Aşa cum arsenalele nucleare sunt capabile să asigure o "distrugere mutuală garantată", la fel de garantată este şi distrugerea economiilor prin deprecierea voită a monedelor naţionale. Ce fel de avantaj competitiv mai poate asigura o monedă depreciată intenţionat, dacă toată lumea face la fel?
Şi totuşi, în lipsa unor alte idei, "devalorizările competitive" par gata să fie accelerate, în ciuda numeroaselor avertismente istorice. Autorităţile din economii mai mult sau mai puţin dezvoltate caută noi căi de manipulare a indicilor preţurilor de consum, astfel încât să ascundă efectele noilor valuri monetare.
Din nefericire, este prea târziu chiar şi pentru asemenea inginerii financiare şi statistice. Cu toate că şi-au pierdut elementul de noutate, "primăverile" arabe sunt gata să "înflorească" din nou, după cum arată intensificarea violenţelor din Bahrain.
Accentuarea tensiunilor sociale este determinată, mai ales, de creşterea accelerată a preţurilor, pe fondul unor regimuri monetare construite in jurul ratei de schimb fixe a monedelor locale faţă de dolarul american. Iar nemulţumirile nu sunt izolate doar la nivelul lumii arabe, ci se extind din Asia până în America Latină.
Semnalele privind adevăratele intenţii ale autorităţilor americane au apărut de mai mult timp. Kyle Bass, fondatorul Hayman Capital Management, declara în cadrul conferinţei AmeriCatalyst, în urmă cu un an, că "ideea actuală a guvernului (n.a. american) este să depăşim criza prin exporturi, iar când l-am întrebat pe un oficial al administraţiei Obama cum se va realiza acest lucru, dacă nu se permite deflaţia salariului nominal, el mi-a răspuns că vor omorî dolarul".
Ben Bernanke, preşedintele Federal Reserve, a dovedit că este gata să joace rolul călăului, mai ales dacă ţinem cont de declaraţiile sale admirative la adresa politicilor promovate de Franklin D. Roosevelt. "Cele mai eficiente acţiuni ale sale au fost reabilitarea sistemului bancar şi deprecierea monedei pentru promovarea unei politici monetare relaxate", a declarat Bernanke încă din 1999, în cadrul unei conferinţe de la Princeton.
Şi totuşi, în lipsa unor alte idei, "devalorizările competitive" par gata să fie accelerate, în ciuda numeroaselor avertismente istorice. Autorităţile din economii mai mult sau mai puţin dezvoltate caută noi căi de manipulare a indicilor preţurilor de consum, astfel încât să ascundă efectele noilor valuri monetare.
Din nefericire, este prea târziu chiar şi pentru asemenea inginerii financiare şi statistice. Cu toate că şi-au pierdut elementul de noutate, "primăverile" arabe sunt gata să "înflorească" din nou, după cum arată intensificarea violenţelor din Bahrain.
Accentuarea tensiunilor sociale este determinată, mai ales, de creşterea accelerată a preţurilor, pe fondul unor regimuri monetare construite in jurul ratei de schimb fixe a monedelor locale faţă de dolarul american. Iar nemulţumirile nu sunt izolate doar la nivelul lumii arabe, ci se extind din Asia până în America Latină.
Semnalele privind adevăratele intenţii ale autorităţilor americane au apărut de mai mult timp. Kyle Bass, fondatorul Hayman Capital Management, declara în cadrul conferinţei AmeriCatalyst, în urmă cu un an, că "ideea actuală a guvernului (n.a. american) este să depăşim criza prin exporturi, iar când l-am întrebat pe un oficial al administraţiei Obama cum se va realiza acest lucru, dacă nu se permite deflaţia salariului nominal, el mi-a răspuns că vor omorî dolarul".
Ben Bernanke, preşedintele Federal Reserve, a dovedit că este gata să joace rolul călăului, mai ales dacă ţinem cont de declaraţiile sale admirative la adresa politicilor promovate de Franklin D. Roosevelt. "Cele mai eficiente acţiuni ale sale au fost reabilitarea sistemului bancar şi deprecierea monedei pentru promovarea unei politici monetare relaxate", a declarat Bernanke încă din 1999, în cadrul unei conferinţe de la Princeton.