
Luând în calcul problemele de datorie suverană cu care se confruntă anumite
state şi costurile mari la care sunt nevoite să se împrumute, nu există altă
alternativă decât împărţirea sarcinii datoriei. Există acum diverse propuneri
pentru emiterea de eurobonduri. Dintre acestea, cea elaborată de Consiliul
German al Analiştilor Economici, care prevede crearea unui fond de salvare
europeană, pare de preferat - nu pentru că ar fi cea mai bună, ci pentru că este
singura care poate asigura Germania că nu îşi asumă un risc prea mare...Germania
a fost extrem de reticentă la propuneri de acest gen. Este de înţeles
îngrijorarea ţării legată de crearea unui hazard moral. Ar fi extrem de greu de
justificat şi folosirea banilor contribuabililor germani, dacă tot acest
exerciţiu nu va da rezultate în ţările de la periferia zonei euro. Nu trebuie
insa trecut cu vederea, că Germania are destul de profitat de pe urma uniunii
monetare. Moneda euro a făcut exporturile ţării mult mai competive decât erau pe
vremea mărcii germane, iar zona euro este piaţa de desfacere pentru peste 42%
din exporturile Germaniei.
Statul
Spaniol are deja probleme cu finanțarea deficitului bugetar, iar costul
datoriei publice este foarte ridicat, singura soluție pare a fi ajutorul extern.
Președintele Băncii Centrale a Germaniei, Jens Weidmann, a declarat că dacă
Spania nu își poate acoperi nevoile de finanțare, ar trebui să apeleze la
instrumentele create pentru această situație, referindu-se la Facilitatea de
Stabilitate Financiară Europeană (EFSF). Deocamdată nu se vorbește decât de un
pachet de salvare pentru sectorul bancar spaniol, fără să fie avută în vedere și
datoria publică. Unii analiști consideră că este mai bine așa, pentru că nu este
afectată capacitatea de reacție a Europei în cazul unor noi turbulențe, însă
alții consideră că o salvare parțială va da un semnal negativ către piețele
financiare.











