Stau si mă întreb care este motivul pentru care o soluție pur capitalista –
falimentul, este răstălmăcit in așa natura, atât de omul simplu cat si de
„analiști” si chiar „ziariști”. Dar pentru ca nu găsesc răspunsul si pentru ca
vreau ca aceste pericole publice sa fie discreditate voi încerca sa explic pe
înțelesul tuturor ultima soluție propusa a fi adoptata pentru a nu scoate Ciprul
din EU.In urma cu aproximativ doua săptămâni Parlamentul Ciprului a respins, zic eu dând dovada de mare răspundere si profesionalism, o propunere care susținea ca finanțarea băncilor locale si a tarii in faliment datorita investițiilor masive in bonduri Grecești, sa fie făcuta prin taxarea unor venituri ale cetățenilor (deja taxate) concretizate in depozite bancare. Aceasta soluție aducea a expropriere si naționalizare, o soluție cu iz socialist.
Noua propunere de acum doua zile, din cate am citit nu e sigur ca va fi aplicata chiar daca toate părțile au agreat-o, este sa se admită falimentul acelor bănci care nu pot fi salvate. Se menționează prin presa numele Băncii Populare Cipriote ( cunoscuta si sub numele de Laiki). Falimentul unei afaceri, chiar si a unei băncii, este un proces in care creditorii acoperă pierderile din sumele pe care entitatea falimentara le datorează acestora. In cazul nostru deponenții sunt si ei creditori si este normal ca ei sa fie incluși in masa credală care va împărții doar cea ce mai este disponibil. Specialiști au estimat ca in aceasta soluție deponenții vor recupera numai 70% – 60% din depozite. Excepție fac depunerile pana la o suta de mii de euro care vor fi recuperate 100 %, conform legii EU. Aceasta situație a existat si in Romania la falimentul unor bănci (Dacia Felix, BTR,etc.) si nu ar trebuii sa fie ceva nou pentru romani. De asemenea sunt situații in care populația cumpăra acțiuni, terenuri si alte bunuri (investesc economiile) care își pot pierde din valoare ca urmare a factorilor conjuncturali ce acționează pe piața. Toata lumea știe, sau ar trebui să știe, ca economia de piața nu este o soluție care sa asigure echitate si bunăstare la nivelul individului ci mai degrabă la cel al categoriilor sociale.










