Dupa sase trimestre consecutive de scadere, produsul intern brut al zonei euro ar trebui sa creasca cu 0,1% sau 0,2% in trimestrul doi, potrivit analistilor.  Cifrele oficiale vor fi publicate miercuri la finele diminetii. Desi minima, aceasta crestere va insemna, daca se confirma, iesirea din recesiune pentru zona euro. Cresterea ar urma sa se accelereze usor in trimestrul trei.
Mai multe indicii par sa confirme aceasta evolutie: recesiunea s-a atenuat in intervalul aprilie - iunie in Italia (-0,2%) si in Spania (-0,1%), a treia si a patra economie din zona euro.
In Belgia, cresterea s-a accelerat usor in acelasi interval, cu o crestere de 0,1% a PIB-ului dupa un inceput de an la punctul zero (PIB stabil). Foarte orientata spre comert cu restul UE, economia belgiana este considerata adeseori un bun indicator al conjuncturii europene. Printre altele, "indicatorii de incredere au aratat o imbunatatire, plecand de la niveluri joase, si confirma scenariul unei stabilizari a economiei", a afirmat la inceputul lunii august seful Bancii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi.
De la productia industriala la vanzarile cu amanuntul si trecand prin indicatorii de incredere, toate aceste date au aratat semne de imbunatatire in timpul primaverii.
In fine, pentru prima oara in doi ani, numarul somerilor a scazut in iunie in zona euro chiar daca rata somajului a ramas la niveluri record, reaminteste Howard Archer, economist la IHS Global Insight.
Insa, in ciuda tuturor acestor vesti pozitive, "este inca prea devreme pentru a evoca un sfarsit al crizei datoriilor in zona euro", avertizeaza Michala Marcussen si Brian Hilliard, analisti la Societe Generale CIB. Cu atat mai mult cu cat relansarea activitatii din primavara ascunde importante disparitati si depinde puternic de motorul german. Economia Germaniei ar urma sa creasca cu 0,6% in trimestrul doi, sustinuta de constructii, dupa un prim trimestru marcat de conditii meteorologice nefavorabile. Evolutia PIB-ului german urmeaza a fi anuntata tot miercuri, asa cum este cazul si pentru Franta, Olanda si Portugalia. In Franta, ultimele previziuni ale institutului national de statistica (Insee) mizau pe o crestere a PIB-ului de doar 0,2% in trimestrul doi. Alte dificultati avute in vedere: ajustarea aplicata in mai multe tari ale zonei euro, care se traduce prin mari taieri bugetare, "va continua sa apese asupra activitatii economice", dupa cum a avertizat recent Draghi, care a evocat, printre alte riscuri, si evolutia cererii mondiale si din zona euro, inferioara asteptarilor.

Bancile din Uniunea Europeana si-au inchis in total 5.500 de sucursale anul trecut, adica 2,5% din intreaga lor retea lor, numarul de agentii desfiintate ajungand la 20.000 din 2008 de la inceputul crizei.  Cifrele din 2012 arata o scadere a numarului sucursalelor inchise fata de 7200 din anul precedent, potrivit statisticilor Bancii Centrale Europene (BCE), analizate de Reuters.
Intre sfarsitul anului 2008 si sfarsitul anului 2012, bancile din UE au inchis un total de 8% din agentii lor, acestea ajungand la 218,687, adica una pentru 2.300 de persoane.
Anul trecut, tarile cele mai afectate au fost cele aflate in cea mai mare dificultate economica. Grecia a inchis 219 de sucursale, reprezentand 5,7% din reteaua sa, in special din cauza unor fuziuni intre banci locale. Aceasta tendinta ar trebui sa continue in 2013, Grupul Piraeus planuind sa renunte la 312 sucursale. In Spania, 1.963 de agentiile au pus lacat in 2012, 4,9% din total.

Reteaua de agentii bancare irlandeze s-a redus cu aproximativ 3,3% in 2012, cea italiana cu 3,1%. In Franta, bancile au inchis un total de doar 79 sucursale anul trecut si in jos peste patru ani s-au ridicat la mai putin de 3%, in timp ce acesta a ajuns la 5% in Marea Britanie si mai mult de 8% in Germania.
Unele banci recunosc ca nu au inchis atat de multe agentii cat ar fi vrut de teama ca-si vor speria unii clienti pe de o parte si ca isi vor pierde increderea oamenilor, pe de alta parte.
In Danemarca, numarul de sucursale bancare a scazut cu o treime in primii patru ani de la inceputul crizei.  Singurele tari in care retelele de agentii nu au fost desfiintate, ci s-au deschis mai multe au fost Polonia (4%), Republica Ceha (2,3%) si Lituania (1,8%).

229 de ani de la izbucnirea Răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan

 

La acea vreme, românii din Transilvania imperială aveau statut de toleraţi. Cei mai mulţi erau iobagi, aveau de plătit biruri greu de suportat. Toată munca lor era pentru grofi. Mai aveau dreptul să respire. Românii şi-au trimis capii să-i spună împăratului, Josef al II-lea, că aşa nu se mai poate.

"Pentru un iobag ardelean al secolului al XVIII-lea, un drum până la Viena se făcea pe jos şi dura cam patru săptămâni. Vasile Nicula Ursu, zis Horea, a fost la Beciu (Viena) de patru ori, ca trimis al iobagilor din Apuseni la curtea imperială, pentru a-i aduce «craiului» la cunoştinţă situaţia dificilă în care se găsea această categorie socială. De trei ori, Horea a fost însoţit de Cloşca, dar a patra oară a fost fără acest tovarăş de încredere al său. Această ultimă şedere a fost şi cea mai lungă, din postul Crăciunului anului 1783 şi până după Paştele din 1784. Se pare că această ultimă vizită a pecetluit, într-un fel sau altul, direcţia în care aveau să evolueze lucrurile în toamna anului 1784", ne spune domnul Tudor Roşu, de la Muzeul Naţional al  Unirii din Alba Iulia.

Astfel, la 28 octombrie 1784, în zi de târg la Brad, s-a stabilit întâlnirea de la Mesteacăn din 31 octombrie, ceea ce avea să marcheze începutul evenimentelor. "600 de oameni s-au adunat la biserica din Mesteacăn, mânaţi de dorinţa de a auzi «poruncile aduse de Horea» de la împărat. Horea nu a fost prezent la această întrunire, în schimb Cloşca şi Crişan au fost prezenţi. Crişan le-a arătat iobagilor crucea de aur primită de Horea de la împărat şi o scrisoare prin care îi îndemna pe români să meargă să se înroleze în regimentele de grăniceri, pentru a scăpa de iobăgie. Existenţa acestor lucruri aveau să certifice în ochii iobagilor că Horea este omul împăratului."

Dornici să scape de iobăgie, "ţăranii prezenţi la adunare au pornit spre Alba Iulia pentru a se înrola şi a primi arme. În drumul spre «cetatea Bălgradului», la 1 noiembrie, câţiva slujbaşi au încercat să îi oprească la Curechiu, însă au fost omorâţi de mulţime. În ziua de 2 noiembrie, iobagii conduşi de Crişan, ce vor constitui de altfel aripa cea mai violentă a răscoalei, au atacat curtea nobilului din Crişcior, moment decisiv în evoluţia situaţiei. Începea astfel una dintre cele mai ample şi mai radicale răscoale ale epocii."

În zilele următoare răscoala se va întinde în regiunile Zarand, Alba, Hunedoara, Cluj, Mureş, Sălaj etc."Cererile iobagilor au reieşit cel mai lămurit din ultimatumul lansat la asediul cetăţii Deva: «nemeşi», adică nobilime să nu mai fie, nobilii să părăsească pentru totdeauna moşiile nobiliare şi să plătească dările întocmai ca norodul, iar posesiunile nobiliare să se împartă în popor. Pe de altă parte, iobagii răsculaţi nu s-au atins de proprietăţile statului austriac şi nici de «cătanele imperiale», întrucât au văzut în împărat un aliat împotriva «grofilor»", mai arată istoricul.

Răscoala, la care au participat şi iobagi maghiari şi saşi,  a fost înăbuşită în decembrie 1784.

O recompensă generoasă a fost pusă pe capul fiecărui conducător al răscoalei. Din cauza banilor sau din cauza promisiunilor că vor scăpa de iobăgie,  au existat şi trădători. La 27 decembrie, Horea şi Cloşca au fost prinşi în pădurea Scorucet. Crişan avea să fie prins la sfârşitul lunii ianuarie 1785.

Crişan se va spânzura în închisoare. Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la cea mai grea pedeapsă din Codex Theresianum ­ frângerea cu roata. În ziua execuţiei, 28 februarie 1785, moţii din satele care au luptat au fost obligaţi să vadă cu ochii lor uciderea  lui Horea şi a tovarăşului său.

După această ridicare împotriva nedreptăţilor, moţii au primit mai multe drepturi, printre cele mai importante dezlegarea de glie şi dreptul la învăţătură.

Articol realizat cu sprijinul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia.(articol scris de marius tuca - jurnalul.ro)

Inducerea in eroare a Romanilor prin statistici mincinoase ...iata...

Salariul minim legal in Belgia este de 1.502 euro brut, al doilea salariu minim cel mai ridicat din Europa dupa Luxemburg (1.874 de euro), au relatat vineri ziarele Le Soir si De Standaard pe baza datelor furnizate de Eurostat si citate de agentia Belga, scrie Agerpres. Salariul minim a crescut cu 29% in zece ani in Belgia si 36% in Luxemburg. Ambele tari sunt urmate indeaproape de Olanda, unde salariul minim este de 1.478 de euro (+18%), Franta cu 1.430 de euro (+30) si Irlanda, 1.462 de euro (+36%). La cealalta extrema sunt Bulgaria (159 de euro, +183%) si Romania (179 de euro, +145%), unde cu toate acestea nivelul de trai este total diferit....cred ca ar fi ar fi interesant... Cit de indobitocit la suflet a ajuns sarmanul om modern, care s-a lasat amagit de viclenia mentalitatii societatii de consum ?! Pervertirea simturilor si a sufletului este de-dreptul diabolica: numesc adevarul minciuna, si minciuna adevar, lumina intuneric, si intunericul lumina!!!! Toate acestea din cauza pacatului: mindrie, egoism, lacomie de bani, desfriu, pornografie, droguri.....promovate prin mijloacele de indobitocire in masa, pe care nelegiuitii au pus monopol. Faptul ca economia, statul da faliment, se datoreaza tradatorilor care s-au vindut pe bani(de ce nelegiuitii promoveaza dictatura banului?) Ei falimenteaza, submineaza statul, economia, pentru ca s-au lasat corupti de nelegiuitii corupatori, oculta iudeomasonica, apitalistii din occident. Noi nu putem sa muncim, sa ne administram singuri? Putem foarte bine, dar nu sintem lasati!!!! Trebuie sa fim nationalisti si patrioti ! 

Experţii critică declaraţiile guvernatorului BNR

Declaraţiile guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, potrivit cărora clienţii bancari sunt responsabili pentru ceea ce semnează, stârneşte reacţii în rândul experţilor din România. Aceştia critică afirmaţiile guvernatorului, acuzându-l pe acesta că face jocul băncilor şi că are zero empatie pentru clienţii păgubiţi de instituţiile financiare.

Cîţu: Declaraţia guvernatorului, foarte ciudată

„Mi se pare ciudat că asemenea clauze există. Dacă nu existau, atunci studiul Asociaţiei Române a Băncilor (privind impactul asupra sistemului bancar a eliminării clauzelor abuzive, n.r.) nu avea ce să identifice şi nu exista nici un act. Având în vedere rezultatele acestui studiu secret, este foarte ciudată declaraţia domnului guvernator. Mă aşteptam să fie şocat că s-au găsit asemenea clauze în contractele din sectorul pe care instituţia pe care o conduce îl supervizează şi reglementează”,  ne-a declarat analistul independent Florin Cîţu.

Urban: Isărescu s-a pus într-o postură dezamăgitoare

„Într-un stat că România care stătuse în izolare economică şi socială timp de 50 de ani, cultura bancară NU există. Aşa că, parafranzând ce a spus Guvernatorul, într-un stat de drept, ei, bancherii şcoliţi în străinătate, împreună cu statul român, erau obligaţi să îşi asume, înainte să îndoape cu credite populaţia, educarea acesteia în spiritul economiei de piaţă. Acelaşi stat de drept nu trebuia să permită cămătăria ascunsă sub forma «credit doar cu buletinul». Cred că domnul guvernator s-a pus singur într-o postură dezamăgitoare, şi mai cred că explicaţiile dânsului se adresează unei părţi a populaţiei care oricum trăieşte încă în beznă, votând de 23 de ani aceiaşi indivizi care înţeleg doar să o fure, să o mintă şi să o escrocheze”, a declarat pentru PUTEREA avocatul Iulian Urban.

Isar: Guvernatorul consideră normale clauzele abuzive

Analistul financiar Lucian Isar, fost ministru în Cabinetul Ponta 1, sancţionează dur declaraţiile lui Mugur Isărescu. „După ce a abuzat un popor timp de 23 de ani cu rezultate economice sub-mediocre, domnului Isărescu a ajuns să i se pară normal abuzul. Dintre cei trei eterni ai demnităţilor româneşti, Dragomir, Sandu, Isărescu, doar ultimul a ajuns să considere normale clauzele abuzive”, afirmă Isar. Potrivit analistului, contractele de credit ale băncilor şi instituţiilor financiare nebancare în cazul persoanelor fizice şi ale companiilor mici sunt standardizate. „Motivaţia este simplă şi legată de costul prea mare în a valida la nivel de legal, compliance, business şi BNR forme aşa zis personalizate (tailor made). Orice modificare la un astfel de contract după pofta clientului trebuie validată conform procedurilor şi ar costa şi timp şi resurse umane. În consecinţă, modificări de clauze şi contracte nu se realizează decât în cazul companiilor mari şi medii. Modificarea din dobânda fixă în variabilă şi schimbarea valutei şi a termenului nu înseamnă modificarea clauzelor şi nici o personalizare a ofertei. Este o păcăleală de marketing înghiţită din lipsă de presiune competiţională şi pentru că BNR se implica doar atunci când are un interes”, a subliniat Isar, într-o postare pe blogul personal. „Dl Isărescu afirma cu mult cinism şi meditând la piaţa de desfacere a producţiei de vinuri, «Când semnezi ceva îţi asumi». Nu şi atunci când clauzele sunt abuzive. Asta este motivul şi logica noului Cod civil şi a practicii din toate ţările evoluate şi mai puţin evoluate”, atrage atenţia Lucian Isar.