În noiembrie anul trecut, BCE a preluat de la băncile centrale şi de la autorităţile de reglementare în sectorul financiar-bancar supravegherea directă a celor mai mari 123 de bănci din zona euro, mutare care a stârnit îngrijorare în rândul bancherilor şi politicienilor privind, printre altele, o serie de costuri suplimentare generate de noua măsură. Procesul deschis de L-Bank reprezintă prima acţiune radicală a unei bănci din Europa împotriva supravegherii BCE şi evidenţiază opoziţia crescândă cu care banca centrală europeană se confruntă din partea unor politicieni şi bancheri din cea mai mare economie a zonei euro. L-Bank a argumentat că supravegherea BCE limitează capacitatea băncii de a finanţa firmele şi populaţia locală şi a cerut să fie transferată din nou sub controlul unei autorităţi din Germania. Printre criteriile analizate de BCE la preluarea supravegherii directe asupra unei instituţii bancare se numără mărimea activelor, care trebuie să depăşească 30 de miliarde de euro, precum şi contribuţia băncii la PIB-ul ţării în care operează, o contribuţie de peste 20% din PIB asigurând în mod automat supravegherea directă a BCE. În ţările în care aceste criterii nu se aplică, cel puţin trei din instituţiile bancare locale sunt trecute sub monitorizarea BCE, cu excepţia cazurilor în care activele băncilor sunt mai mici de 5 miliarde de euro. De asemenea, BCE poate prelua supravegherea oricărei bănci care deţine operaţii semnificative în cel puţin două ţări.
Potrivit ultimelor date disponibile, activele L-Bank, una dintre cele 21 de instituţii bancare germane supravegheate direct de BCE, totalizau 70 miliarde de euro la finele anului 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu