După săptămâni de ezitări în dosarul sirian, Angela Merkel a a ajuns să acuze alte state UE de egoism, când, de fapt, dovada supremă a egoismului este atitudinea Germaniei, care a blocat luni de zile funcționarea UE. Motivul: intersele politice ale unui cancelar aflat in campanie electorală, scrie Der Spiegel.

Cancelarul Germaniei a refuzat, ințial, să semneze Declarația Comună a celor 10 state G20 plus Spania, vineri, la summitul de la Sankt Petersburg. Declarația a fost însă semnată de Italia, Franța, Marea Britanie și Spania. O zi mai târziu, pusă în fața faptului împlinit, Merkel semnează această Declarație, alături de restul liderilor europeni, printre care și Traian Băsescu. Explicația cancelarului german: a dorit să se consulte înainte de a semna cu statele europene mai mici, care nu au participat la summitul G20. Mai mult, ea a acuzat de egoism Spania, Italia, Marea Britanie și Franța. ”Nu cred că este bine ca cinci state mari să cadă de acord asupra unei poziții când celelalte 23 de state membre UE nu sunt prezente, mai ales când știu că toate cele 28 de state vor sta la aceeași masă peste 24 de ore”, a spus Merkel.

Potrivit Der Spiegel, Merkel a dat dovadă de ipocrizie prin acest mesaj, aât timp cât, de fapt, politica sa a devenit manifestarea plenară a egoismului german. Aflată de luni de zile în campanie electorală, Merkel a paralizat întreaga activitate a UE, de frica alegătorilor germani. De la teama de a nu fi sancționată pentru susținerea unei potențiale lovituri militare in Siria și până la frica de a nu fi taxata la urne pentru acordarea de noi împrumuturi statelor sudice din zona euro, Merkel a preferat să blocheze orice dezbateri europene pâna după alegerile de pe 22 septembrie, indiferent de costurile politice și economice pentru restul statelor UE.Se cunoaște modul în care Merkel a intervenit vehement la Bruxelles pentru blocarea legislației ce înăsprește normele de mediu ce trebuie respectate de constructorii de automobile de lux, precum Mercedes și BMW. Atentă la lobby-ul acestora, Merkel a paralizat un întreg proces. La fel a acționat si în privința mutualizării datoriilor statelor din zona euro și a politicilor pentru accelerarea creșterii economice si pentru crearea de locuri de mucă in statele sudice ale UE. Erau politici care presupuneau noi cheltuieli pentru Germania, iar Merkel a preferat blocajul, de teama pierderii unor voturi. Cancelarul a declarat că ”nu văd necesară transferarea mai multor puteri către Comisia de la Bruxelles în anii următori”, creând astfel incertitudine în UE, dar reușind să-și apropie o parte din alegătorii eurosceptici din Germania, adepți ai noii formațiuni Alternativa pentru Germania. După ce a susținut crearea unei uniuni bancare în UE, acum Merkel militează pentru întărirea legislațiilor naționale în domeniu, pentru a demonstra cât de mult protejează băncile de stat din landurile germane, semănând din nou confuzie la Bruxelles. Și tot in acest fel au fost amânate negocierile pentru aderarea Serbiei și Turciei la UE.

Potrivit Der Spiegel, Merkel se comportă de parca întreaga lume ar trebui să stea pe loc atât timp cat în Germania urmează alegeri federale, insa, dupa cum scrie Financial Times, una dintre dovezile cele mai clare ale egoismului Angelei Merkel o reprezintă obstinația cu care susține adoptarea modelului economic german de către toate statele UE: o piață a muncii extrem de dereglementată, o disciplină fiscală draconică, o spaimă organică fata de o oricât de mică inflație și o economie bazată pe exporturi masive. ”Oare toate lumea trebuie sa aibă excedente bugetare și comerciale? Cu cine să obțina aceste excedente, cu marțienii?”, scrie Financial Times.

Si revista The Economist critică aceasta politică înțepenită a Angelei Merkel. ”Paradoxal, țara care respinge cel mai mult naționalismul este cea care se concentrează cel mai mult pe factorii naționali”, sctie The Economist.

”Pentru doamna Merkel și pentru o bună parte din elita germană, crearea unei Europe prospere prin creșterea competitivitatii este o strategie suficientă. Dar a arunca întreaga responsabilitate în spatele statelor datornice nu are sens. Cu cât salariile și preturile din Europa de Sud vor fi reduse mai mult, cu atât mai puțini vor fi cei care își vor permite să-și achite datoriile, inclusiv cele față de Germania. Zona euro își va reveni mai repede și mai bine dacă Germania va cheltui mai mult pe plan intern. Altfel, va trebui să asigure mai multe împrumuturi pentru restul zonei euro. Mulți economiști germani știu aceste lucruri. Dar politica euro a Germaniei nu este făcută de economiști, ci de juriști si regulamente. Politicienii germani au tendința de a nu recurge la o viziune amplă când judecă rolul Germaniei în relație cu alte țări. Ei se gândesc doar la politicile de succes strict germane. Iar aceasta este e diferit de a gandi o politică care să funcționeze într-o regiune extinsă”, scrie The Economist.

Parlamentarii europeni au acordat ieri noi puteri Băncii Centrale Europene (BCE), aceasta urmând să se ocupe de supervizarea celor aproape 6.000 de bănci din zona euro, primul pas în constituirea uniunii bancare. Astfel, cu majoritate de voturi, eurodeputaţii au aprobat ieri crearea unui mecanism unic de supervizare bancară. Această etapă a durat mai mult timp decât se preconiza, iar votul, programat iniţial pentru ziua de marţi, a fost amânat cu două zile în condiţiile în care Parlamentul a cerut dreptul de a urmări activităţile viitorului supervizor bancar. Pentru a obţine aprobarea Parlamentului au avut loc negocieri între preşedinţii Parlamentului European şi Băncii Central Europene, Martin Schulz şi Mario Draghi.
Potrivit termenilor acordului, BCE va trebui să prezinte Parlamentului cele mai importante informaţii din procesul verbal al autorităţii de supervizare. De asemenea, nominalizarea primilor doi oficiali ai acestei autorităţii va trebui aprobată de eurodeputaţi.
Martin Schulz a salutat "un acord inedit în Uniunea Europeană". La rândul său, comisarul european pentru Servicii Financiare, Michel Barnier, a estimat că acesta este "cel mai important vot pentru Europa de la crearea euro", subliniind că înfiinţarea uniunii bancare va permite restabilirea încrederii în moneda unică.
Banca Central Europeană ar urma să devină singurul organism de supervizare bancară începând din a doua jumătate a lui 2014. Următorul pas în crearea uniunii bancare este înfiinţarea unei autorităţi care să se ocupe de băncile cu probleme şi un sistem de garantare a depozitelor bancare. Michel Barnier a recunoscut, potrivit Agerpres, că există divergenţe între statele membre dar a pledat pentru ca negocierile să se finalizeze înainte de sfârşitul anului şi cel mai târziu în luna martie a anului următor.

1. Extragerea rocilor conṭinând pirite aurifere a început la Roṣia Montană în 1970, întrucât în timp filoanele aurifere dispăruseră prin exploatare, lăsând doar mineralele din rocă. Extragerea aurului se făcea prin cianurare. Roca se extrăgea de la suprafaṭă, astfel încât în 25 de ani partea superioară a muntelui Cetate, unul din masivele ce străjuiesc Valea Roṣia, a dispărut, lăsând la vedere un peisaj lunar. Exploatarea ulterioară în adâncime, prin săpare în jos, fiind dificilă, exploatarea a fost închisă în 1996. Exploatări similare ale aurului se fac în diverse ṭări (de pildă Spania, Suedia, Finlanda), la o concentraṭie de minimum 1,5 g de aur la tona de rocă.

2. In 1995 Regia Autonomă a Cuprului, Aurului ṣi Fierului din Deva, care avea în exploatare cariera Cetate de la Roṣia Montană, a semnat un contract de asociere la explorarea iazului de decantare de la Gura Roṣiei, rămas după exploatarea anterioară, cu abia înfiinṭata companie Gabriel Jersey, fără organizarea unei licitaṭii, cum cerea Legea Minelor. Se pare că actul asocierii ilegale a dispărut din arhive. Vom afla în curând. In 1997 compania canadiană apare listată la Bursa din Vancouver. In mod ilegal, întrucât Agenṭia Naṭională pentru Resurse Minerale din România, ce răspunde de întreaga activitate minieră din ṭară, nu a fost înṣtiinṭată ṣi nu ṣi-a dat, deci, acordul.  

3. În 1997 a luat fiinţă compania mixtă Euro Gold Resources S.A, prin asocierea dintre Gabriel Jersey, Regia Cuprului ṣi trei companii de stat româneşti minoritare, cu următoarele contribuţii: Gabriel Jersey 65 %, Regia Cuprului 33,8 % şi minoritarii, 1,2 % (câte 0,4 %). Proprietăţile statului român incluse în înţelegere erau minele de la Roşia Montană şi Bucium.

4. In 1998 Regia Cuprului a fost transformată în Compania Naṭională a Cuprului, Aurului ṣi Fierului Minvest. In acelaṣi an Gabriel Jersey a început foraje în subteran ṣi la suprafaṭă, fiind estimată o cantitate de aur de 250 de tone ṣi una de argint de 1.370 tone.

5. In 1999 Frank Timiṣ, iniṭiatorul întregii afaceri, schimba numele companiei Euro Gold în Roṣia Montană Gold Corporation (RMGC) ṣi înaintează Agenṭiei Naṭionale pentru Resurse Minerale o cerere de eliberare a licenṭei pentru explorare ṣi exploatare a minereului aurifer, din care României îi revenea doar o cincime din venitul obṭinut. Licenţa eliberată de ANRM a fost aprobată de Guvernul României prin H.G.nr.458/1999, pentru perioada 1999-2018. Licenţa conṭine câteva ilegalităṭi, între care faptul că a fost eliberată pentru Societatea Minvest ca titular şi Eurogold ca asociat, ceea ce nu permite Legea Minelor, care aprobă lucrări realizate doar de instituţii separate, nu mixte. Temeiul licenţei ar fi trebuit să fie studiul de fezabilitate, care nu a existat în momentul eliberării ei, acesta fiind realizat abia în 2001.

6. In baza licenṭei, a unor eṣantioane de rocă, cu un conṭinut mai ridicat de aur ṣi a unor profile de foraj, firma Roṣia Montană Gold Corporation a fost listată la Bursa din Toronto, trezind interesul a numeroşi acţionari. Cu aceste fonduri au fost demarate diverse lucrări în vederea pregătirii exploatării, precum achiziţionări de terenuri, relocarea multor locuitori şi ridicarea pentru unii a unor case la Alba Iulia, construirea de drumuri, anumite lucrări de prezervare a unor vestigii miniere romane sau a unor case istorice etc. Bogăṭia de sub munṭi

7. La ora actuală sunt luaṭi în calcul munṭii din jurul văii în care se află Roşia Montană şi anume : Muntele Cetate, azi mai mic cu 200 m, apoi Munṭii Cârnic, Orlea şi Jig-Văidoaia. Vor fi exploatări de suprafaţă, deci deasupra nivelului terenului, şi apoi în adâncime, sub acest nivel, prin imense gropi. S-a estimat că există 215 mil. tone de rocă, cu un conţinut de 1,5 grame de aur şi 7,45 grame de argint la tonă. După 15-17 ani de exploatare se estimează obṭinerea unei cantităṭi de 330 t de aur şi 1.628 t de argint. Proiectul RMGC prevede că, în urma procesării, vor rămâne 261 tone de steril acumulate în halde. Halda Cetate se va întinde pe 64 ha, iar halda Cârnic pe 150 ha. Pentru procesare se prevede că vor fi necesare 12.000 tone de cianură de sodiu pe an.  

8. Dacă ipoteza că ar fi vorba ṣi de o importantă acumulare de uraniu, sub zăcământul de aur, nu se susṭine prin probe, există în schimb o analiză din 1962, care a evidenţiat un conţinut de 20g/t de germaniu, iar în 1973 o analiză efectuată pe 300 kg de minerale din roca de la Cetate a relevat prezenţa a numeroase elemente, unele din ele fiind metale grele foarte importante pentru industria militară, de IT ṣi aerospaţială . Intrucât datele următoare mi se par de-a dreptul „cosmice”, le citez ca atare: „- Vanadiu se găseşte în concentraţie de 2500 g/t, în valoare de 10 mld. dolari; se foloseşte în tehnici nucleare şi la aliaje anticorozive; - Galiu, 300 g/t, în total 42.000 tone; se foloseşte la fabricarea ledurilor din aparatele electronice, a oglizilor speciale, la detectarea neutrinilor. Anual se produc în lume doar 30 t de Ga; - Germaniu, 20g/t, în valoare de 5,2 mld.$; se foloseşte la detectoarele în infraroşu, la fabricarea lentilelor de microscoape şi aparate foto şi video; - Crom, 50 g/t, în valoare de 6,5 mld.$, utilizat în construcţia de avioane; - Cobalt, 50 g/t, 1 mld.$, în construcţia de avioane; -Titan, folosit la rachetele cosmice, submarinele nucleare, motoarele de înaltă tehnicitate; -Bismut, 20 g/t, în valoare de 1 mld.$, folosit în medicină, la fabricarea fibrelor acrilice, a reactoarelor nucleare şi în industria cosmetică; -Nichelul, 30 g/t, în valoare de 1 mld.$, se foloseşte la desalinizarea apei şi la fabricarea oţelurilor de aliaje speciale; - Metale obişnuite: Staniu (10 g/t), Plumb (0,13 g/t), Zinc (0,11 g/t), Fier (3 %), Mangan (O,30 %). După o evaluare din 2009, se apreciază că în total zăcământul cuprins în proiectul RMGC valorează 51,5 miliarde dolari, din care aurului îi revin 10,5 miliarde, iar argintului, 1,3 miliarde dolari.

Alte voci de specialitate nu cred în valorificarea metalelor rare, dar subliniază că la Roṣia Montană se află cea mai mare rezervă de potasiu din ṭară.

9. Din cauza cheltuielilor mari ṣi a spectrului insolvenṭei, au fost făcute majorări succesive de capital, la care Minvest neputând contribui, ṣi-a văzut cota de participare redusă de la 38.8% la 19,3%, în favoarea firmei Gabriel Jersey, care a crescut de la 65% (1997) la 80,69% (2011).

La măririle de capital, Minvest s-a împrumutat până la suma de 500 de milioane de dolari. Clauzele din contractele de împrumut arată că „returnarea banilor către acţionarul majoritar, firma Gabriel Resources Jersey, va fi făcută cu prioritate, înainte ca orice profit să fie distribuit către acţionari.” Ca la orice împrumut bancar, Minvest va suporta şi dobânda şi, chiar dacă nu va ieşi nici un gram de aur, românii tot vor da bani firmei Gabriel Jersey. Din banii cheltuiṭi a fost evidenta în spaṭiul public promovarea publicitară enormă de care s-a bucurat proiectul în toate mediile, de la cel academic la mass media.

Cu ce ne alegem In condiṭiile realizării contractului, care ar fi beneficiile pentru români? Conform unui calcul făcut de dr. Mihaela Fîrşiotu, profesor de strategia şi administrarea firmelor la Universitatea din Québec, fiecărui locuitor al ţării îi revin doar 324 dolari pentru întreaga perioadă de exploatare, deci mai puţin de 15 dolari pe an. In timp ce la Bucureṣti continuă protestele faṭă de proiectul exploatării cu cianuri, la Roṣia Montană locuitorii ṣi autorităṭile locale cer locuri de muncă în minerit ṣi redeschiderea exploatării, în această zonă repede declarată monoindustrială.

Investitorii care vor să-și știe banii în siguranță nu trebuie să se uite la insulele din Caraibe, ci chiar în inima Europei unde există un stat în care banii pot fi, legal, feriţi de fisc.

Este cunoscut faptul că Elveția este o oază fiscală sigură, însă această țară nu face parte din Uniunea Europeană. Cel mai mare paradis fiscal din spaţiul comunitar este Marele Ducat de Luxemburg - stat fondator al Uniunii, deși ministrul finanţelor, Luc Frieden, respinge denumirea de "paradis fiscal". "Suntem un centru financiar european şi nu încurajăm evaziunea", repetă la nesfârşit Luc Frieden. În micuţul stat, cu o populație de 500 de mii de locuitori,  funcţionează reprezentanţele a 141 de bănci din 26 de ţări.  Luxemburgul şi-a câştigat reputaţia de oază fiscală sigură. Volumul fondurilor de investiţii se ridică la aproximativ 2.100 de miliarde de euro, estimează biroul de consiliere financiară Ogier. Aceste fonduri sunt scutite de taxe. Pentru a-şi proteja profiturile de mâna lungă a fiscului, multe concerne internaţionale şi-au deschis filiale în Marele Ducat. Conform legislaţiei europene în vigoare, procedura este permisă. Banii proveniţi din străinătate au săltat Luxemburgul în fruntea clasamentului european al veniturilor pe cap de locuitor. Luxemburg este cel mai bogat stat european din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor, iar la nivel global este depăşit doar de Qatar, unde PIB-ul pe cap de locuitor ajunge la 80.721 euro. În aceste condiţii, nu-i de mirare că luxemburghezii îşi apără politica fiscală. Ministrul Luc Frieden nu renunţă sub nicio formă: firmele şi investitorii trebuie să se simtă şi-n continuare pe mâini bune.  Marele Ducat al Luxemburgului este un mare ducat ereditar, cu un sistem parlamentar unicameral. Limba naţională, luxemburgheza, este înrudită cu germana. De altfel, germana este prima limbă străină învăţată de luxemburghezi, fiind folosită şi în mass-media. Limba administrativă este franceza.

În acest stat îşi au sediul mai multe instituţii europene precum:

-Curtea de Justiție a Uniunii Europene

-Curtea Europeană de Conturi

- Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții

-Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF)

-Mecanismul European de Stabilitate (MES)

-Secretariatul General al Parlamentului European

-Entitățile administrative a 8 Direcții Generale ale Comisiei Europene

-Eurostat, Oficiul Statistic al Uniunii Europene

- Oficiul pentru Publicații Oficiale al UE

- Centrul de Traduceri pentru Organismele UE

-Agentia Executivă pentru Sănătate și Consumatori (EAHC)

În lunile aprilie, iunie și octombrie, reuniunile Consiliului European au loc la Luxemburg.

Relaţii economice cu România

Relațiile economice ale României cu Luxemburg se derulează, în conformitate cu principiilor instituite de regulile pieţei interne comunitare şi cele ale politicii comerciale comune a Uniunii Europene. În anul 2011, volumul schimburilor comerciale româno-luxemburgheze a fost de 61,8 milioane euro, în creștere cu 7,3% față de anul 2010. Exportul a fost de 11,5 milioane euro (creștere cu 10,6% față de aceeași perioadă a anului precedent), iar importul de 50,3 milioane euro (creștere cu 6,3% față de anul 2010). Balanța comercială a înregistrat un sold negativ de -39,8 milioane euro. Ponderea comerțului cu Luxemburg în total comerț exterior fiind de 0,07% (export 0,03%; import 0,10%). La 31 decembrie 2011, valoarea investițiilor directe provenind din Marele Ducat s-a ridicat la 1.274 milioane euro (2,71% din valoarea totală a capitalului străin subscris), Luxemburgul clasându-se pe   locul 10 în rândul pricipalilor investitori străini în România. Numărul de societăți comerciale cu participare luxemburgheză este de peste 725. Domeniile în care au fost efectuate investiții sunt: industrie, telecomunicații, servicii profesionale,  comerțul cu ridicata și cu amănuntul, construcții, transporturi, agricultură.

Oficiali ai Uniunii Europene şi-au exprimat susţinerea totală faţă de ţările din fosta Uniune Sovietică care au ales calea apropierii de Europa şi au avertizat Rusia că presiunea pe care o exercită în contrapondere este inacceptabilă.  Și secretarul de stat american John Kerry, care a participat la întâlnirea celor 28 de miniştri de Externe ai Uniunii Europene, ieri, la Vilnius, a caracterizat programul european de parteneriat oriental drept un "plan economic foarte important" destinat ameliorării normelor comerciale şi favorizării locurilor de muncă. Potrivit ministrului lituanian al Afacerilor Externe, Linas Linkevicius, toţi omologii săi europeni şi-au exprimat solidaritatea cu cele şase state din program, dar el a avertizat că Rusia îşi va spori presiunea asupra partenerului principal, care este Ucraina. UE speră să semneze un acord fără precedent de asociere şi liber schimb cu Ucraina la acest summit şi să parafeze acorduri similare cu Georgia şi Republica Moldova.
Rusia a avertizat recent Ucraina şi Republica Moldova în legătură cu măsurile de retorsiune în caz de semnare a unui acord care să le ancoreze la UE.
Lansat în 2009, Parteneriatul Estic are ca scop apropierea fostelor state sovietice de UE, ceea ce Moscova consideră ca fiind o atingere adusă sferei sale de influenţă. Aceasta a creat în 2010 propria uniune vamală din care fac parte în prezent Belarus şi Kazahstan. Săptămâna trecută, Armenia a anunţat că se va alătura uniunii vamale, blocându-şi astfel şansele de a semna un tratat de liber schimb cu UE. Linkevicius s-a întâlnit sâmbătă cu ministrul armean al Afacerilor Externe pentru a discuta despre această situaţie, a declarat purtătoarea sa de cuvânt.
Şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, a afirmat sâmbătă că există "o presiune importantă" asupra vecinilor Rusiei, dar a avertizat că aceştia trebuie să demonstreze mai multe progrese pentru a semna acorduri europene. "Ceea ce vrem noi în relaţiile cu partenerii noştri estici este ca ei să poată fi liberi să facă propriile alegeri în ceea ce priveşte relaţiile economice şi politice", le-a declarat ea jurnaliştilor.
Capital.ro a informat ieri că după decizia Armeniei de pe 3 septembrie să se alăture Uniunii Vamale, un bloc comercial al Rusiei, un număr de politicieni europeni au declarat că Armenia nu va putea avea acorduri de liber-schimb cu Uniunea Europeană pentru că cele două blocuri sunt incompatibile, conform unei analize Stratfor.  Putin a declarat recent că va exista o investiţie majoră a Căilor Ferate Ruse în sistemul de căi ferate armean şi urmează, de asemenea, investiţii ale companiilor Rosneft şi Rosatom pentru îmbunătăţiri ale sectorului nuclear şi al industriei chimice. Din cauza distanţei care le separă şi a crizei politice şi economice, Uniunea Europeană nu are aceleaşi oportunităţi precum Rusia să devină un partener pentru Armenia şi pentru alte state din regiune. Moscova îşi va intensifica presiunea în timpul summitului de la Vilnius din noiembrie, în timpul căruia numeroase state din programul Parteneriatului Estic vor decide dacă să-şi întărească legăturile politice şi comerciale cu Uniunea Europeană prin noi acorduri. Dată fiind slăbiciunea UE şi interesele sale de a-şi rezolva problemele structurale interne, Rusia va avea succes în a influenţa statele periferice.

În perioada 30 mai – 2 iunie 2013 pavilionul D2 din cadrul Complexului Expoziţional Romexpo a găzduit China Machinery & Electronic Products Expo 2013.  Manifestarea s-a desfăşurat în ca­drul TIBCO şi a fost organizată de Ca­mera de Comerţ şi Industrie a Munici­piului Bucureşti (CCIB), în parteneriat cu Ministerul Comerţului al Republicii Populare Chineze, Camera de Comerţ pentru Importul şi Exportul Utilajelor şi Produselor Electronice din China, ROMEXPO SA şi Ambasada Republi­cii Populare Chineze în România. Timp de patru zile, 60 de companii chineze au expus la ROMEXPO, pe o suprafaţă de 1.600 de metri pătraţi, pro­duse ingenioase precum: echipamen­te de uz casnic, echipamente de bucă­tărie, aparate de mici dimensiuni, echi­pamente de comunicaţii electronice, dispozitive GPS, smart card-uri, piese auto, scutere inteligente, stivuitoare, camioane, generatoare, produse sola­re, lămpi pentru reducerea consumului de energie, maşini pentru industria ali­mentară, utilaje de ambalare, utilaje de construcţii, produse cu voltaj electric mic, scule electrice, pompe, supape, garnituri de cabluri, PVC, hardware şi materiale de construcţii. Fără îndoială, cele mai atractive gadget-uri au fost vehiculul Robstep şi aparatul de ras IShave.

În cadrul ceremoniei de inaugurare a expoziţiei, Mihai Andriţoiu, preşedin­tele Secţiunii Comerţ şi vicepreşedinte CCIB, a subliniat importanţa acestui e­veniment pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre cele două ţări şi a punctat sprijinul acordat de reprezen­tanţa Camerei bucureştene de la Beijing atât firmelor româneşti care do­resc să lucreze cu parteneri chinezi (promovarea ofertei lor pe piaţa locală, studii de piaţă personalizate si asis­tenţă la încheierea de contracte cu cei mai potriviţi parteneri), cât şi comunităţii de afaceri chineze, căreia îi furnizează informaţii avizate şi complete despre opor­tunităţile oferite de Romania.