Şeful guvernului olandez s-a adresat unui grup de corespondenţi de presă acreditaţi la Bruxelles, invitaţi la Haga în perspectiva preşedinţiei olandeze a Consiliului UE, din prima jumătate a anului viitor. Olanda a făcut din soluţionarea crizei migranţilor una dintre priorităţile sale în această calitate...
Pe de altă parte, Rutte a adăugat că 'nu este sigur' că un acord între Uniunea Europeană şi Marea Britanie în vederea prevenirii ieşirii acestei ţări din forul comunitar ar putea fi încheiat până la finalul anului. 'Când privesc la ce a propus (premierul britanic) David Cameron, îmi spun că anumite lucruri sunt posibile, dar şi că altele vor fi dificile', a explicat premierul Olandei. Una dintre solicitările Londrei cel mai dificil de acceptat de către Comisia Europeană este suprimarea, în primii patru ani de la sosirea pe teritoriul Marii Britanii, a ajutoarelor sociale pentru migranţii veniţi din alte state membre ale UE...Situația Europei este complicată enorm din pricina anumitor decalaje
politico-electorale. Cuplul franco-german, care a structurat construcția
europeană, părea să funcționeze perfect în epoca Merkel-Sarkozy, dar a intrat în
criză după victoria socialiștilor în Franța. Președintele François Hollande
bravase la început, sugerând că ar putea deturna politica germană de pe linia
austerității, dar a fost nevoit să cedeze teren, constrâns fiind de eșecul
intern al propriei politici economice. După două remanieri guvernamentale,
Franța socialistă a fost nevoită să facă mici concesii ideilor liberale,
atenuând distanța față de politicile de la Berlin. De asemenea accesul SPD-ului
german în guvernul federal de coaliție a fost de natură să creeze o nouă punte
de comunicare cu Franța, dar cu toate acestea relația bilaterală nu a reușit să
ajungă la nivelul celei din epoca ”merkozy”.
Perioada aceea, care dădea Europei mari speranțe de unitate, nu pare să aibă
șanse de întoarcere. Dacă între Angela Merkel și François Hollande s-au putut
statornici repede noi elemente de solidaritate în chestiunea ucraineană și
rusească, Siria a părut mai curând să-i despartă. Nu pe de-a-ntregul, dar nici
consens nu a putut exista câtă vreme diplomația germană părea conciliantă cu o
soluție care l-ar păstra pe Bashar al Assad la putere, în timp ce François
Hollande este obsedat de eliminarea acestuia. Este adevărat că ultimele evoluții au apropiat din nou punctele de vedere,
cancelarul Angela Merkel promițând săptămâna aceasta la Paris să ofere Franței
sprijin militar în cursul operațiunilor din Siria. Dar un fapt mai important
este că, pe planul politicilor interne, Franța și Germania riscă tot mai mult să
aleagă căi divergente. Opoziția franceză reorganizată sub conducerea fostului
președinte Nicolas Sarkozy și care are toate șansele să câștige viitoarele
alegeri, a virat serios către dreapta, în timp ce liderul (încă) al dreptei
germane, Angela Merkel, a făcut pași mari către stânga liberală. Dacă cei doi
foști parteneri din politica europeană își păstrează traiectoriile actuale, este
greu de crezut că se vor mai întâlni vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu