Rezervele valutare ale Băncii Naţionale a României (BNR) au crescut, la finele lunii trecute, totalizând 32,52 miliarde euro, faţă de 32,41 miliarde euro, valoare înregistrată la data de 30 noiembrie, potrivit unui comunicat BNR remis redacţiei. În cursul lunii trecute, BNR a înregistrat intrări de 1,39 miliarde euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, alimentarea contului Comisiei Europene, alimentarea conturilor Ministerului Finanţelor Publice şi altele. În ceea ce priveşte ieşirile, sumele înregistrate au fost de 1,28 miliarde euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, plăţi de rate şi dobânzi în contul datoriei publice denominate în valută şi altele. La capitolul plăţi de rate şi dobânzi în contul datoriei publice denominate în valută se regăsesc rambursări de capital din împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional (pentru care Banca Naţională a României a rambursat circa 228 milioane echivalent euro, iar Ministerul Finanţelor Publice a rambursat circa 120 milioane echivalent euro), conform comunicatului citat.
Rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone. În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia s-a situat la 2,91 miliarde euro.  Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) la 31 decembrie 2013 au fost de 35,43 miliarde euro, faţă de 35,46 miliarde euro la 30 noiembrie 2013.  Plăţile scadente în luna ianuarie 2014 în contul datoriei publice denominate în valută, directe sau garantate de Ministerul Finanţelor Publice, însumează circa 257 milioane euro.

Din datele publicate de Eurostat se poate vedea clar că rata șomajului a atins cote alarmate: Grecia: 27,3 %, Spania: 26,7%; Croația:17,6 %, Cipru : 17,0%, Portugalia: 15,7 %, Slovacia:13,9 %, Bulgaria:

3,2%,Irlanda:12,6 % și Italia:12,5 %.

Aceste date se traduc printr-o sărăcie lucie și printr-un declin social istoric în toată Europa, după criza economică din anii ’30. Germania:  O persoană din şapte este săracă sau ameninţată cu sărăcia. Rata sărăciei este pe punctul de a înregistra un nou record în Germania. Contrar a ceea ce se vehiculează, situația economică și socială din Germania este departe de a fi una foarte bună. Unul dintre motivele pentru care economia germană afiseșază rezultate economice relativ satisfăcătoare – a se vedea rata șomajului 5,8% – este reprezentat de așa numitul program work share. Acesta a avut ca scop relansarea economiei printr-o luptă continuă contra șomajului. Astfel, chiar și tinerii cu studii superioare au fost obligați să accepte locuri de muncă subcalificare în schimbul unor salarii de mizerie. În Berlin, capitala economică cea mai dezvoltată din Europa, tinerii muncesc și pentru 55 de cenți pe oră. Deşi şomajul se diminuează, sărăcia se extinde pentru că există locuri de muncă, dar salariile sunt foarte mici, iar situația nu pare să se îndrepte spre o direcție bună.

Grecia – aproape o treime din populația greacă nu are asigurare medicală Din cauza recesiunii și a șomajului  - pentru al șaselea an consecutiv – doar o treime din populația Greciei are asigurare medicală. Această evoluție catastrofală are consecințe grave pentru sănătatea copiilor și femeilor gravide. Spre exemplu, cei mai mulți copii ajung la vârsta de doi ani fără să aibă acces la vaccinurile aferente.

În Cipru, un număr din ce în ce mai mare de oameni apelează la ajutoarele alimentare. Nici în această țară lucrurile nu stau mai bine, rata șomajului fiind ridicată. Din acest motiv, cetățenii aleg să apeleze la ajutoarele alimentare pentru a putea trăi.

Portugalia: Oamenii pleacă pe capete în străinătate în căutarea unui trai mai bun. Portugalia este o țară disperată. Rata șomajului se apropie de 20%, iar oamenii au început să fugă din acest ținut al sărăciei. Mai mult decât atât! Oamenii care ar trebui să beneficieze de îndemnizații de șomaj nu primesc niciun venit.

Spania: O țară în care se vorbește despre o presupusă revenire din criza financiară pe care însă nimeni nu o vede. Cei mai mulți spanioli nu văd nicio redresare în economie și se întreabă ce să pună pe masă.
 

Concluzii:
 

Concluziile datelor publicate de Eurostat sunt teribile. Țările din cadrul Uniunii Europene și mai ales cele din zona euro sunt pe punctul de a atinge un declin social de proporții. Sărăcia a reapărut, iar după calculele făcute de Eurostat, 24% dintre cetățenii Uniunii Europene sunt amenințați de excluziune socială, 10% trăiesc în gospodării în care nimeni nu lucrează, 8,6% nu au bani pentru a-și cumpără cele necesare pentru a pune pe masă, iar 0,82% nu au un acoperiș asupra capului.

Autorul articolului publicat în agoravox.fr se întreabă dacă nu cumva soluția ieșirii din criza economică ar fi chiar “părăsirea” granițelor Uniunii Europene. “Ni se spune că ieșirea din Uniunea Europeană ar fi un dezastru, dar de ce nimeni nu vorbește despre dezastrul actual?”, încheie jurnalistul François ASSELINEAU.

Politicile Angelei Merkel....

Euro-zona are un mare defect: euro este emis de o bancă centrală, pe modelul mărcii germane, dar nu există o trezorerie comună celor 28 de state.  Ca urmare, va exista un război permanent între statele debitoare și cele creditoare. Problema ar putea fi rezolvată dacă s-ar emite Eurobond-uri, dar Angela Merkel refuză cu obstinație.

Înainte de reunificare, Germania de Vest era cel mai activ  susținător al integrării europene. După reunificare, constatând ce costuri implică procesul, refuză să mai finanțeze datornicii europeni.  Fără să realizeze că repetă tragica eroare care a dus la cel de-al doilea război mondial. Prim ministrul Franței, Aristide Briand, a insistat ca Germania, învinsă, să plătească mari despăgubiri de război, ceea ce a dus la ascensiunea lui Hitler. Politicile Angelei Merkel dau un impuls neașteptat extremiștilor din restul Europei, scrie Soros....George Soros avertizează într-un articol publicat de Social Europe Journal că Germania, puterea dominantă a UE, are o politică greșită, care va afecta nu doar economia ci și democrația europeană. Japonia, scrie Soros, riscă enorm pentru a-și accelera creșterea economică. SUA, ajutate de gazele de șist, au depășit criza. În schimb, Uniunea Europeană se îndreaptă spre o stagnare de lungă durată. Această evoluție ar putea fi suportată de un stat național, dar o asociere incompletă de state națiuni va fi distrusă.

Firme desemnate de Comisia Europeana stabilesc valoarea și pot apoi cumpăra o economie la preț de lichidare - Astfel, sistemul bancar din Slovenia, aflat la un pas de colaps, a fost supus unor teste de stres mai multe firme internationale de consultanta ale caror rezultate au aratat ca tara nu are nevoie de un imprumut din partea UE. Guvernul Sloveniei a scapat astfel de impunerea unor masuri de austeritate de catre Bruxelles, insa acum apar tot mai mari dubii legate de rolul jucat de firmele private de consultanta, cu atat mai mult cu cat tara va trebui sa se imprumute la preturi ridicate, ce vor fi suportate de populatie, scrie pentru Euobserver Borut Mekina, jurnalist la publicatia slovena Mladina.

Rezultatele testelor de stres au fost publicate in luna noiembrie si au primit binecuvantarea Comisiei Europene, a guvernului de la Ljubljana si a bancii centrale din Slovenia. Testele au fost realizate de Oliver Wyman (care a realizat si testele de stres din Spnaia, in 2012), Roland Berger si companiile de audit Ernst&Young si Deloitte. Ele au aratat ca sistemul bancar poate fi recapitalizat fara ajutor international, insa imediat au aparut suspiciuni privind lipsa totala de transparenta si eventuale conflicte de interese in privinta contractelor oferite de stat acestor firme.

Banca centrala a Sloveniei a precizat ca, din cauza lipsei de timp si a pericolului prabusirii sistemului bancar, a fost nevoita sa angajeze niste firme de consultanta ”sugerate”, fara a organiza o licitatie, folosind o procedura legala conceputa doar pentru achizitiile de armament.

Astfel, in afara de rezultatele testelor de stres aplicate bancilor, orice alta informatie privind activitatea cestor filme de consultanta si audit este considerata secret militar, inclusiv onorariul platit din banii contribuabililor.

In vara anului 2013, mai multi economisti sloveni au semnat o petitie prin care cereau ca ”metotologia credibila” folosita de aceste firme in Slovenia, asa cum a fost ea catalogata de Comisia Europeana, sa fie facuta publica. Avand in vedere modul in care au fost atribuite contractele, autoritatile nu au schitat niciun gest pentru a raspunde a cestei ceceri.

Cum s-au realizat testele de stres din Slovenia? In primul rand, intreaga procedurta a fost stabilita in timpul unor discutii cu usile inchise intre guvernanti, banca centrala si birocratii de la Comisia Europeana. Apoi in Slovenia au sosit 250 de consultanti, majoritatea din Londra, care nu cunosteau o boaba de slovena si la fel de putin stiau cum functioneaza institutiile de la Ljubljana. Acestia au stat in tara circa patru luni, timp in care au fost ajutati foarte mult de banca centrala si au locuit la hotelul Slon, ”cartierul general” al Oliver Wyman, chiar peste drum de sediul bancii centrale. Cei de la Oliver Wyman au refuzat mereu sa comenteze orice aspect legat de testele de stres.

”Sunt bani aruncati pe apa sambetei. Guvernul ar trebui sa investeasca in cetateni”, spune pentru Reuters Marizela Nuhanovici, 27 de ani.

Cat au costat testele de stres? Avand in vedere secretul militar care protejeaza intreaga afacere, suma oficiala nu poate fi cunoscuta. Insa banca centrala a estimat, in octombrie, ca slovenii vor plati 21 de milioane de euro pentru munca celor 250 de consultanti, fara a pune la socoteala timpul suplimentar pe care acestia l-au petrecut muncind la celebrele teste de stres la care au spus opt banci. Spre comparatie, in Spania, o economie de 40 de ori mai mare decat cea a Sloveniei si cu un sector bancar de 80 de ori mai mare, testele de stres din 2012 au costat 31 de milioane de euro.

Nu suntem poporul care "exportă" cei mai mulți lucratori (deși ne clasăm destul de sus în clasamenul global).  Ne adjudecăm, însă, recordul nefericit al celor mai mulți emigranți cu studii superioare – 18,5% din total, față de media europeană de doar 5%. Ca să ne dăm seama de proporțiile fenomenului, este suficient să reamintim că avem cei mai puțini absolvenți de facultate de pe continent. Dintre aceștia, grosso modo, o cincime își pun serviciile în slujba altor economii.  Din păcate, nu sunt toți doctori în științe sau specialiști angajați de mari companii, ci lucrează, majoritatea, în munca de jos. După cum arată o analiză recentă , „cei mai mulți români muncesc cu mâinile, nu cu capul, chiar și aceia care au calificări înalte. Aceștia renunță la pregătirea de bază și acceptă să fie plătiți cu salariul minim pe economie, însă nu se plâng, căci trăiesc foarte modest și își economisesc bună parte din sumele câștigate, valorizându-le în țara de origine”. În perspectivă, arată  Diana Pociovălișteanu și Liana Badea, autoarele analizei, „observăm că, după o perioadă de adaptare, în care oamenii asimilează limba și deprind noi aptitudini profesionale, unii imigranți reușesc să ocupe locuri de muncă tot mai de calitate și tot mai apropiate de pregătirea inițială”.

Pentru România, acest fenomen se traduce prin scăderea progresivă, dar masivă, a efectivelor de specialiști în educație, inginerie și sănătate. Mai mult, piața autohtonă a muncii începe deja să se confrunte cu goluri de personal în construcții, turism, textile și industria lemnului.

Pe termen scurt, continuarea fenomenului migraționist are mai degrabă valențe pozitive: pentru zecile de mii de familii rămase acasă (dar și pentru economia țării), sumele trimise de cei plecați, estimate anual la circa patru miliarde de euro, sunt un veritabil panaceu. Apoi, este evident că, în stadiul de acum, piața muncii este incapabilă să absoarbă câteva milioane de oameni care s-ar întoarce sau s-ar răzgândi în privința plecării. Pe termen lung, însă, nu trebuie să ne mințim: consecințele vor fi dezastruoase, și nu, nu este un cuvânt dur.