Cu o expunere de 38 miliarde euro pe Rusia, casele de private banking şi agenţii imobiliari de la Viena se regăsesc în prima linie a disputei tot mai tensionate dintre Rusia şi Vest privind viitorul Ucrainei, resimţind deja impactul sancţiunilor dispuse de Washington şi Bruxelles împotriva Moscovei, arată o analiză Bloomberg, citată de Mediafax.

Este motivul pentru care cancelarul Austriei riscă acum să spargă unitatea şi aşa redusă de la nivelul UE privind atitudinea faţă de Moscova, profitând şi neapartenenţa ţării sale la NATO.

Cancelarul austriac Werner Faymann a susţinut că aplicarea unor sancţiuni suplimentare împotriva Federaţiei Ruse ar inflama tensiunile dintre Moscova şi Kiev. “Sprijin total ceea ce ministrul german de Externe, Frank Walter Steinmeier, a spus foarte limpede: că conflictul dintre Rusia şi Ucraina nu trebuie inflamat de sancţiuni suplimentare, ci, dimpotrivă, este necesară dezescaladarea”, a spus Faymann, miercuri, după şedinţa săptămânală de guvern.

Cancelarul austriac a spus că Banca Centrală a Austriei şi Ministerul de Finanţe elaborează un raport despre potenţialele consecinţe ale sancţiunilor impuse Rusiei de UE.

Băncile austriece pot deveni astfel legătura nocivă între România şi criza din Ucraina. Este un fapt observat, însă minimizat, de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. „Băncile din România nu au acţionari ruşi sau ucraineni, iar expunerile băncilor româneşti pe entităţi din cele două ţări sunt 'neglijabile'", notează şeful BNR. „Singurele vulnerabilităţi ale sistemului bancar din România la criza din ţara vecină se referă la potenţiale efecte de 'revărsare', având în vedere expunerea băncilor din Austria şi Franţa pe Rusia şi Ucraina. Însă solvabilitatea şi lichiditatea confortabilă din sistemul bancar românesc ar trebui să acopere astfel de riscuri, dacă ele se vor materializa”, a spus Isărescu, joi, la întâlnirea grupului Ambasadorilor ţărilor asiatice, într-o prezentare postată pe site-ul BNR.

Pe de altă parte, investitorii ruşi au o prezenţă semnificativă în România, fie direct, fie prin holdinguri înregistrate în alte state UE, însă niciuna dintre companiile cu acţionariat rus nu are “importanţă sistemică”, notează guvernatorul, referindu-se la industria siderurgică (grupul rus TMK), metalurgie (Alro Slatina şi Alor Oradea) sau sectorul rafinării (LukOil).

Dincolo de Ocean, preşedintele Barack Obama simte foarte bine slăbiciunile europene în faţa Federaţiei Ruse. Până la urmă, expunerea băncilor europene în Rusia este de 194 de miliarde de dolari, pe când cea a băncilor americane este de doar 37 de miliarde de dolari. Asta pentru a nu mai vorbi despre valoarea comerţului dintre SUA şi Rusia comparată cu cea a comerţului dintre Rusia şi UE, de dependenţa energetică sau de contractele Franţei cu Rusia pentru navele Mistral. De aceea, Barack Obama a avertizat, vorbind de la Tokyo: “Înţeleg că sancţiunile suplimentare nu vor schimba calculele domnului Putin. Cât de mult sau nu vor schimba ele aceste calcule depinde nu numai de modul în care noi le vom aplica, ci şi de cooperarea cu alte state”.

Austria a profitat din plin de legăturile istorice şi de poziţia sa neutră în timpul Războiului Rece pentru a-şi dezvolta relaţii profitabile de partea cealaltă a Cortinei de Fier. OMV AG a început să importe gaze ruseşti în 1968. Raiffeisen Zentralbank AG a intrat pe piaţa din Ungaria când sârma ghimpată de la frontieră nici nu fusese înlăturată. Turiştii austrieci erau o prezenţă comună pe plajele croate pe vremea lui Tito. Este motivul pentru care Viena este foarte reticentă faţă de implicarea în criza din Ucraina, spune directorul Centrului Austriac pentru Informaţii, Propagandă şi Studii de Securitate, citat de Bloomberg.

Presa europeană şi cea americană au tras încă de la debutul crizei din Ucraina un semnal de alarmă privind vulnerabilitatea unui sistem bancar european încă slăbit de criza financiară, în faţa unor sancţiuni impuse Rusiei. La fel ca şi în cazul analizei Bloomberg, cea mai recentă, New York Times şi Washington Post au avertizat că băncile austriece sunt cele mai expuse.

Aceasta pentru că efectele vor fi unele directe şi unele dintre ele deja se simt. Două dintre cele mai mari bănci austriece (Raiffeisen Bank International şi Bank Austria – parte a băncii italiene UniCredit) au operaţiuni de amploare în Rusia, iar una dintre cele mai mari bănci din Rusia, OAO Sberbank, îşi are sediul internaţional la Viena. Şi alte bănci europene sunt expuse – poate cel mai mult Societe Generale -, dar expunerea băncilor austriece este cea mai mare raportată la dimensiunile sistemului bancar.

Raiffeisen şi Bank Austria au fost deja lovite de o serie de împrumuturi toxice acordate în Ucraina înainte de debutul crizei actuale şi de scăderea ratei profitului în toate ţările est-europene în care băncile activează. Aproape o treime dintre creditele acordate în Ucraina sunt considerate periculoase.

Din fericire, nota New York Times, cea mai mare bancă din Austria, Erste Group, s-a retras din Ucraina în 2013, parte din exodul din această ţară şi din Rusia a mai multor bănci, nemulţumite de corupţie şi creşterea economică anemică.

Austria pare însă nevoită să adopte linia UE şi să se dovedească un partener de încredere şi pentru SUA, în special din cauza vulnerabilităţii pe care Viena şi-a creat-o în Occident prin încăpăţânarea cu care a apărat în UE (alături de Luxemburg) menţinerea secretului bancar (fapt înscris în constituţia austriacă, ca şi neutralitatea), ceea ce a deranjat mult la Washington şi Bruxelles. Arestarea în martie, chiar la Viena, a oligarhului ucrainean Dmitri Firtaş (marele intermediar al comerţului cu gaze între Rusia şi Ucraina) spune multe, mai ales că a fost făcută în baza unui mandat FBI, într-o acţiune despre care se crede că este îndreptată împotriva oligarhului rus Arkadi Rotenberg, partenerul de judo al lui Putin.

Cancelarul Faymann pare dispus să cedeze în faţa presiunilor UE privind secretul bancar, nu însă şi minstrul său de Finanţe, Maria Theresia Fekter. Pe acest fond, criza din Ucraina şi presiunile UE ar putea complica relaţiile din coaliţia de la Viena, pentru că Faymann este social-democrat, iar Fekter vine din rândurile Partidului Popular Austriac.

Austria rămâne deocamdată ţara preferată a oligarhilor ucraineni. La câteva ore după ce a demisionat, fostul premier pro-rus Mykola Azarov a plecat la Viena, pentru a-şi pune ordine în afaceri. Fiul său, Alexei, locuieşte într-o suburbie de lux a Vienei şi deţine şi multe alte proprietăţi, lucru confirmat pentru Der Spiegel de Reihard Proksch, afacerist ce gestionează activele unor milionari la Viena, Londra şi în Liechtenstein. Totodată, nora lui Azarov este foarte activă la Viena, unde deţine 50% din editura Publishing Deluxe Holding, cu afaceri în Viena, Dubai, St. Moritz.

Tot la Viena face afaceri şi Andrei Kliuiev, fost şef de cabinet al preşedintelui destituit Viktor Ianukovici şi unul dintre cei care au ordonat reprimarea violentă a protestelor din Kiev. Fratele său era deputat la Kiev şi membru în consiliul de supraveghere al Băncii Naţionale a Ucrainei. Fraţii Kliuiev deţin o companie în Austria care activează în domeniul energiei solare. Guvernul de la Viena va avea mult de lucru pentru a respecta decizia sancţionării Rusiei şi a fostului regim ucrainean.

O eventuală sistare a furnizării gazelor naturale ruseşti către Europa, ca urmare a escaladării conflictului din Ucraina, va afecta în principal industriile europene mari consumatoare de gaze, precum cea metalurgică şi chimică, va conduce la creşterea preţului petrolului, gazelor livrate din alte surse şi al celorlalte materii prime, efectul global fiind subminarea fragilei reveniri a economiei europene, se arată într-o analiză publicată joi de agenţia Fitch.

Costurile energetice reprezintă peste jumătate din costurile totale în industria chimică. Astfel, o creştere a preţului energiei va conduce la închiderea sau conservarea unor capacităţi industriale şi el se va reflecta de asemenea în facturile consumatorilor casnici. În plus, unele companii vor decide să-şi delocalizeze producţia către alte regiuni ale lumii, cum ar fi Statele Unite, unde pot beneficia de pe urma revoluţiei gazelor de şist, sau Orientul Mijlociu.

Este de remarcat faptul că gazele naturale sunt greu de substituit de alte surse de energie atât în industrie, cât şi în cazul consumului populaţiei. Iar alternativele de aprovizionare cu gaze sunt de asemenea limitate, ele neasigurând un volum care să-l poată substitui pe cel furnizat de Rusia.

Producătorii europeni de gaze, Marea Britanie, Norvegia sau Olanda, şi-ar putea spori producţia cu 10 până la 20 de miliarde de metri cubi pe an, ceea ce reprezintă numai 7-14% din volumul furnizat de Rusia. Există, în plus, şi alte dificultăţi logistice. De exemplu, în cazul importurilor de gaze lichefiate, terminalele de vaporizare a acestora situate cel mai aproape de statele Europei Centrale sunt la Zeebrugge, în Belgia, şi la Rotterdam, în Olanda, capacităţile lor fiind de 9 şi respectiv 12 miliarde metri cubi pe an.

Dar este puţin probabil ca Moscova sau Bruxellesul să facă pasul către o sistare completă a furnizării gazelor ruseşti, având în vedere implicaţiile unei asemenea decizii atât asupra economiei europene, cât şi asupra celei ruse. Mai probabil este scenariul unei diminuări a acestui flux în urma închiderii gazoductelor de pe teritoriul Ucrainei, prin care tranzitează circa 15% din gazele consumate în UE, cum s-a întâmplat în anii 2006 şi 2009 în urma disputelor dintre Moscova şi Kiev.

Deşi Europa este acum mai bine pregătită pentru o astfel de eventualitate, având în vedere rezervele acumulate în depozitele subterane şi noul gazoduct ce leagă Rusia de Germania, economia ei va fi oricum serios afectată.

Conform asociaţiei Gas Storage Europe, capacităţile europene de stocare a gazelor sunt în prezent umplute aproape la jumătate, depozite ce acoperă nevoile pentru cel mult două luni. Dar în unele ţări, precum Bulgaria, Ungaria, Grecia şi Slovacia, stocurile sunt aproape epuizate, astfel că ele s-ar confrunta în numai câteva zile cu o penurie de gaze, iar celelalte state din UE nu le-ar putea ajuta foarte mult, întrucât capacitatea gazoductelor europene este insuficientă.AGERPRES

Grecia poate negocia cu reprezentanţii Uniunii Europene, ai Băncii Centrale Europene şi Fondului Monetar Internaţional o nouă ştergere a datoriei, după ce oficialii europeni au confirmat, miercuri, că Atena şi-a îndeplinit obiectivele fiscale, înregistrând în 2013 un excedent bugetar, transmite Reuters.

Anunţul vine la împlinirea a patru ani de când Grecia a solicitat oficial asistenţă financiară internaţională, deoarece randamentele cerute de investitori pentru a achiziţiona obligaţiuni greceşti au atins un nivel nesustenabil, ceea ce a precipitat intrarea ţării în criză. Luna aceasta, Grecia a revenit cu succes pe pieţe cu o vânzare de obligaţiuni pe cinci ani.

Obţinerea excedentului bugetar este un semn al progreselor realizate de Grecia pentru a-şi pune în ordine finanţele, la patru ani de când măsurile dure de austeritate au redus aproape un sfert din PIB şi au dus la un nivel record al şomajului, de aproape 28%.

'Ţara şi economia sa sunt într-o situaţie mult mai bună acum, după patru ani foarte dificili pentru persoanele fizice şi juridice', a declarat adjunctul ministrului elen de Finanţe, Christos Staikouras.

Excedentul din 2013 deschide calea negocierilor pentru o nouă ştergere a datoriei de la guvernele din zona euro, care deţin acum peste 80% din datoria publică a Greciei, de 319 miliarde de euro.

În 2013, Grecia a înregistrat excedent bugetar primar, excluzând costurile cu serviciul datoriei, de 1,5 miliarde de euro sau 0,8% din PIB, primul din 2002, au anunţat, miercuri, Comisia Europeană şi Guvernul de la Atena. Cifra nu include alte cheltuieli excepţionale şi venituri, cum ar fi ajutorul acordat pentru recapitalizarea băncilor elene sau profiturile înapoiate Atenei de băncile centrale europene, realizate în urma deţinerilor de obligaţiuni guvernamentale elene.

Discuţiile pentru o nouă ştergere a datoriei Greciei vor începe în a doua jumătate a acestui an, a anunţat purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Simon O'Connor.

În urma negocierilor, FMI vrea să se asigure că, după încheierea programului de creditare a Greciei, în 2016, ţara poate ajunge la o datorie de 124% din PIB în 2020 şi sub 110% din PIB în 2022.

La sfârşitul lui 2013, datoria Greciei se ridica la nivelul record de 175% din PIB.

Grecia şi-a redus anul trecut deficitul bugetar la 2,1% din PIB, excluzând cheltuielile excepţionale cu recapitalizarea băncilor, arată cifrele preliminare publicate miercuri de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

În 2012, Grecia a înregistrat un deficit bugetar de 6,2% din PIB.

Incluzând toate cheltuielile, deficitul bugetar elen a urcat anul trecut la 12,7% din PIB, de la 8,9% în 2012. Dar datele din 2012 includ cheltuieli echivalente cu 2,7% din PIB pentru sprijinirea sectorului financiar al ţării, iar în 2013 sumele cheltuite pentru recapitalizarea băncilor s-au ridicat la 10,6% din PIB, a anunţat Eurostat.

Datoria publică a Greciei a urcat, anul trecut, la 175,1% din PIB, de la 157,2% din PIB în 2012, ca rezultat al împrumuturilor din zona euro. Exclusă de pe pieţele financiare după 2010, Grecia a fost ţinută pe linia de plutire graţie unor împrumuturi în valoare de 240 de miliarde de euro acordate de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Fondul de Stabilitate Financiară al Greciei (HFSF) a fost alimentat cu 50 miliarde de euro, bani proveniţi din programul de salvare convenit cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. HFSF a fost înfiinţat pentru recapitalizarea principalelor bănci din Grecia şi acoperirea costului vânzării activelor care nu sunt considerate viabile.

Din cei 50 de miliarde de euro, Grecia a utilizat 25 de miliarde de euro pentru consolidarea celor mai mari bănci, iar aproximativ 14 miliarde de euro au mers spre restructurarea băncilor mai mici.

'Cel mai probabil, băncile din Grecia nu vor trebui să utilizeze rezervele din Fondul de Stabilitate Financiară al Greciei (HFSF), estimate la 11 miliarde de euro, iar banii ar putea fi folosiţi pentru reducerea deficitului public', a anunţat, luna aceasta, guvernatorul Băncii Centrale a Greciei, George Provopoulos.

Grecia, care în 2010 a devenit prima ţară din zona euro ce a cerut ajutor extern, nu reuşeşte să revină pe creştere, chiar dacă a primit două pachete de asistenţă financiară totalizând 240 de miliarde de euro (318 miliarde de dolari) şi o reducere a datoriei de circa 100 de miliarde de euro. AGERPRES

Uniunea Europeană „fascistă” a fost inspirată și „desenată” de naziști și acest lucru este o dovadă a faptului că Hitler a câștigat Al Doilea Război Mondial, se arată într-o nouă carte controversată publicată în Marea Britanie.  Volumul intitulat „UE: Adevărul despre al Patrulea Reich - Cum a câștigat Hitler al Doilea Război Mondial” relatează că moneda unică europeană, piața liberă și chiar și expresia „Statele Unite ale Europei” au fost, de fapt, vise ale naziștilor cu grade înalte, incluzându-l aici pe Fuhrerul însuți. De asemenea, autorul susține că singura țară care beneficiază de pe urma UE este Germania, așa cum a plănuit Hitler.  Un purtător de  cuvânt al liberal-democraților britanici, al căror lider Nick Clegg suține ieșirea Marii Britanii din UE, a declarat că toate aceste idei sunt, de fapt, doar „un trafic de mituri bizare”, scrie publicația Daily Express.  Cartea este scrisă de Daniel J Beddowes și Falvio Cipollini. Autorii se întreabă: „La ce servește UE? Cine sunt adevărații beneficiari? Iar răspunsul este, desigur, Germania. Nu este o coincidență faptul că aproape toate țările din UE devin tot mai sărace, cu excepția Germaniei, care continuă să fie din ce în ce mai bogată”.  „Ai putea crede că noi am câștigat Al Doilea Război Mondial, dar, de fapt, am pierdut. Nu este o surpriză că trăim toți în al Patrulea Reich. Fie că își dau seama, fie că nu, cei care spriijină și apără Uniunea Europeană, sprijină, de fapt, moștenirea nazistă”.    „Hitler a fost omul care a vorbit despre visul exprimat pentru prima dată de către Napoleon, dar amprenta finală asupra UE așa cum o știm noi a fost realizată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de către un bărbat pe nume Walther Funk, președintele Reichsbank și director al Băncii pentru Realții Internaționale”, susține cartea citată. Funk a fost ministrul Economiei al lui Adolf Hitler și consilierul său economic de bază.  „Naziștii voiau să scape de mulțimea de țărișoare din Europa și planul lor era destul de simplu. UE era visul lui Hilter”, precizează autorii volumului.   Nu este pentru prima dată când UE este descrisă ca fiind un complot al Germaniei de a cuceri Europa. În 1990, ministrul britanic Nicholas Ridley, un aliat apropiat al lui Margaret Thatcher a fost forțat să demisioneze după ce a descris Uniunea Economică și Monetară ca fiind „o rachetă nemțească menită să preia controlul asupra întregii Europe, iar renunțarea la suveranitatea națională în favoarea UE este la fel de nocivă ca și o predare în fața lui Hitler”.(Sursa EVZ. Simona Maties)

Candidatul favorit în sondaje la alegerile prezidențiale din Ucraina, miliardarul Petro Poroșenko, a efectuat weekendul trecut o vizită secretă în Israel, unde s-a întâlnit cu președintele israelian Shimon Peres și cu ministrul de Externe Avigodor Lieberman. Săptămânile de tăcere ale Israelului cu privire la criza ucraineană s-au terminat odată cu vizita "Regelui Ciocolatei" în Israel, relatată de edițiile online ale presei israeliene.

Fostul ministru de Externe Poroșenko este denumit "CEO-ul revoluției de pe Euromaidan", iar aspirațiile sale pro-vestice îl plasează pe primul loc în topul preferințelor electoratului ucrainean pentru prezidențialele din mai.

Un comunicat dat publicității marți arată că, în cadrul întâlnirii, Lieberman a spus: "Sper ca Rusia și Ucraina să-și normalizeze relațiile în curând", adăugând că un astfel de deznodământ ar fi în interesul întregii lumi.

Iraelul, principalul aliat al SUA în Orientul Mijlociu, a evitat să-și aleagă o tabără în cazul crizei din Ucraina. Ziarul liberal israelian Haaretz a relatat recent că oficialii Casei Albe și cei ai Departamentului de Stat sunt enervați de neutralitatea Israelului în fața agresiunii ruse în Ucraina. 

Unul dintre purtătorii de cuvânt ai Departamentului de Stat, Jen Psaki, a declarat ulterior că SUA sunt "surprinse" că Israel a ales să nu sprijine o rezoluție a ONU de condamnare a anexării Crimeii de către Rusia. Totuși, ea a dezmințit că Washingtonul ar fi "iritat" sau "furios".

Analiștii au pus reținerea Israelului pe seama nevoii sale de a nu-și periclita relațiile cu Rusia, mai ales că are nevoie de Moscova în dosare precum cel sirian sau cel iranian.

La data de 15 aprilie, Putin a vorbit la telefon cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, căruia i-a transmis că escaladarea crizei ucrainene se datorează politicilor iresponsabile ale guvernului de la Kiev, care ignoră drepturile și interesele legitime ale etnicilor ruși, conform unui comunicat al Kremlinului.

 

 

Contul curent al balantei de plati plati a inregistrat in primele doua luni din acest an un deficit de 102 milioane euro (fata de excedentul de 177 milioane euro din aceeasi perioada din anul 2013), se arata intr-un comunicat difuzat de Banca Centrala vineri dimineata.  Acest deficit are ca principala cauza majorarea deficitului inregistrat de balanta veniturilor (cu 195 milioane euro), cel al balantei comerciale (cu 28 milioane euro), precum si al reducerea surplusului inregistrat de balanta transferurilor curente (cu 86 milioane euro). Balanta de plati prezinta intr-o forma scurta tranzactiile finalizate intre rezidentii unei tari si cei din restul lumii in timpul unui an.
Toate aceste tranzactii determina doua pozitii in balanta, una in coloana veniturilor si una in cea a platilor, una pentru valoarea marfurilor, serviciilor si titlurilor de credit care s-au dat, alta pentru contrapartida in bani, in credite sau in bunuri sau servicii. 
De aceea suma celor doua coloane ale balantei este intotdeauna aceeasi, soldul Balantei de Plati este intotdeauna nul, balanta este intotdeauna in echilibru. Cand se vorbeste de deficit si excedent in Balanta de Plati se face referire numai la unele din conturile sale sau la sub-balante. 
Contul curent se divide in patru balante de baza: bunuri, servicii, venituri si transferuri. Importurile din Balanta de Plati trebuie sa apara cu valoare FOB in loc de CIF, dupa cum le elaboreaza autoritatile vamale. Balanta serviciilor include urmatoarele concepte: turism si calatorii, transporturi, comunicatii, constructii, asigurari, servicii financiare, informatice, culturale si recreative inchiriate companiilor, persoanelor, guvernului si veniturilor proprietatii imateriale. 
In contul de venituri, intrarile sunt veniturile percepute de proprietarii factorilor (munca sau capital) angajati in exterior, in timp ce platile sunt veniturile trimise proprietarilor straini de factori de productie (munca sau capital) angajati in tara noastra. Veniturile din munca sunt remuneratiile lucratorilor frontalieri, sezonieri sau temporari. Este o rubrica in care informatia ce se obtine nu va fi niciodata foarte precisa, si pentru ca multe venituri mici nu se declara, o parte din totalul veniturilor se va cheltui in tara de origine.