Franța nu poate justifica subvenții agricole în valoare de 1,078 miliarde de euro, astfel că va trebui să returneze întreaga sumă Comisiei Europene, potrivit lemonde.fr, citat de paginadeagricultura.ro. Problema este mai veche, din 2008, notează sursa. Ministrul Agriculturii din Franţa, Stéphane Le Foll, declara în 2014 că a moştenit o situaţie de care nu era responsabil. De atunci, au urmat alți trei miniștri ai agriculturii. Disputa se concentrează pe dimensiunea parcelei eligibile pentru ajutoarele directe pe hectar plătite ca parte a Politicii Agricole Comune (PAC). Suma este de 366 milioane de euro (pentru perioada 2008-2010) şi 329 milioane de euro (pentru 2011-2012).
Inspectorii Comisiei Europene verifică în mod regulat realitatea declaraţiilor făcute de agricultorii din statele membre UE. În urma ultimelor controale, din decembrie 2014, CE pretinde restituirea unui total de 1,4 miliarde de euro din treisprezece state membre, aici fiind incluse și cele 1,078 miliarde de euro ale Franței. De asemenea, proiectul de lege prevede penalităţi de 128 de milioane de euro pentru România, 97 milioane de euro pentru Italia şi 60 de milioane de euro pentru Belgia. 

Potrivit datelor Băncii Reglementelor Internaţionale (BIS), băncile occidentale şi-au redus poziţiile externe faţă de ţările din Europa Centrală şi de Sud-Est cu 0,3% din PIB în trimestrul al treilea al anului trecut, după o scădere de 0,1% din PIB în trimestrul al doilea, iar dacă se exclud Rusia şi Turcia poziţiile externe ale băncilor au scăzut cu 0,4% din PIB, o reducere similară cu cea înregistrată în trimestrul precedent. În cazul României, băncile occidentale şi-au redus poziţiile externe cu 0,5% din PIB în trimestrul al treilea, după o scădere de 0,3% din PIB în trimestrul al doilea.  Avansul creditului în regiune a scăzut în trimestrul al treilea din 2014 dar a rămas pozitiv în luna noiembrie 2014. Creşterile au fost concentrate în mare parte în Turcia (18%), Rusia (12%) şi Polonia (5%).  În România, creditarea a scăzut atât în cazul împrumuturilor către gospodării cât şi către companii, însă reducerea a fost mult mai mică decât în Ucraina (minus 14 procente), Bulgaria (minus 7,7 procente) şi Serbia (minus 6,4 procente).  Ritmul de creştere al depozitelor a încetinit în 2014 (inclusiv în T3) dar a continuat să depăşească declinul finanţării băncilor străine pentru majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Sud-Est, exceptând Ucraina, Croaţia, Letonia şi Ungaria. Cu toate acestea, având în vedere creşterea creditelor neperformante şi înăsprirea condiţiilor de creditare, cele mai recente sondaje arată că îmbunătăţirea condiţiilor generale de creditare a încetinit în T3.  Iniţiativa de la Viena a fost creată la începutul anului 2009 ca o platformă public-privată destinată asigurării unui nivel adecvat de capital şi lichiditate pentru băncile occidentale şi diviziile lor din Europa Centrală şi de Sud-Est. Iniţiativa a fost relansată sub denumirea 'Vienna 2' în luna ianuarie 2012 ca răspuns la creşterea riscurilor pentru regiunea CESEE provenite din partea zonei euro.

AGERPRES

Cancelarul german Angela Merkel a declarat, astăzi, că nu ia în considerare o nouă ştergere a datoriei Greciei, cum doreşte actualul premier de la Atena, Alexis Tsipras, transmite AFP.  Oficialul de la Berlin a afirmat: "A existat deja o renunţare voluntară a creditorilor privaţi. Băncile au renunţat deja la creanţe de miliarde în ceea ce priveşte Grecia. Nu văd o nouă ştergere a datoriei".  La începutul anului 2012, Grecia a întreprins o operaţiune de schimbare a datoriei: titlurile creditorilor privaţi au fost înlocuite cu altele mai puţin rentabile. Astfel, a fost ştearsă o parte din datorie de circa 100 miliarde euro. Totuşi, statul elen, aflat sub asistenţă financiară internaţională încă din 2010, este împovărat de datoria de circa 175% din PIB.  Angela Merkel, adeptă a unei strategii bugetare respinse de noile autorităţi de la Atena, a mai spus că Europa "va continua să-şi arate solidaritatea faţă de Grecia şi alte ţări afectate de criză, dacă aceste ţări efectuează reforme şi iau măsuri economice".  Întrebată despre primele anunţuri ale guvernului Tsipras (creşterea salariului minim şi angajarea funcţionarilor), Angela Merkel a răspuns: "Noi, adică Germania şi alţi parteneri europeni, aşteptăm să vedem cu ce concept vine spre noi noul guvern grec".  Tsipras intenţionează să facă, marţi şi miercuri, vizite în Italia şi Franţa, în speranţa renegocierii datoriei uriaşe a Greciei. Totuşi, deocamdată, prim-ministrul grec nu are programată nicio vizită la Berlin.

Moneda euro s-a prăbușit imediat după anunțul BCE, în ciuda declarațiilor anterioare făcute de bancheri și analiști care susțineau că efectele deciziei, așteptate de toată lumea, sunt deja incluse în prețurile din piață. „Programul masiv de achiziţii de bonduri este aşteptat de pieţele financiare, care au pus deja în preţuri efectele unei astfel de decizii. Ar fi un dezastru dacă BCE nu ar face anunțul“, declara, cu două zile înaintea deciziei BCE, Tomas Cerny, managing director debt capital markets al Erste Group, prezent la Forumul Euromoney pentru Europa Centrală şi de Est din Viena. După anunțul lui Mario Draghi, liderii celor mai mari bănci de investiții din lume, prezenți la Forumul de la Davos, în Elveția, își exprimau pe rând, în fața camerelor de luat vederi, entuziasmul. „Peste 60 miliarde de euro lunar e peste ce ne așteptam. Euro se va deprecia probabil, încă există incertitudine și volatilitate, dar pentru piețe efectele vor fi bune“, declara, pentru Bloomberg, James Gorman, CEO Morgan Stanley.  Presiunile pe deprecierea euro sunt agravate de  efectele măsurii anunțate de banca centrală a Elveției, care a renunțat la plafonul valutar de 1,2 franci/euro, impus timp de trei ani, determinând o apreciere record a francului. În plus, sensul divergent în care merge politica monetară americană (relaxarea cantitativă s-a închieiat în SUA, fiind așteptate creșteri de dobândă) mărește șansele unei deprecieri chiar mai ample a euro față de dolar.

„E un timp minunat să fii emitent de titluri, chiar dacă nu pentru motive corecte fundamental, dar nu e un timp bun să fii investitor“, a declarat, la Forumul Euromoney de la Viena, Michael Cirami, Co-Director of Global Income la Eaton Vance, unul dintre cei mai vechi manageri de fonduri de investiții din SUA, adăugând: „acestea nu sunt vremuri normale! Nu ştim când vor reveni vremurile normale...poate când decidenţii politicilor publice nu vor mai face atâtea greşeli“. Efectele benefice ale relaxării cantitative agresive în Europa sunt puse la îndoială şi de David Smart, managing director la Franklin Templeton Solution, care gestionează în România Fondul Proprietatea. „Pe termen scurt pot fi efecte pozitive în creşterea valorii activelor. Pe termen lung, însă, nu vor obţine prea mult. Nu atâta timp cât nu se rezolva problemele demografice, cele structurale din economie etc.“, a spus acesta la aceeași reuniune....Principala problema a Europei e legata de costuri imense ce genereaza necompetitivitate. Sunt doua cai de iesire din dilema: 1. Ca guvernele UE sa dea mai putini bani pe protectie sociala si sa-si reduca astfel fiscalitatea. Asta ar fi varianta corecta. 2. Ca BCE sa tipareasa bani, si astfel in mod indirect se reduce valoarea asistentei sociale dar ii trazneste in cap si pe aia care produc valoare. Aia care produc valoare vor face tot ce e posibil ca sa-i protejeze avutul. Adica vom vedea o fuga de capital din UE. Asteptata relansare va fi inlocuita de o noua baltire. E exact ce s-a intamplat in anii '70. Situatia a fost atunci rezolvata prin prabusirea marile guverne socialiste ale lumii in anii '80 si relansarea capitalismului in forta (Reagan,  Kohl, etc.). Figura se va repeta probabil. Moflujii vor fi aceeasi...

Cele 10 intrebari ale lui Roubini privind relaxarea cantitativa

1.Prin contrast cu abordarea "austriaca" de spargere a bulelor de credit si active, ce conduce la recesiune, exista riscul de a amana prea mult masurile de retragere din aceste bule si de restructurare, cu transformarea in zombie (morti vii) de institutii financiare, intreprinderi si chiar guverne. De aceea, relaxarea cantitativa trebuie restransa treptat si eliminata in timp.

2.In conditiile unor canale de transmisie blocate catre economia reala, chiar si relaxarea cantitativa devine ineficienta. Canalul obligatiunilor nu mai merge cand randamentele sunt deja prea mici; canalul creditelor nu functioneaza cand bancile tezaurizeaza lichiditatile si viteza de rotatie a banilor se prabuseste.

Cei care isi permit sa se imprumute nu vor sau nu au nevoie, iar ceilalti (firme puternic dependente de sustinerea financiara si gospodariile mai putin solvabile) nu pot, din cauza disponibilitatii reduse de creditare.

Mai mult, canalul bursier de refacere a cotatiilor dupa o relaxare cantitativa (prescurtata QE in engleza) va fi activ doar pe termen scurt, daca reluarea cresterii intarzie sa se materializeze. Diminuarea ratelor reale de dobanda pe fondul unei relaxari cantitative cu final cunoscut risca sa duca la o stopare a expectatiilor privind inflatia.

3. Pe canalul valutar, slabirea implicata de QE este ineficienta daca mai multe banci centrale aplica aceasta masura simultan. Practic, efectul este un joc cu suma nula, deoarece cotatiile monedelor nu pot sa creasca sau sa scada simultan. Ceea ce poate conduce la un soi de 'razboi valutar'.

4. QE practicata in economiile avansate conduce la fluxuri de capital excesive catre pietele emergente. Acestea se vad puse intr-o pozitie delicata. Sterilizarea influxului sporit de capital conduce la rate inalte de dobanda si alimenteaza intrarile. Dar nesterilizarea excesului din surse externe si/sau reducerea ratelor de dobanda duce la o lichiditate excesiva, ce poate alimenta inflatia interna si bulele de credit.

Amanarea interventiilor si permisivitatea fata de aprecierea propriei valute erodeaza competitivitatea externa si conduce spre deficite externe periculoase. Totusi, impunerea unor restrictii in intrarile de capital este dificila si, pe alocuri, incompleta.Controlul macroprudential asupra cresterii creditului este util, dar ineficient in stoparea bulelor de active, cand ratele reduse ale dobanzilor stau la baza unei lichiditati generoase.

5. Masurile persistente de relaxare cantitativa pot duce la cresteri nesustenabile ale pretului activelor, atat in tarile unde sunt implementate, cat si in tarile asupra carora se manifesta efectele conexe. Asemenea bule se pot dezvolta in piete de actiuni, pietele imobiliare (Hong Kong, Singapore), pietele de marfuri, pietele de obligatiuni ( cu zvonuri privind dezvoltarea de bule in SUA, Germania, Marea Britanie si Japonia) si piete ale creditului ( unde marjele in anumite piete emergente si randamentele pe datoriile corporatiilor sunt tot mai aproape de niveluri excesive).

Desi masurile de tip QE pot fi justificate prin fundamentele slabe ale economiei, mentinerea la nivel prea redus a ratelor de dobanda pe un termen indelungat poate sa alimenteze bulele. Este ceea ce s-a intamplat in perioada 2001 ￢ 2006, cand Federal Reserve a redus dobanda de politica monetara la 1% dupa recesiunea din 2001 si a pastrat-o jos, ceea ce a alimentat criza creditelor imobiliare subprime.

6. QE poate creea hazard moral prin reducerea stimulentelor pentru guverne in a intreprinde reforme economice. De asemeni, poate intarzia nevoia de austeritate fiscala, prin monetizarea unor deficite fiscale insemnate. Prin rate reduse de dobanda se descurajeaza si impunerea de disciplina pe piata.

7. Iesirea din politica de relaxare cantitativa este plina de capcane. Daca se face prea incet si prea lent, se pot reaprinde inflatia si bulele. Totodata, daca se face prin vanzare activelor achizitionate in timpul aplicarii QE, o crestere rapida in ratele dobanzilor poate sufoca relasarea economiei si poate conduce la pierderi financiare considerabile pentru detinatorii de obligatiuni pe termen lung.

Daca iesirea are loc printr-o crestere a ratelor de dobanda la rezervele in exces ( pentru a steriliza efectul impovarator al 'baltirii' banilor asupra cresterii creditului), pierderile consemnate in bilanturile bancilor centrale pot fi semnificative.

8.O perioada extinsa de dobanzi reale negative implica o redistribuire a veniturilor si avutiei dinspre creditori si cei care fac economii catre cei care au luat credite. Dintre toate formele de ajustare care conduc la fenomenul de deleveraging ( crestere, economii, restructurare ordonata a datoriilor sau taxarea averilor), monetizarea datoriilor ( cu corolarul cresterii inflatiei) este cea mai putin democratica. Ea afecteaza puternic pe cei care au economisit si au efectuat plasamente, inclusiv pensionarii si fondurile de pensii.

9. QE si alte masuri neconventionale de politica monetara pot avea consecinte nedorite importante. Inflatia excesiva poate erupe sau cresterea creditului poate incetini in loc sa accelereze, daca bancile, confuntate cu marje foarte scazute de dobanda, decid ca riscurile nu permita sa fie asumate relativ la posibilele castiguri.

10. In fine, exista un risc de a pierde din vedere calea catre politicile monetare conventionale. Anumite tari renunta la regimul de tintire a inflatiei si intra pe un teritoriu neexplorat, unde ar putea sa nu existe nici o ancora pentru expectatiile de crestere a preturilor. SUA a trecut de la QE1 la QE2 si acum la QE3, care este potential nelimitata si legata de tinta de reducere a somajului. Se iau deja in discutie avantajele unor rate negative de politica monetara. Iar factorii de decizie s-au deplasat in directia unora masuri de usurare a creditarii, pe masura ce impactul favorabil al QE se estompeaza.

Pe scurt, politicile economice devin tot mai putin conventionale, pe fondul unor neclaritati in ceea ce priveste efectele pe termen scurt si a impactului nedorit pe termen lung. Aceste politici, precum QE, au beneficii importnate pe termen scurt dar, daca raman in vigoare un timp prea indelungat, efectele adverse pot fi severe iar costurile pe termen lung foarte ridicate

Mario Draghi este un personaj destul de controversat, el detinand timp de cativa ani functia de vicepresedinte pe Europa al Glodman Sachs, una din firmele implicate in restructurarea datoriilor unor State ca Grecia. Ulterior, Draghi a fost guvernatorul Bancii Elvetiei (de aici).

poate scapa de UE - macar grecii...

Partidul de stanga Syriza a obtinut cele mai multe procente, 35-39%, peste ceea ce aratau sondajele de opinie, in timp ce partidul conservator al premierul Antonis Samaras, Noua Democratie, a obtinut intre 23 si 27%.

"Pare a fi o victorie istorica. Este un mesaj care nu afecteaza doar Grecia, ci care rezoneaza in toata Europa si aduce alinare", a declarat la televiziune purtatorul de cuvant al partidului.
Noul Guvern elen condus de Alexis Tsipras pregătește schimbarea legislației astfel încât managerii tuturor băncilor mari precum Piraeus, Alpha Bank sau Eurobank.
Statul grec deține prin Fondul de Stabilitate Financiară 67,3% din Piraeus Bank, 66,24% din Apha Bank, 57,2% din National Bank și 35,4% din Eurobank, informează Hotnews.roFondul Grec de Stabilitate Financiară este acționar principal în toate cele patru bănci. Instituția a fost creată de guvernul elen în 2010, în timpul crizei financiare pentru a salva băncile private de la faliment.  Guvernul control de partidul radical de stânga Syriza va prelua managementul băncilor pentru a își pune în aplicare programul cu care a câștigat alegerile.