Managementul riscurilor globale - Asociatia PROXEMIS

Economia mondială este dependentă în continuare de resursele energetice convenţionale, iar criză energetică continuă să se adâncească. Preţul barilului de ţiţei evoluează aproape săptămânal, astfel încât la doar o zi după intervenţia Arabiei Saudite şi a statelor aliate în Yemen, preţul a crescut cu 6, 7%. Giganţii economiei mondiale sunt într-o competiţie acerbă pentru câştigarea supremaţiei pe piaţa „aurului negru”. În anul 2015, asistăm la o confruntare dintre Orientul şi Occidentul lumii, în care Islamul devine nu doar un instrument de ripostă la noile teze şi orientări ale ştiinţelor sociale moderne, dar şi o temă abordată cu obsesie drept singura cauză a acestei noi confruntări? Să fie vorba doar de o avalanşă de discursuri care au drept subiect nu fenomenul islamic contemporan, ci interesul pentru petrolul ţărilor arabe? Spunem acest lucru, ştiut fiind faptul că statele arabe deţin monopolul zăcămintelor pe glob. Rezervele de petrol reprezintă 60,17% din totalul rezervelor confirmate de petrol ale lumii, şi totalizează o sumă de 683,5 milioane de barili, petrol de care, nu o dată, statele occidentale s-au arătat foarte interesate. Arabia Saudită a lansat atacuri puternice asupra rebelilor houthi din Yemen! Iranul priveşte la orașul-port Aden! Rusia veghează asupra Siriei, Europa priveşte parcă din ce în ce mai rezervată, în timp ce Statele Unite ale Americii manifestă atitudine de forţă în raport cu nevoia de democraţie. Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pe probleme pe securitate națională al lui Jimmy Carter şi fondator al „Comisiei Trilaterale”, afirma că „S.U.A. sunt prima, ultima şi singura superputere”. Care sunt motivele adevărate ale acestor mişcări de forţă? A devenit numele lui Ossama Bin Laden un „Brand” al răului pentru pentru desfăşurarea unui război împotriva terorismului? De ce este nevoie de un nou război în Orientul Mijlociu? Cine îşi doreşte controlul resurselor de petrol în Irak? Ce loc revine Arabiei Saudite în menţinerea stabilităţii în Orientul Mijlociu? Legitimează non acţiunea neputinţa marilor actori din sfera securităţii internaţionale?  Prezervarea unei lumi unipolare, dominată fără echivoc de S.U.A., a constituit încă de la început unul dintre obiectivele declarate ale neoconservatorilor pe care se sprijină actuala Administraţie de la Washington. Chiar în primul său „Discurs despre Starea Uniunii”, rostit la 29 ianuarie 2002, preşedintele Bush a vorbit despre „noul imperiu american” al secolului al XXI-lea. Cât de adevărat sau nu este acest lucru, este greu de apreciat, însă pentru desfăşurarea unui război împotriva terorismului de ce este amintit mereu numele lui Osama Bin Laden? Să fie acesta motivul de luptă până când resursele de petrol din Irak vor fi epuizate?   În reconfigurarea puterii în Orientul Mijlociu, ce rol revine organizaţiei AlQaida? Să însemne Statul Islamic un nou proiect al S.U.A.? Greu de crezut, însă nu imposibil! Voci din cercul puterii se fac auzite! Alastair Crooke, agent al MI6 - serviciul secret britanic -, dar şi consilier al unor înalţi oficiali europeni pe probleme privind Orientul Mijlociu, consideră că principalii actori internaţionali, de la preşedintele S.U.A., Barack Obama, la Putin şi Rusia, se raportează la gruparea teroristă „Statul Islamic”, din Irak şi Siria, pentru a-şi atinge propriile interese. Faptele devin şi mai stringente, cu atât mai mult cu cât relatile dintre Arabia Saudită şi Stalele Unite ale Americii sunt destul de controversate. Intersele strategice sunt evidente, fapt precizat chiar de preşedintele american Obama. Din ce în ce mai multe voci vorbesc despre interesele occidentalilor pentru „aurul negru”. În Irak, americanii au adus haos, nu democrație, scria, la 12 ianuarie 2007, cotidianul „Financial Times”, într-un articol intitulat „Surge Toward Debacle în Iraq".