Expunerea directă a băncilor străine pe economia românească a scăzut cu peste 3,3 miliarde dolari în primele trei luni din acest an, la 46,44 miliarde de dolari, cu aproape 25 miliarde de dolari sub nivelul maxim atins la finele anului 2008, potrivit datelor Băncii pentru Reglemente Internaţionale.  Expunerea băncilor străine pe România a scăzut în primele trei luni. Datele se referă la activele finanţate extern din economie, inclusiv împrumuturi ale băncilor străine către companii, bănci şi instituţii de stat, obligaţiuni şi finanţarea subsidiarelor locale ale instituţiilor financiare străine.  Astfel, finanţarea externă către economia românească a coborât de la 49,8 miliarde de dolari la sfârşitul anului trecut la 46,44 miliarde de dolari la finele lunii martie. Finanţarea din străinătate atrasă de economie a atins maximul istoric de 71,1 miliarde de dolari la finele anului 2008, înainte de criza mondială.  Declinul din primul trimestru al acestui an a fost resimţit în principal în zona băncilor, având în vedere că activele finanţate extern din sectorul nebancar au scăzut cu numai 500 milioane de dolari, de la 19,7 milioane de dolari la 19,2 milioane de dolari.  Soldul creditelor acordate de băncile străine în România a scăzut în primul trimestru cu aproape 4 miliarde de dolari, de la 41,4 miliarde de dolari la 37,5 miliarde de dolari. În zona nebancară, creditarea a coborât de la 16,25 miliarde de dolari la 15,2 miliarde de dolari.

În Munţii Khwaja Rawash, situaţi la nord de Kabul, dar şi în Koh Mir Daoud, lânga Herat si Kharkiz, în provincia Khandahar, există cele mai mari zăcăminte de uraniu din lume, la fel cum, în materie de wolfram, România deţine supremaţia mondială.

Wolframul, un metal mai scump decât aurul şi mult mai preţios, greu de găsit, este vital în industria militară şi spaţială, aşa cum uraniul e vital în industria nucleară. AMERICA nu are zăcăminte de uraniu, iar RUSIA nu dţine zăcăminte de wolfram. Fără aceste două elemente, nu poate exista supremaţie militară.

Aşa cum, în Munţii Khwaja Rawash, din Afganistan, există cele mai mari rezerve de uraniu din lume, wolframul se găseşte în cantităţi INEPUIZABILE şi în starea cea mai pură (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui) doar în ROMÂNIA. La ROŞIA MONTANĂ!

Zăcăminte de wolfram, neexplorate niciodată, se găsesc însă, în cantităţi uriaşe, şi în munţii Retezat: zona Gugu-Sureanu, axa care le uneşte trecând prin Vârful Peleaga, ca punct de reper; până în de 1989, toată această zonă era păzită cu străşnicie de către DEPARTAMENTUL ZERO al Securităţii. Este exact zona în care s-a prăbuşit, la sfârşitul lunii iulie 2010 (posibil neîntâmplător!), elicopterul militar israelian cu şapte oameni la bord (printre care şi un ofiţer român).
Cel care a detectat extrasenzorial, aceste zăcăminte este cercetătorul român Vasile Rudan, coordonatorul Departamentului Zero, fondat după 1968. În 2010, în cadrul unor cursuri speciale, destinate profesioniştilor din serviciile secrete militare ale României, Vasile Rudan a dezvăluit existenţa acestor zone. Partea a doua a acestor cursuri n-a mai avut loc, pentru că Vasile Rudan a suferit un atac cerebral, care i-a paralizat centrul vorbirii.

În aceeaşi zi în care profesorul Rudan era găsit aproape mort în apartamentul său din Bucureşti (cu câteva zile înainte, el dezvaluise unor apropiaţi din SRI şi DGIA că fusese de două ori ameninţat cu moartea, de un rus pe nume FONAREFF, fost ofiţer KGB), generalul David H. Petraeus, comandantul forţelor americane din Afganistan, avea aproape aceeaşi soartă. Generalului american i se întîmpla asta deoarece, într-o conferinţă de presă, scăpase un alt adevăr: motivul prezenţei NATO în AFGANISTAN nu erau teroriştii, ci uriaşele zăcăminte de URANIU pur!

Aşadar, agitaţia şi graba de a pune mâna pe minele de aur de la Roşia Montană are, de fapt, o miză mult mai “consistentă”: rezervele uriaşe de WOLFRAM. Şi nu doar pe acestea. Mai există aici argint, titaniu, seleniu, indiu, galiu, vanadiu, molibden, germaniu, arseniu, nichel, cobalt. În toate discuţiile publice nu se vorbeşte decât despre cele 300 de tone de aur şi cele 1.600 de tone de argint, deşi se ştie că valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană este de patru ori mai mare decât cea a aurului și argintului. În contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul.

Un fost şef CIA spunea că, dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia cetăţeanului şi pui în stânga lui un spectacol de circ, n-o să observe portavionul din dreapta. În cazul de faţă, circul din stânga este dezbaterea încrâncenată pe tema cianurilor, iar portavionul din dreapta uriaşele rezerve de metale rare. În concluzie,  scandalul cu cianurile de la Roşia Montană este doar distragerea atenţiei de la wolfram, titaniu etc… Iar pe cale de consecinţă e posibil ca Roşia Montană Gold Corporation să se dea “bătută” în privinţa folosirii cianurii în exploatarea auriferă, în schimbul unei compensaţii aparent minore, care va camufla marea lovitură. Adică îşi va adjudeca metalele rare, în schimbul renunţării la cianuri, chiar dacă va trebui să scoată aurul cu târnăcopul (cam exagerat spus, dar asta e ideea). Ar putea fi cea mai mare “victorie” a ecologismului în România, spre satisfacţia opiniei publice, dar şi cea mai mare cacealma economică, în care păgubaşul va fi fericit de propria devalizare.(Autor:Miron Manega)

Conform unor surse din Serviciile Secrete

Chestiunea exploatării Roşia Montană era un subiect pe care Victor Ponta şi George Sörös l-au discutat, atît direct, cît şi prin intermediari, încă de la începutul acestui an, veriga de comunicare reprezentînd-o Daciana Sîrbu şi grupul de europarlamentari PSD şi PNL din Parlamentul European. Pentru a putea controla această afacere, ce riscă să i se spargă în cap, în aprilie 2013, Ponta a mutat decizia în curtea prietenului şi colegului de avocatură Dan Şova. Astfel, prin înfiinţarea unei noi companii, care să se ocupe exclusiv de proiectul Roşia Montană şi care să funcţioneze doar în subordinea ministrului delegat pentru Marile Proiecte şi investiţii străine, Dan Şova, se încearcă păcălirea opiniei publice. Ulterior, discuţiile cu George Sörös şi afacerea în sine i-au fost pasate direct lui Dan Şova, care, prin intermediul unor parteneri englezi (o casă de avocatură din Londra), a negociat modul în care va fi dată şpaga.

Aceleaşi surse spun că partenerii englezi ai lui Şova, care negociază cu avocaţii lui Sörös şi ale căror nume sînt, deocamdată, secrete, urmăresc să scoată de la Sörös 300 de milioane de euro, bani ce urmează a fi plătiţi astfel: 100 de milioane avans, în momentul în care exploatarea va demara, şi alte 200 de milioane în următorul an de zile. Cel mai probabil, banii vor fi daţi ca plată în cadrul anumitor contracte de consultanţă şi lobby şi vor fi plătiţi în conturile unor firme off-shore.

Acestea sînt informaţiile existente la nivelul anumitor grupuri din Serviciile Secrete şi pe care Traian Băsescu le cunoaşte, cu siguranţă

Însă el ezită să facă afirmaţii directe, cu privire la şpaga pe care o vor lua Victor Ponta şi Dan Şova. Aceeaşi ezitare este dată şi de alte circumstanţe, care, dacă ar ieşi oficial la suprafaţă, i-ar da numai dureri de cap Matrozului. Astfel, după cum se ştie, Serviciile Secrete americane sînt interesate în deschiderea exploatării de la Roşia Montană, prin intermediul agentului CIA George Sörös, iar darea în vileag a legăturilor afacerii l-ar pune pe o poziţie proastă cu stăpînii şi protectorii săi. Mai mult, Sörös a fost unul dintre cei mai darnici sponsori ai campaniilor sale electorale, numai în 2009 ungurul băgînd, neoficial, în realegerea lui Traian Băsescu 150 de milioane de euro, dar Basescu i-a tras ţeapă, nereuşind nici să urnească exploatarea de la Roşia Montană, dar nici să cumpere, de la firmele controlate de miliardarul ungur, celebrele avioane F16, casate de armata americană.

Israel Gives U.S. Cautious Syria Backing ...s-a rezolvat !!!!

Secretarul de stat american John Kerry şi ministrul rus de externe Serghei Lavrov au convenit ieri, la Geneva, asupra unui plan cu privire la eliminarea arsenalului chimic al Siriei, care prevede, printre altele, ca Damascul să prezinte în decurs de o săptămână o listă cu armele sale chimice, informează agenţiile internaţionale de presă, potrivit Agerpres. Planul prevede totodată adoptarea unei rezoluţii a ONU care să se refere la ameninţarea cu recurgerea la forţă, notează AFP.
SUA şi Rusia sunt de acord că o rezoluţie a ONU trebuie să se refere la "capitolul 7 (al cartei ONU) cu privire la recurgerea la forţă", a anunţat John Kerry. "Nu va exista spaţiu de manevră şi nimic care să fie altceva decât o aplicare completă (a planului) de către regimul preşedintelui sirian Bashar al-Assad", a subliniat acesta, în cadrul celei de-a treia zile de discuţii asupra neutralizării arsenalului sirian de arme chimice.
Acordul prevede, de asemenea, că Siria "trebuie să le permită inspectorilor ONU accesul cel mai târziu în noiembrie". "Obiectivul este să finalizăm eliminarea armelor la mijlocul lui 2014", a precizat secretarul de stat american.
Cei doi demnitari au ajuns totodată "la o estimare comună cu privire la cantităţile şi tipurile de arme aflate în posesia regimului Assad", a mai spus Kerry.
Acordul americano-rus nu conţine nimic referitor la o potenţială folosire a forţei în cazul în care Siria nu respectă acest plan, a afirmat ministrul rus de externe, potrivit Reuters. 

Cianurarea nu e singura metodă de exploatare eficientă a aurului. Specialiştii din Baia Mare, în frunte cu profesorul Jack Goldstein, un inginer chimist băimărean, au brevetat la OSIM, anul trecut, o metodă de extracţie care permite exploatarea eficientă a zăcământului de la Roşia Montană fără nici un impact negativ pentru mediu.   Mai mult, costurile ar fi mai mici în comparaţie cu exploatările bazate pe cianuri, lucru care o face interesantă. Încă de la începutul cercetărilor, în anul 2000, intenţia profesorului Golstein şi a colegilor săi a fost să descopere o tehnologie care să înlocuiască cianurarea. Au reuşit, dar autorităţile ignoră această invenţie. Tot la Baia Mare se experimentează şi extragerea aurului cu ajutorul unor bacterii, metodă numită biominerit. Este vorba despre bacterii care prin modul de hrănire despart în mod natural minereul de aur de steril. Biomineritul este o metodă 100% ecologică, folosită în Chile, Australia, Brazilia şi Africa de Sud. Conform cercetătorului dr. Karen Olsson- Francis, de la Universitatea Open din Milton Keynes, Anglia, biomineritul va fi utilizat şi în Cosmos, atunci când oamenii vor începe să exploateze resurse de pe alte planete.   Geologul Gheorghe Popescu, profesor la Facultatea de Geologie din Bucureşti, este de părere că proiectul Roşia Montană a pornit greşit, deoarece nu au fost consultaţi cei patru factori care trebuie să hotărască în acest domeniu: geologul, inginerul specializat pe mine de aur, specialistul în ecologie şi economistul.   “Specialiştii româninu au fost consultaţi niciodată pe această temă. Mai mult, datele concrete ale afacerii, de la mărimea zăcământului la cifrele economice, sunt ţinute la secret, iar din această secretizare a rezultat nebunia la care suntem martori cu toţii astăzi”, este de părere profesorul Popescu, de la Facultatea de Geologie Bucureşti. Ce se va întâmpla la Roşia Montană? Gheorghe Popescu este convins că România va exploata până la urmă acest zăcământ, pentru că nu putem să ne uităm la el la nesfârşit - uite 300 de tone de aur! - şi să dăm din colţ în colţ de foame. Conform profesorului Popescu, România poate exploata singură zăcământul, pentru că are specialişti în domeniu, dar, în acest caz, trebuie să împrumute câteva miliarde de euro - se pare că două miliarde ar fi suficiente - pentru a finanţa proiectul.  Aurul poate fi extras şi prin asociere cu o firmă de specialitate, cum s-a încercat în cazul canadienilor, dar fără contracte secretizate, pe de o parte, şi cu o participaţiune a statului care să fie în beneficiul României, pe de altă parte.  “Exploatarea unui zăcământ de aur este o chestiune economică deosebit de complexă. Ca orice proiecteconomic, exploatarea de la Roşia Montană trebuie să fie în primul rând eficientă. Iar cea mai eficientă metodă de exploatare în acest moment, folosită pe plan mondial, este cianurarea. Subliniez că cianurarea nu este o tehnologie periculoasă dacă e utilizată corect, conform standardelor”, ne-a explicat profesorul Gheorghe Popescu.(sursa libertatea)

După săptămâni de ezitări în dosarul sirian, Angela Merkel a a ajuns să acuze alte state UE de egoism, când, de fapt, dovada supremă a egoismului este atitudinea Germaniei, care a blocat luni de zile funcționarea UE. Motivul: intersele politice ale unui cancelar aflat in campanie electorală, scrie Der Spiegel.

Cancelarul Germaniei a refuzat, ințial, să semneze Declarația Comună a celor 10 state G20 plus Spania, vineri, la summitul de la Sankt Petersburg. Declarația a fost însă semnată de Italia, Franța, Marea Britanie și Spania. O zi mai târziu, pusă în fața faptului împlinit, Merkel semnează această Declarație, alături de restul liderilor europeni, printre care și Traian Băsescu. Explicația cancelarului german: a dorit să se consulte înainte de a semna cu statele europene mai mici, care nu au participat la summitul G20. Mai mult, ea a acuzat de egoism Spania, Italia, Marea Britanie și Franța. ”Nu cred că este bine ca cinci state mari să cadă de acord asupra unei poziții când celelalte 23 de state membre UE nu sunt prezente, mai ales când știu că toate cele 28 de state vor sta la aceeași masă peste 24 de ore”, a spus Merkel.

Potrivit Der Spiegel, Merkel a dat dovadă de ipocrizie prin acest mesaj, aât timp cât, de fapt, politica sa a devenit manifestarea plenară a egoismului german. Aflată de luni de zile în campanie electorală, Merkel a paralizat întreaga activitate a UE, de frica alegătorilor germani. De la teama de a nu fi sancționată pentru susținerea unei potențiale lovituri militare in Siria și până la frica de a nu fi taxata la urne pentru acordarea de noi împrumuturi statelor sudice din zona euro, Merkel a preferat să blocheze orice dezbateri europene pâna după alegerile de pe 22 septembrie, indiferent de costurile politice și economice pentru restul statelor UE.Se cunoaște modul în care Merkel a intervenit vehement la Bruxelles pentru blocarea legislației ce înăsprește normele de mediu ce trebuie respectate de constructorii de automobile de lux, precum Mercedes și BMW. Atentă la lobby-ul acestora, Merkel a paralizat un întreg proces. La fel a acționat si în privința mutualizării datoriilor statelor din zona euro și a politicilor pentru accelerarea creșterii economice si pentru crearea de locuri de mucă in statele sudice ale UE. Erau politici care presupuneau noi cheltuieli pentru Germania, iar Merkel a preferat blocajul, de teama pierderii unor voturi. Cancelarul a declarat că ”nu văd necesară transferarea mai multor puteri către Comisia de la Bruxelles în anii următori”, creând astfel incertitudine în UE, dar reușind să-și apropie o parte din alegătorii eurosceptici din Germania, adepți ai noii formațiuni Alternativa pentru Germania. După ce a susținut crearea unei uniuni bancare în UE, acum Merkel militează pentru întărirea legislațiilor naționale în domeniu, pentru a demonstra cât de mult protejează băncile de stat din landurile germane, semănând din nou confuzie la Bruxelles. Și tot in acest fel au fost amânate negocierile pentru aderarea Serbiei și Turciei la UE.

Potrivit Der Spiegel, Merkel se comportă de parca întreaga lume ar trebui să stea pe loc atât timp cat în Germania urmează alegeri federale, insa, dupa cum scrie Financial Times, una dintre dovezile cele mai clare ale egoismului Angelei Merkel o reprezintă obstinația cu care susține adoptarea modelului economic german de către toate statele UE: o piață a muncii extrem de dereglementată, o disciplină fiscală draconică, o spaimă organică fata de o oricât de mică inflație și o economie bazată pe exporturi masive. ”Oare toate lumea trebuie sa aibă excedente bugetare și comerciale? Cu cine să obțina aceste excedente, cu marțienii?”, scrie Financial Times.

Si revista The Economist critică aceasta politică înțepenită a Angelei Merkel. ”Paradoxal, țara care respinge cel mai mult naționalismul este cea care se concentrează cel mai mult pe factorii naționali”, sctie The Economist.

”Pentru doamna Merkel și pentru o bună parte din elita germană, crearea unei Europe prospere prin creșterea competitivitatii este o strategie suficientă. Dar a arunca întreaga responsabilitate în spatele statelor datornice nu are sens. Cu cât salariile și preturile din Europa de Sud vor fi reduse mai mult, cu atât mai puțini vor fi cei care își vor permite să-și achite datoriile, inclusiv cele față de Germania. Zona euro își va reveni mai repede și mai bine dacă Germania va cheltui mai mult pe plan intern. Altfel, va trebui să asigure mai multe împrumuturi pentru restul zonei euro. Mulți economiști germani știu aceste lucruri. Dar politica euro a Germaniei nu este făcută de economiști, ci de juriști si regulamente. Politicienii germani au tendința de a nu recurge la o viziune amplă când judecă rolul Germaniei în relație cu alte țări. Ei se gândesc doar la politicile de succes strict germane. Iar aceasta este e diferit de a gandi o politică care să funcționeze într-o regiune extinsă”, scrie The Economist.