Cel mai recent sondaj al agenţiei Reuters, realizat săptămâna aceasta în rândul strategilor valutari, arată că în perioada ianuarie - iunie 2014, euro şi yenul japonez se vor număra printre valutele cu cea mai proastă evoluţie din rândul monedelor ţărilor dezvoltate.

"Privind la poziţiile pe care le au investitorii, observăm că, deşi consensul este pentru apreciere, ei nu par să aibă poziţii importante pe dolar, pe termen lung", declară Michael Sneyd, strateg valutar la "BNP Paribas". Acesta adaugă, însă: "Credem că există posibilitatea ca investitorii să susţină acele poziţii, ceea ce va contribui la aprecierea monedei SUA".

Sondajul Reuters arată că dolarul va avea un curs de 1,35 unităţi/euro în decurs de o lună, de 1,30 unităţi/ euro în şase luni, respectiv de 1,27 unităţi/euro la finele anului.

Ieri, pentru a doua zi la rând, dolarul s-a apreciat pe pieţele externe, în urma publicării unui raport privat din care rezultă că societăţile din SUA au făcut angajări peste aşteptări în decembrie, semn că piaţa muncii se redresează.

Conform institutului de cercetare ADP, companiile americane au făcut 238.000 de angajări în decembrie 2013, după cele 229.000 din noiembrie. Analiştii preconizau o creştere cu 200.000 a numărului locurilor de muncă în sectorul privat din SUA.

Dolarul a urcat cu 0,1% la ora 10.42, pe piaţa din New York, ajungând la 1,3608 unităţi/euro. Anterior, moneda americană atinsese un curs de 1,3568 unităţi/euro, cel mai ridicat din 5 decembrie până în prezent.

Preşedinta Frontului Naţional (extrema dreaptă franceză), Marine Le Pen, i-a urat joi Uniunii Europene să se prăbuşească şi a făcut apel la francezi să contribuie în acest sens dacă o pot face.

„Cum să îmbunătăţim Uniunea Europeană? În primul rând destrămând-o. Eu consider că Uniunea Europeană nu poate fi reformată. Trebuie să aşteptăm ca Uniunea Europeană să se prăbuşească, să contribuim cât mai mult la aceasta, pentru a permite configurarea proiectului unei Europe a naţiunilor libere pe care îl avea în minte generalul De Gaulle. Iar acest proiect va însemna, evident, dispariţia majorităţii structurilor actuale ale UE. Aştept un singur lucru de la actualul sistem european: să explodeze', a mărturisit Le Pen, într-o întâlnire cu presa anglo-saxonă la Paris, potrivit ft.com.

„Rolul pe care îl vom avea de jucat, noi, aleşii patrioţi ai Parlamentului European, va fi mai presus de orice să blocăm orice nou progres, orice progres suplimentar al acestei uniuni federale europene”, a mai spus Marine Le Pen.

Experţii Comisiei Europene au transmis autorităţilor române că prima versiune a Acordului de Parteneriat (AP) pentru utilizarea fondurilor comunitare în perioada 2014-2020 este lipsită de viziune strategică, prea vagă şi nu dovedeşte că lecţia dată de eşecul cheltuirii banilor UE este valorificată, transmite Mediafax.

Observaţiile au fost transmise de către experţii Comisiei Europene (CE) prin intermediul misiunii României la Bruxelles, la sfârşitul lunii decembrie, pe baza primei versiuni a Acordului de Parteneriat finalizată în luna octombrie.

Această primă versiune a Acordului, care reprezintă, practic, o formă mult mai avansată decât un simplu draft şi indică modul în care autorităţile române şi-au propus să atragă fonduri europene în perioada 2014-2020, a fost prezentată, în octombrie, membrilor Camerei Deputaţilor de premierul Victor Ponta şi ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici.

In cazul a patru bănci din sistem, pentru un depozit de 3.000 de lei la trei luni, clientul plăteşte el bani băncii. Deşi clientul ar trebui recompensat pentru că împrumută banca, combinaţia dobândă mică/comision mare face ca acesta să plătească banca pentru că o finanţează, asta fără a lua în calcul un alt cost: inflaţia.

Raiffeisen Bank plăteşte cea mai mică dobândă pentru economisirile pe trei luni, scadenţa preferată de românii: 2,8% pe an. În trei luni, dobânda netă acumulată este de 17,64 lei. După ce sunt scăzute cheltuielile cu administrarea contului curent de 2,5 lei pe lună, mai rămân 10,14 lei. Comisionul de retragere numerar de la ghişeu este de 0,5%, minimum 2,5 lei, astfel că retragerea sumei de 3.010,14 lei te costă încă 15 lei. În final, clientul norocos se alege cu 2.995 de lei din cei 3.000 de lei depuşi la bancă.

La BCR, dobânda pentru depozitelel la trei luni este de 2,95%. La 3.000 de lei depuşi, câştigul net din dobândă este de 18,59 lei. BCR nu mai serveşte clienţii cu conturi curente standard, ci cu pachete de cont curent. Cel mai ieftin costă 4,5 lei/lună. În trei luni, clientul plăteşte 13,5 lei doar pe administrarea contului curent. Retragerea banilor de la ghişeele băncii costă încă 0,5% din suma retrasă, dar nu mai puţin de 8 lei, însă la pachetul de cont curent primeşti şi un card, la care comisionul de retragere de la bancomat este de 0,25%. În varianta favorabilă, la 3.000 de lei depuşi, primeşti înapoi 2.994,6 lei.

UniCredit Ţiriac Bank oferă o dobândă de 3,7% pentru economisirile pe 3 luni. La scadenţă, dobânda netă acumulată este de 23,3 lei. Dar, dacă nu lucraţi deja cu UniCredit, atunci trebuie să plătiţi şi un comision de administrare a contului curent foarte piperat, de 7,5 lei pe lună. În trei luni, comisionul mănâncă deja mare parte din dobândă, iar restul se duce pe retragerea de numerar: 0,5%, minimum 5 lei. Dacă scoateţi banii după cele trei luni, din cei 3.000 de lei depuşi, mai rămâneţi cu 2.985 de lei. Dar măcar banii sunt în siguranţă, aşa cum spune şi pe site-ul UniCredit, pe prima poziţie la categoria avantaje: "Depozitele UniCredit Ţiriac Bank sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar". De precizat că la fel se întâmplă cu toate depozitele de până la 100.000 de euro de la băncile persoane juridice române.

BRD oferă aceeaşi dobândă ca UniCredit, astfel că suma netă după trei luni va fi tot 23,3 lei. Comisionul de administrare a contului curent este de 0,8 euro/lună - BRD calculează comisioanele în euro şi le converteşte în valuta contului, astfel că în momentul de faţă acesta este de 3,6 lei. Dacă adăugăm şi comisionul de retragere a numerarului de la ghişeu, atunci deponentul rămâne cu o gaură de 2,5 lei la cei 3.000 de lei depuşi.

Pe de altă parte, băncile care au nevoie de lichiditatea oferă, pe lângă dobânzile mai mari, şi gratuitate la contul curent şi la retragerea banilor la scadenţă.

Pentru a evita plata comisioanelor de administrare, e mai bine să faceţi depozite la banca la care sunteţi deja client şi la care aveţi un cont curent şi un card de debit ataşat - scutiţi astfel costurile suplimentare, iar dacă aveţi conturi la mai multe bănci, comparaţi ofertele şi alegeţi-o pe cea mai convenabilă. Verificaţi care sunt comisionele percepute de bancă – o rată mare a dobânzii nu înseamnă că neapărat e cea mai bună ofertă.

La acest inceput de 2014 nimeni nu s-ar gandi sa nesocoteasca eventualitatea unui ”Grexit”... Oare se vor revolta oare grecii contra strategiei raului folosita in mod sistematic de autoritatile europene, ele insele sub bocancul german? O strategie care consta in a analiza criza doar prin prisma deficitelor si de a nu o remedia decat prin austeritate bugetara. O strategie care pedepseste pe cei si pe cele care sunt cel mai putin responsabili pentru declansarea crizei, adica poporul. Tehnocratia europeana si-a indeplinit cu bucurie, in realitate, sarcina de a impune aceasta austeritate unor tari europene de la periferie, precum si Frantei, iar consecinta este ca grecii, spaniolii, portughezii isi pun azi o serie de intrebari existentiale. Merita toate aceste sacrificii? Merita aceasta Europa, cand singurele raspunsuri si singurele semnale care vin din Germania si de la Bruxelles se reduc la somaj si economii suplimentare, care se vor traduce si ele mai departe in radicalizari suplimentare?...Dupa sase ani de depresiune, Grecia nu pare inca intr-o situatie mai buna la inceputul lui 2014. Tote perspectivele de crestere pentru noul an sunt pesimiste si negativiste, iar PIB-ul din 2013 a fost cu 4% mai redus decat cel din 2012. De fapt, economia elena isi vede astazi amputate 25% din resursele sale, in raport cu perioada de debut a crizei. Ca element de comparatie, economia SUA s-a prabusit cu 30% in timpul Marii Depresiuni. Grecia a suferit, asadar, o depresiune puternica, a carei amplitudine este inspaimantatoare si se traduce printr-o rata a somajului de 27% si chiar de 55% in randul tinerilor.

Mitul “fiscalităţii mici” din România faţă de restul Europei.  Cind se vorbeşte despre povara fiscală dintr-o economie, indicatorul folosit în mod reflex este raportul dintre veniturile bugetare şi produsul intern brut. Pe baza lui s-au construit multe din ideile de-la-sine-înţelese despre economie: că în ţările devoltate “statul ia chiar şi jumătate din PIB”, şi că România stă cel mai “bine”/”rău” din Europa, de mână cu Bulgaria. Că deşi avem printre cele mai mari taxe, colectarea lor e atât de proastă încât reuşim să ajungem la aşa o contraperformanţă.  Vestea “bună”/”rea” este că statul nu ia nicăieri “jumătate din PIB” (probabil că ar colapsa) ci maximum un sfert. Vestea “rea”/”bună” e că România nu-i deloc la coada clasamentului ci mai degrabă pe la mijloc. De ce? ... Raportul dintre veniturile bugetare şi PIB este, în mare măsură, un indicator înşelător; compară lucruri care nu se pot compara. Bugetul statului este o sumă brută de venituri, pe când PIB e un indicator complex, care ţine cont doar de valoarea adăugată.  Cit este valoarea adăugată de sectorul public în economie? În lipsa liberei-opţiuni, întrebarea e similară cu cea de la Radio Erevan: “Cu cine se învecinează Uniunea Sovietică?” / “Cu cine vrea ea”. Valoarea adăugată a statului e cât vrea el să fie. Însă povara fiscală poate fi totuşi calculată cu mai mult precizie.  Comparaţia mai corectă este cea între veniturile statului şi cifra de afaceri a firmelor (business turnover), pentru că abia aici mecanismul contabil este similar. Şi aici se vede slăbiciunea raportului buget/PIB. Cu cât gradul de intermediere într-o economie este mai mare, cu atât cifra de afaceri totală a firmelor creşte. Totuşi, asta nu duce automat la creşterea PIB, pentru că – aşa cum discutam la început – este contabilizată doar valoarea adăugată de pe fiecare verigă în parte. Dinu Patriciu a devenit chiar personaj de banc când spunea că Petromidia face cât “5% din PIB” după ce aduna cifrele de afaceri ale firmelor care plimbau benzina de la una la alta.   În România anului 2010, de când există cele mai recente date Eurostat, cifra de afaceri a tuturor companiilor a fost de 212 miliarde de euro, la un PIB de doar 124 miliarde de euro. Un raport de 1,7 la 1, într-o Europă cu extreme de 1,5 în Grecia respectiv 2,7 în Cehia.  Acest raport şi volatilitatea sa fac ca procentele absolute respectiv ierarhia statelor în funcţie de povara fiscală să se schimbe dramatic faţă de ceea ce ştim. Cu o “cifră de afaceri” de 41,4 miliarde de euro, statul şi-a însuşit 16,3% din totalul banilor rulaţi în economie (cifre de afaceri plus venituri bugetare). Din cele 25 de state pentru care există date, România este astfel pe locul al 15-lea. Extremele rămân constante – Danemarca în vârf cu 23,3%, Bulgaria la coadă cu 11,7%. La mijloc, alături de România, o mulţime de surprize. La fel ca şi la numărul orelor muncite, grecii sunt printre campioni. Belgia, care “colectează jumătate din PIB”, e sub România la povara fiscală reală. Iar germanii nu încasează, procentual, mult mai mult ca noi.  Evident ca raportul dintre veniturile bugetare şi PIB rămâne un indicator uşor de calculat şi util pentru a surprinde o poză macroeconomică mai largă – inclusiv a economiei informale şi de autoconsum, de exemplu. Însă în nici un caz nu poate fi folosit ca indiciu că încă mai sunt piei nejupuite pe contribuabili, aşa cum încearcă fiecare guvern. Ci dimpotrivă, că rata de intermediere este atât de mică încât taxele lovesc firmele disproporţionat de mult.