![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghlVJ0h0L-T3rsf2tS9zwsnp7tQkxGed8-P0ydc9teaO2c8rt5_vvpWWLmTH8eXnMUqvzyAkDPSV2yKn9BXzStEj0k1Yv4C5Vf5C0kVl5KxnBUdypJsu17QbpV1HyPAN13X0PujxNHBKfm/s200/lup.jpg)
Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona trebuie invocat de o ţară membră a Uniunii pentru a părăsi blocul celor 28 de state. Votul de miercuri seara de la Londra face practic ca acţiunea în justiţie prin care i se contesta guvernului dreptul de a activa Articolul 50 devine inutilă, odată ce Parlamentul însuşi i-a recunoscut Executivului de la Londra acest drept. Partidul Laburist şi alţi politicieni pro-UE au încercat să blocheze Brexitul, contestând rolul de lider al Guvernului în procesul de ieşire din Uniunea Europeană şi afirmând că acesta ar trebui să revină Parlamentului, ca for politic suprem al Marii Britanii. Reprezentanţii guvernului şi parlamentarii pro-Brexit au salutat victoria, afirmând: „Cacealmaua a fost dată în vileag” şi „tentativa de a sfida voinţa poporului a eşuat”. Guvernul a fost însă obligat să promită că Parlamentul va fi şi el implicat în negocierile de Brexit „în mod transparent”. Cabinetul conduse de Theresa May s-a pronunţat pentru un „Brexit dur”, ceea ce presupune puţine concesii făcute principiilor comunitare. Ea a afirmat chiar că este gata să renunţe la prezenţa în piaţa comună europeană, dacă UE condiţionează aceasta de păstrarea frontierelor deschise.