dobânda netă acumulată este de 17,64 lei. După ce sunt scăzute cheltuielile cu administrarea contului curent de 2,5 lei pe lună, mai rămân 10,14 lei. Comisionul de retragere numerar de la ghişeu este de 0,5%, minimum 2,5 lei, astfel că retragerea sumei de 3.010,14 lei te costă încă 15 lei. În final, clientul norocos se alege cu 2.995 de lei din cei 3.000 de lei depuşi la bancă.

La BCR, dobânda pentru depozitelel la trei luni este de 2,95%. La 3.000 de lei depuşi, câştigul net din dobândă este de 18,59 lei. BCR nu mai serveşte clienţii cu conturi curente standard, ci cu pachete de cont curent. Cel mai ieftin costă 4,5 lei/lună. În trei luni, clientul plăteşte 13,5 lei doar pe administrarea contului curent. Retragerea banilor de la ghişeele băncii costă încă 0,5% din suma retrasă, dar nu mai puţin de 8 lei, însă la pachetul de cont curent primeşti şi un card, la care comisionul de retragere de la bancomat este de 0,25%. În varianta favorabilă, la 3.000 de lei depuşi, primeşti înapoi 2.994,6 lei.

UniCredit Ţiriac Bank oferă o dobândă de 3,7% pentru economisirile pe 3 luni. La scadenţă, dobânda netă acumulată este de 23,3 lei. Dar, dacă nu lucraţi deja cu UniCredit, atunci trebuie să plătiţi şi un comision de administrare a contului curent foarte piperat, de 7,5 lei pe lună. În trei luni, comisionul mănâncă deja mare parte din dobândă, iar restul se duce pe retragerea de numerar: 0,5%, minimum 5 lei. Dacă scoateţi banii după cele trei luni, din cei 3.000 de lei depuşi, mai rămâneţi cu 2.985 de lei. Dar măcar banii sunt în siguranţă, aşa cum spune şi pe site-ul UniCredit, pe prima poziţie la categoria avantaje: "Depozitele UniCredit Ţiriac Bank sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar". De precizat că la fel se întâmplă cu toate depozitele de până la 100.000 de euro de la băncile persoane juridice române.

BRD oferă aceeaşi dobândă ca UniCredit, astfel că suma netă după trei luni va fi tot 23,3 lei. Comisionul de administrare a contului curent este de 0,8 euro/lună - BRD calculează comisioanele în euro şi le converteşte în valuta contului, astfel că în momentul de faţă acesta este de 3,6 lei. Dacă adăugăm şi comisionul de retragere a numerarului de la ghişeu, atunci deponentul rămâne cu o gaură de 2,5 lei la cei 3.000 de lei depuşi.

Pe de altă parte, băncile care au nevoie de lichiditatea oferă, pe lângă dobânzile mai mari, şi gratuitate la contul curent şi la retragerea banilor la scadenţă.

Pentru a evita plata comisioanelor de administrare, e mai bine să faceţi depozite la banca la care sunteţi deja client şi la care aveţi un cont curent şi un card de debit ataşat - scutiţi astfel costurile suplimentare, iar dacă aveţi conturi la mai multe bănci, comparaţi ofertele şi alegeţi-o pe cea mai convenabilă. Verificaţi care sunt comisionele percepute de bancă – o rată mare a dobânzii nu înseamnă că neapărat e cea mai bună ofertă.

La acest inceput de 2014 nimeni nu s-ar gandi sa nesocoteasca eventualitatea unui ”Grexit”... Oare se vor revolta oare grecii contra strategiei raului folosita in mod sistematic de autoritatile europene, ele insele sub bocancul german? O strategie care consta in a analiza criza doar prin prisma deficitelor si de a nu o remedia decat prin austeritate bugetara. O strategie care pedepseste pe cei si pe cele care sunt cel mai putin responsabili pentru declansarea crizei, adica poporul. Tehnocratia europeana si-a indeplinit cu bucurie, in realitate, sarcina de a impune aceasta austeritate unor tari europene de la periferie, precum si Frantei, iar consecinta este ca grecii, spaniolii, portughezii isi pun azi o serie de intrebari existentiale. Merita toate aceste sacrificii? Merita aceasta Europa, cand singurele raspunsuri si singurele semnale care vin din Germania si de la Bruxelles se reduc la somaj si economii suplimentare, care se vor traduce si ele mai departe in radicalizari suplimentare?...Dupa sase ani de depresiune, Grecia nu pare inca intr-o situatie mai buna la inceputul lui 2014. Tote perspectivele de crestere pentru noul an sunt pesimiste si negativiste, iar PIB-ul din 2013 a fost cu 4% mai redus decat cel din 2012. De fapt, economia elena isi vede astazi amputate 25% din resursele sale, in raport cu perioada de debut a crizei. Ca element de comparatie, economia SUA s-a prabusit cu 30% in timpul Marii Depresiuni. Grecia a suferit, asadar, o depresiune puternica, a carei amplitudine este inspaimantatoare si se traduce printr-o rata a somajului de 27% si chiar de 55% in randul tinerilor.

Mitul “fiscalităţii mici” din România faţă de restul Europei.  Cind se vorbeşte despre povara fiscală dintr-o economie, indicatorul folosit în mod reflex este raportul dintre veniturile bugetare şi produsul intern brut. Pe baza lui s-au construit multe din ideile de-la-sine-înţelese despre economie: că în ţările devoltate “statul ia chiar şi jumătate din PIB”, şi că România stă cel mai “bine”/”rău” din Europa, de mână cu Bulgaria. Că deşi avem printre cele mai mari taxe, colectarea lor e atât de proastă încât reuşim să ajungem la aşa o contraperformanţă.  Vestea “bună”/”rea” este că statul nu ia nicăieri “jumătate din PIB” (probabil că ar colapsa) ci maximum un sfert. Vestea “rea”/”bună” e că România nu-i deloc la coada clasamentului ci mai degrabă pe la mijloc. De ce? ... Raportul dintre veniturile bugetare şi PIB este, în mare măsură, un indicator înşelător; compară lucruri care nu se pot compara. Bugetul statului este o sumă brută de venituri, pe când PIB e un indicator complex, care ţine cont doar de valoarea adăugată.  Cit este valoarea adăugată de sectorul public în economie? În lipsa liberei-opţiuni, întrebarea e similară cu cea de la Radio Erevan: “Cu cine se învecinează Uniunea Sovietică?” / “Cu cine vrea ea”. Valoarea adăugată a statului e cât vrea el să fie. Însă povara fiscală poate fi totuşi calculată cu mai mult precizie.  Comparaţia mai corectă este cea între veniturile statului şi cifra de afaceri a firmelor (business turnover), pentru că abia aici mecanismul contabil este similar. Şi aici se vede slăbiciunea raportului buget/PIB. Cu cât gradul de intermediere într-o economie este mai mare, cu atât cifra de afaceri totală a firmelor creşte. Totuşi, asta nu duce automat la creşterea PIB, pentru că – aşa cum discutam la început – este contabilizată doar valoarea adăugată de pe fiecare verigă în parte. Dinu Patriciu a devenit chiar personaj de banc când spunea că Petromidia face cât “5% din PIB” după ce aduna cifrele de afaceri ale firmelor care plimbau benzina de la una la alta.   În România anului 2010, de când există cele mai recente date Eurostat, cifra de afaceri a tuturor companiilor a fost de 212 miliarde de euro, la un PIB de doar 124 miliarde de euro. Un raport de 1,7 la 1, într-o Europă cu extreme de 1,5 în Grecia respectiv 2,7 în Cehia.  Acest raport şi volatilitatea sa fac ca procentele absolute respectiv ierarhia statelor în funcţie de povara fiscală să se schimbe dramatic faţă de ceea ce ştim. Cu o “cifră de afaceri” de 41,4 miliarde de euro, statul şi-a însuşit 16,3% din totalul banilor rulaţi în economie (cifre de afaceri plus venituri bugetare). Din cele 25 de state pentru care există date, România este astfel pe locul al 15-lea. Extremele rămân constante – Danemarca în vârf cu 23,3%, Bulgaria la coadă cu 11,7%. La mijloc, alături de România, o mulţime de surprize. La fel ca şi la numărul orelor muncite, grecii sunt printre campioni. Belgia, care “colectează jumătate din PIB”, e sub România la povara fiscală reală. Iar germanii nu încasează, procentual, mult mai mult ca noi.  Evident ca raportul dintre veniturile bugetare şi PIB rămâne un indicator uşor de calculat şi util pentru a surprinde o poză macroeconomică mai largă – inclusiv a economiei informale şi de autoconsum, de exemplu. Însă în nici un caz nu poate fi folosit ca indiciu că încă mai sunt piei nejupuite pe contribuabili, aşa cum încearcă fiecare guvern. Ci dimpotrivă, că rata de intermediere este atât de mică încât taxele lovesc firmele disproporţionat de mult.

Creditarea companiilor din zona euro a înregistrat o scădere record de 3,9% în luna noiembrie, sporind presiunea asupra Băncii Centrale Europene (BCE) pentru măsuri mai ample de stimulare a economiei uniunii monetare.
BCE a redus dobânda de politică monetară la un minim record de 0,25%, a introdus lichidităţi semnificative în sistemul bancar şi a anunţat un program de achiziţii de obligaţiuni ale guvernelor aflate în dificultate, program încă neutilizat.
Măsurile BCE nu au însă impact similar la nivelul întregii zone euro, notează Reuters, conform Mediafax.
"În mod îngrijorător, nu există niciun semn al unei schimbări a trendului de creditare către companiile din zona euro, iar această situaţie amplifică presiunea asupra BCE să acţioneze. Băncile consideră probabil că situaţia economică şi perspectivele din multe ţări din zona euro creează un climat încă nesigur pentru creditare, în pofida creşterii economice modeste înregistrate de zona euro", a declarat economistul şef pentru Europa al IHS Economics, Howard Archer. Viitoarea analiză a activelor băncilor de către BCE exacerbează această situaţie, întrucât instituţiile de credit sunt şi mai reticente să-şi asume riscuri suplimentare.
BCE nu va adopta, probabil, noi măsuri de sprijinire a economiei la reuniunea de săptămâna următoare, după ce preşedintele băncii, Mario Draghi, a declarat că nu este nevoie de acţiuni urgente, notează Reuters. Creditarea către companiile din zona euro a înregistrat un declin de 3,9% în noiembrie, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut, după un declin de 3,8% în octombrie, arată date publicate vineri de către BCE.  Spania a consemnat cea mai mare scădere, de 13,5%, însă contracţia a fost mai temperată decât în luna anterioară. De asemenea, în Italia, o altă ţară cu dificultăţi din uniunea monetară, creditarea către companii a scăzut în noiembrie cu 5,9%, cea mai mare din ultimii zece ani. Malta, cea mai mică economie a zonei euro, se află într-o situaţie similară, cu un declin de 10,4%.  Doar cinci dintre economiile zonei euro au înregistrat creştere a creditării în noiembrie, Franţa fiind singura mare economie aflată printre acestea. De asemenea, diferenţele semnificative în privinţa dobânzilor s-au menţinut, companiile din Finlanda plătind doar o treime din ratele pe care trebuie să le accepte firmele din Grecia sau Cipru. Acest decalaj se menţine de la declanşarea crizei datoriilor suverane şi este considerat o problemă de către BCE, întrucât dobânda de politică monetară redusă nu se transmite în mod egal către toate ţările zonei euro.

Rezervele valutare ale Băncii Naţionale a României (BNR) au crescut, la finele lunii trecute, totalizând 32,52 miliarde euro, faţă de 32,41 miliarde euro, valoare înregistrată la data de 30 noiembrie, potrivit unui comunicat BNR remis redacţiei. În cursul lunii trecute, BNR a înregistrat intrări de 1,39 miliarde euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, alimentarea contului Comisiei Europene, alimentarea conturilor Ministerului Finanţelor Publice şi altele. În ceea ce priveşte ieşirile, sumele înregistrate au fost de 1,28 miliarde euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, plăţi de rate şi dobânzi în contul datoriei publice denominate în valută şi altele. La capitolul plăţi de rate şi dobânzi în contul datoriei publice denominate în valută se regăsesc rambursări de capital din împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional (pentru care Banca Naţională a României a rambursat circa 228 milioane echivalent euro, iar Ministerul Finanţelor Publice a rambursat circa 120 milioane echivalent euro), conform comunicatului citat.
Rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone. În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia s-a situat la 2,91 miliarde euro.  Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) la 31 decembrie 2013 au fost de 35,43 miliarde euro, faţă de 35,46 miliarde euro la 30 noiembrie 2013.  Plăţile scadente în luna ianuarie 2014 în contul datoriei publice denominate în valută, directe sau garantate de Ministerul Finanţelor Publice, însumează circa 257 milioane euro.