În 1969 a fost descoperit petrol la Ekofisk, în Marea Nordului, la aproximativ 320 de kilometri sud-vest de coasta norvegiană. Conştienţi că resursele se vor termina la un moment dat, conducătorii Norvegiei au înfiinţat în 1990 un fond în care toţi cei peste 5 milioane de cetăţeni sunt acţionari. Valoarea fondului depăşeşte în prezent peste 600 de miliarde de euro. Asta înseamnă că fiecărui norvegian îi revine peste un milion de coroane. Totuşi, oamenii nu se pot atinge de bani, care sunt gestionaţi de Banca Centrală. Ei sunt destinaţi bunăstării generaţiilor viitoare. Norvegia deţine aproape 1% din totalul acţiunilor la nivel mondial. Populația Norvegiei a votat de două ori împotriva aderării la UE în cadrul unor referendumuri organizate în 1972 şi 1994.

Cea mai importantă legătură a Norvegiei cu Uniunea Europeană o constituie Acordul  privind Spațiul Economic European (Acordul SEE) , care a intrat în vigoare în 1994. Acordul permite Norvegiei și celorlalte țări SEE să participle la piața internă UE. Aceasta presupune faptul că în zonele incluse în Acordul SEE, cetățenii și firmele norvegiene beneficiază de același tratament ca și cele din statele membre UE, pe întreg teritoriul inclus în Acord.  În calitate de parte a Acordului SEE, Norvegia se implică în elaborarea legislației comunitare în domeniile vizate de piața internă și se supune, totodată, acesteia.  Norvegia participă, de asemenea, la programele de cooperare UE în numeroase domenii precum domeniul culturii, cercetării, politicilor regionale și educație.

Explorarea platoului continental românesc din Marea Neagră a început tot în 1969. Prima descoperire de hidrocarburi a avut loc în 1980, iar prima producţie pe mare a început în anul 1987. Evident, diferenţele dintre Norvegia şi România sunt foarte mari, Norvegia având un sfert din populaţia României, iar această țară nu a cunoscut "beneficiile" comunismului. Deși are o istorie bogată, Norvegia este de fapt un stat foarte tânăr, independent abia din 1905.

"Punerea sub supraveghere a ratingurilor Raiffeisen Bank reflectă posibilitatea ca îmbunătăţirea cu o treaptă survenită pe fondul aşteptărilor privind un posibil sprijin financiar din partea băncii mamă să fie eliminată în situaţia în care ratingul de soliditate financiară al băncii austriece va fi retrogradat din nou", potrivit unui comunicat al agenţiei de evaluare financiară.  Calificativele acordate pentru depozitele şi datoriile pe termen lung ale băncii austriece Raiffeisen Bank International au fost retrogradate pe 23 decembrie de la A3, la Baa1. De asemenea, ratingul care măsoară soliditatea financiară a băncii austriece a fost coborât la de la D+ la D. Cele trei calificative au fost puse sub supraveghere în vederea unei noi retrogradări.  În cazul subsidiarei din România, Moody's a confirmat calificativul pentru soliditatea financiară la D-, cu perspectivă stabilă, precum şi calificativele pentru datoriile pe termen scurt.  Calificativul privind situaţia financiară al Raiffeisen Bank continuă să fie sprijinit de numărul mare de depozite atrase de la clienţi, de capitalizarea satisfăcătoare şi de calitatea activelor, superioară mediei de pe piaţa bancară din România, potrivit comunicatului.  Agenţia notează că ratingurile Raiffeisen Bank au fost ridicate cu două trepte ca urmare a aşteptărilor ridicate privind un posibil sprijin financiar din partea băncii mamă în caz de probleme, precum şi a probabilităţii moderate ca banca din România să beneficieze de sprijin sistemic, în contextul în care instituţia deţine o cotă importantă pe piaţa locală.  Deşi gradul de dependenţă financiară al Raiffeisen Bank de banca mamă este limitat, de numai 0,3% din activele totale şi 9,4% din passive, o posibilă deteriorare a situaţiei Raiffeisen Bank International s-ar putea reflecta asupra operaţiunilor din România, potrivit agenţiei.  Raiffeisen Bank este deţinută în proporţie de 99,9% de Raiffeisen Bank International. Banca austriacă a raportat, pentru primele nouă luni ale anului, un profit după taxe în România de 81 milioane euro, în stagnare faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut.

Nikolai Dobretsov, director general al Institutului Rusesc al Ştiinţelor, a declarat pentru presa că nu este departe momentul în care evenimentul catastrofic se va petrece.  Studiile realizate de-a lungul timpului, demonstrează faptul că schimbarea polilor magnetici se petrece la un interval de timp, aproximativ 1 milion de ani.  Cu toate acestea, Dobretsov este de părere că de data aceasta schimbarea polilor magnetici se va petrece mult mai devreme decât s-a anticipat anterior.  Motivele nu se cunosc, dar semnele indică foarte clar că procesul premergător schimbării polilor magnetici a început cu foarte mult timp în urmă.  Procesul va fi unul violent, iar viaţa pe Terra va fi pusă sub semnul întrebării. Specialistul rus susţine că rolul câmpului magnetic va fi redus la zero şi astfel razele solare vor pătrunde prin atmosferă.  De asemenea se vor înregistra perturbaţii majore ale câmpului magnetic, care vor pune în pericol undele radio.  Avioanele nu îşi vor mai putea desfăşura traseele stabilite, iar navigaţia va deveni imprecticabilă pentru că există posibilitatea ca fluviile să-şi schimbe cursurile.  Mai mult de atât, dacă perioada în care câmpul magnetic al Terrei va fi una îndelungată, atunci cu siguranţă că formele de viaţă de pe Pământ vor fi puse în pericol şi chiar se poate vorbi despre exctinţia în masă.

Preşedintele băncii centrale a Germaniei, Jens Weidmann, consideră că situaţia economică din Europa nu este atât de gravă precum se crede, în special datorită scăderii preţului petrolului, transmite AFP.   "Situaţia în Europa nu este atât de rea pe cât cred unii", a declarat Weidmann pentru publicaţia Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung.  El a precizat că experţii estimează că economia din zona euro îşi va reveni, însă într-un ritm lent.   Weidmann, care este şi membru în Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene (BCE), a reafirmat opoziţia sa faţă de intenţia BCE de a iniţia un program de achiziţii de obligaţiuni guvernamentale. Preşedintele Bundesbank apreciază că scăderea preţurilor petrolului ar trebui să fie suficientă pentru asigurarea revenirii economice în Europa.   "Tocmai am primit gratuit un instrument de stimulare a economiei. De ce să mai adăugăm altceva prin politica monetară?", a declarat Weidmann. BCE a luat mai multe măsuri care să stimuleze economia din zona euro în acest an, printre acestea numărându-se reducerea dobânzii de politică monetară la minimul record de 0,05% la începutul lunii septembrie. De asemenea, BCE a oferit împrumuturi ieftine băncilor pentru a sprijini creditarea către consumatori şi a iniţiat programe de achiziţii de obligaţiuni garantate cu active.  În aceste condiţii, cei mai mulţi analişti apreciază că BCE va apela la cumpărarea de obligaţiuni suverane pentru a stimula creşterea economică din zona euro, măsură împotriva căreia Weidmann s-a declarat în mai multe rânduri.  "Mă enervează să aud pe toată lumea discutând despre un singur lucru: când veţi începe, până la urmă, să cumpăraţi?", a declarat preşedintele băncii centrale a Germaniei, care a adăugat că BCE nu ar trebui să cedeze presiunilor venite din partea pieţelor financiare.  La începutul lunii decembrie, BCE a redus estimarea de creştere a economiei din zona euro la 0,8% în acest an şi 1% anul viitor, de la 0,9% şi, respectiv, 1,6% în urmă cu trei luni, dar a anunţat că nu va lua noi măsuri de stimulare economică până anul viitor. De asemenea, BCE a redus prognoza pentru inflaţia din zona euro, preşedintele Mario Draghi precizând că noile estimări arată că preţurile vor creşte cu 0,5% în acest an, cu 0,7% în 2015 şi cu 1,3% în 2016.

Subsolul îngheţat din Antarctica şi din Siberia, cunoscut sub numele de "permafrost", reprezintă 25% din suprafaţa uscatului din emisfera nordică.Încălzirea permafrostului reprezintă, după părerea oamenilor de ştiinţă, o veritabilă "bombă climatică" prea puţin cunoscută, informează AFP.

În cel mai recent raport al lor, experţii din IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change / Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei) notează faptul că temperatura acestor pământuri, îngheţate de zeci de mii de ani, a crescut cu valori cuprinse între 0,5 şi 2 grade Celsius începând cu sfârşitul anilor 1970.

Această creştere a fost mai rapidă decât creşterea medie a temperaturilor de la suprafaţa Terrei.

Potrivit IPCC, până în 2011, permafrostul (denumit şi "pergelisol" potrivit traducerii acestui termen în limba franceză) ar putea pierde până la 90% din suprafaţa sa actuală.

Or, dezgheţarea sa eliberează o cantitate uriaşă de gaze cu efect de seră. Se estimează că permafrostul conţine 1.700 de miliarde de tone de carbon, depăşind de două ori cantitatea de carbon din atmosferă.