Creşterea economiei Germaniei ar putea încetini în trimestrul curent, în principal din cauza cererii slabe de produse industriale pentru export, avertizează banca centrală de la Berlin (Bundesbank).  Conform Bundesbank, Germania a avut cifre slabe în ultimele luni privind producţia industrială şi comerţul. Instituţia arată în raportul său lunar: "După o creştere solidă în primăvară, economia Germaniei pare că va avea o expansiune mai slabă în trimestrul al treilea din 2016. Acest lucru este reflectat parţial în deteriorarea semnificativă a încrederii companiilor. Indicatorii economici de la începutul trimestrului au fost foarte slabi, în principal cei din industrie". Producţia industrială a Germaniei a înregistrat, în iulie, cea mai mare scădere din ultimele 23 de luni, iar exporturile - cel mai mare declin din ultimul an. Potrivit guvernului Germaniei, economia ţării va înregistra un avans de 1,7% anul acesta, după care creşterea va încetini la 1,5% în 2017. În trimestrul al doilea, PIB-ul Germaniei a crescut cu 0,4%, după un avans de 0,7% în primele trei luni din 2016. 

Bogaţii din Asia, ale căror averi sunt mai mari decât cele ale omologilor din America de Nord, au fost principalii investitori în bondurilor băncilor europene, ceea ce a dus la scăderea randamentelor.

Investitorii din Asia tind să fie foarte interesaţi de randamente şi sunt dispuşi să-şi asume riscuri mai mari. Deşi se concentrează pe băncile europene cu divizii solide de retail, ei se complac când vine vorba despre bondurile companiilor de asigurări, a explicat Ben Sy, director în cadrul diviziei de private banking din Hong Kong a băncii JPMorgan.

Datoriile băncilor din Asia sunt mai sigure deoarece guvernele pot interveni înainte ca investitorii să înregistreze pierderi, în timp ce este mai puţin probabil să se întâmple asta în Europa. Nu cred că acei care achiziţionează bonduri europene fac cercetări extinse, a apreciat analistul He Xuanlai, de la Commerzbank în Singapore.

Normele Basel III, elaborate după izbucnirea crizei financiare, vizează mai ales consolidarea fondurilor proprii ale băncilor, precum şi rezervele lor de lichidităţi pentru a limita riscurile de faliment şi a evita noi crize. Ele prevăd impunerea pentru instituţiile bancare a unei rate de fonduri proprii de 8%, până la finalul lui 2018.

 

Guverne din întreaga lume devin tot mai intervenţioniste, iar această insistenţă a conservatorilor în sensul reducerilor bugetare este "o nebunie impardonabilă". Corbyn a oferit câteva exemple despre cum acest lucru ar putea avea loc, laburiştii putându-se concentra asupra investiţiilor, ceea ce ar implica o nouă abordare de a impune noi reguli ale pieţei libere, selecţionând regulamentele de ajutor de stat la statelor membre UE ca o problemă specială, a spus Corbyn.

Corbyn a adăugat că Marea Britanie ar trebui să respingă un acord comercial cu UE, dacă acesta ar presupune acceptarea regulamentului de ajutor de stat. Corbyn a mai afirmat că doreşte ca Marea Britanie să poată adopta o abordare flexibilă a ajutorului de stat, precum Germania, Franţa, Italia, deşi insistă aupra folosirii oţelului britanic pentru construirea proiectelor de infrastructură, cât timp statul britanic se află sub conducerea Guvernului laburist.

BUCURESTI - Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă care are ca obiect reglementarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Actul normativ transpune la nivel naţional dispoziţiile Directivei nr. 2014/17/UE şi reglementează unele aspecte specifice pieţei şi practicilor naţionale.  Ordonanţa se aplică tuturor contractelor de credit ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil ori ce sunt garantate cu bunuri imobile, respectiv contractelor de credit legate în vreun fel de bunuri imobile destinate consumatorilor. Prin consumatori se înţelege persoanele fizice, inclusiv codebitorii, ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale. Ordonanţa cuprinde prevederi referitoare la informarea corectă şi completă a consumatorilor care solicită credite imobiliare sau garantate cu ipotecă. Informarea se referă atât la publicitatea produselor bancare, cât şi la informarea precontractuală a consumatorilor. Este vorba atât despre informaţii generale, care trebuie să fie corecte, clare şi să nu fie susceptibile de a induce în eroare, cât şi despre informaţiile personalizate de care consumatorul are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piaţă, a evalua implicaţiile lor şi a decide în cunoştinţă de cauză dacă încheie sau nu un contract de credit. Aceste informaţii sunt oferite prin intermediul Fişei Europene de Informaţii Standardizate (FEIS). Aceste informaţii vor fi oferite în timp util, dar nu mai puţin de 15 zile calendaristice înainte de semnarea unui contract. Informaţiile cuprinse în FEIS nu pot fi modificate şi reprezintă un angajament ferm pentru creditor.

Fostul preşedinte israelian Shimon Peres, laureat al premiului Nobel pentru Pace, a fost spitalizat în această seară, în apropiere de Tel Aviv, după un accident vascular cerebral, a anunţat biroul său într-un comunicat, informează France Presse.  „Fostul preşedinte a fost spitalizat la Tel-Hashomer după un accident cerebral. Starea sa este stabilă. Este conştient şi primeşte un tratament adecvat afecţiunii de care suferă”, se menţionează în comunicatul citat, conform Agerpres. Shimon Peres, în vârstă de 93 de ani, a mai avut în ianuarie două episoade cardiace în interval de 10 zile şi a fost spitalizat de două ori. Unul dintre artizanii acordurilor de pace de la Oslo din 1993, Shimon Peres a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1994, împreună cu fostul premier israelian Yitzhak Rabin şi cu fostul lider palestinian Yasser Arafat, ambii decedaţi.  Ultimul om politic încă în viaţă provenit din generaţia părinţilor fondatori ai statului Israel, ministru în numeroase guverne, Peres şi-a asumat în mai multe rânduri funcţia de prim-ministru, apoi de preşedinte al statului Israel în perioada 2007-2014.

Rafinarea, ca și alte ramuri din industria comunistă, s-a bazat, înainte de 1989, pe un model economic neviabil. Prea multe, prea costisitoare, depinzând masiv de import și depășind cu mult nevoile reale, rafinăriile românești au intrat în declin, după Revoluție. Detaliem astăzi istoria celor două mari privatizări din industria de rafinare: Petrom și Petromidia.   Capacitatea totală a celor 10 rafinării, câte aveam în 1989, depășea cu mult nevoile de consum industrial și domestic, dar și producția totală de țiței a României. Asta însemna, în fapt, că mai mult de jumătate din capacitatea de rafinare producea pentru export pe baza țițeiului importat.

Dar accesul la țițeiul de import a fost limitat, pe de-o parte, pentru că s-a renunțat la trocurile cu țările din sistemul comunist-nealiniat, pre cum Iranul, dar și din cauza necesității de a folosi valută, adică monede cu acceptare largă și cu putere de cumpărare stabilă, precum dolarul american. În fața acestui eșec de gestiune și în lipsa vizibilă de restructurare, guvernele postdecembriste au fost presate de FMI și Banca Mondială să închidă sau să privatizeze capacitățile neeficiente.

Ca idee principală de restructurare a fost propusă, succesiv, o integrare într- o societate națională a producției de țiței a doar două rafinării care să servească suficient piața internă, plus toată rețeaua de benzinării și cea mai mare parte a depozitelor. Celelalte rafinării urmau să fie închise sau privatizate către cei care doreau să își asume riscul de a cumpăra active de dimensiune prea mică și depășite tehnologic.