Managementul riscurilor globale - Asociatia PROXEMIS

Comisarii europeni şi înalţii funcţionari de la Bruxelles nu au făcut publică niciodată declaraţia lor de avere, pentru că nu sunt obligati de nicio directivă. Dacă în România pare, de vreme bună, un lucru absolut normal, declaraţia publică de avere a fost şi este încă văzută ca un afront şi un atentat la adresa vieţii private în majoritatea societăţilor occidentale.  “Vechiul regim” al Europei era dominat de o clasă nobiliară transnaţională. După un secol, elitele ce conduc astăzi Uniunea Europeană par să se identifice tot mai mult cu acest regim. Par să aibă afinităţi mult mai mari cu tot soiul de birocraţi şi lobby-işti “post-naţionali” decât cu propriul popor, cu cei cărora până mai ieri le cereau voturile. Elita ciudată care conduce Europa a ajuns să recreeze acest vechi regim.  “În mod normal te gândești că opțiunea cea mai bună a premierului unei țări este de a face lucrurile care să-i asigure realegerea. Aceasta este strategia dominantă, indiferent cât de sumbre sunt perspectivele. Dar în epoca globalizării și a UE-ficării, cred că liderii țărilor mici se află, de fapt, într-o situație diferită. Dacă îți închei mandatul fiind apreciat de grupul de la Davos, atunci poți fi eligibil pentru o mulțime de contracte la Comisia Europeană, FMI sau alte fleacuri, chiar dacă ești cu totul disprețuit de conaționalii tăi. Mai mult, într-un fel este un plus să fii disprețuit de ei. Argumentul suprem al solidarității cu ”comunitatea internațională” este să faci ceea ce comunitatea internațională vrea, chiar dacă întâmpini o rezistență masivă din partea poporului tău”, scria Matthew Yglesias la inceputul acestui an.