Principiul „Europei cercurilor concentrice“ prinde contur, după ce ieri Franţa şi Germania au anunţat că susţin proiectul anunţat miercuri de preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, a cărui linie de forţă este împărţirea Europei în „zone” diferite de integrare - celebrul concept al „Europei cu două viteze”. România va fi pe o orbită marginală, dacă proiectul devine funcţional.  „Proiectul unei Europe cu două viteze este deosebit de frustrant. Realizarea lui ar da senzaţia că am fost minţiţi tot timpul. Spun asta pentru că ideea aderării României a avut drept fundament să importăm instituţiile europene. Ne-am dorit nu portofelul european, ci instituţii ca în Vest, spitale ca în Vest, ne-am dorit să ne simţim cetăţeni europeni. Când am fost primiţi în Uniune, ei ştiau la ce nivel suntem.  Ni s-au fixat obiective de etapă - între care realizarea unor privatizări, ca să dau un singur exemplu. Nu că privatizările nu sunt bune. Dar unele s-au făcut sub presiune, neţinându-se cont de condiţiile de piaţă, pentru a ne încadra în obiectivele de etapă. Au fost situaţii în care, în transformarea economiei noastre, ei şi companiile lor au fost avantajaţi. Dar noi am mers înainte ca să «ne încadrăm» în obiectivele de etapă. Ca acum ei să vină să spună: e doar vina voastă că nu aveţi instituţii europene, că nu sunteţi aliniaţi, prin ur­mare rămâneţi la periferie! Ar fi extrem de frus­trant”, comen­tează Flo­rin Pogo­naru, preşe­dintele Aso­ciaţiei Oame­nilor de Afa­ceri din Româ­nia (AOAR) şi preşedinte al Coaliţiei pentru Dez­voltarea Ro­mâniei. Economistul Dragoş Cabat comen­tează, la rândul său: „Noi ne-am dorit şi ne dorim să fim în grupul întâi, al acestei Europe noi, dar nici nu avem moneda euro, nici geografia nu ne ajută de data asta. Vom rămâne în grupul al doilea, cu toate consecinţele ce rezultă de aici. Când Uniunea era «împreună», oricât de mic erai erai băgat în seamă”, comentează economistul Dragoş Cabat.

Cum se se schimba poteta barbatilor odata cu trecerea anilor si de cate ori pe luna e normal sa faci sex in functie de varsta. Performantele sexuale ale barbatilor scad, in timp, ca si dimensiunile de care sunt atat de preocupati. Ce inseamna normalitate in acest subiect explica medicii si studii care au cercetat problema. Lungimea penisului nu mai e demult un subiect tabu. Odata cu inaintarea in varsta insa, este normal ca barbatii sa sufere o serie de transformari care tin de marime, aspect si performanta sexuala. Toate aceste schimbari produc efecte atat la nivel psihologic, cat si la nivel fizic. Scaderea stimei de sine, impotenta ori largirea prostatei sunt doar cateva dintre pericolele care ii pasc pe barbati. Toate pot fi tinute insa sub control. Pe masura ce inainteaza in viata de adult, scade si performanta sexuala a unui barbat. De vina este nivelul redus al testosteronului: nu se mai "aprind" atat de repede si au probleme in a-si pastra erectia. Mai mult, "durata de viata" a unui penis incepe sa expire dupa 40 de ani. Conform studiilor, pana ating pragul pensionarii, doar 30% din barbati mai pot fi considerati potenti.Un studiu european realizat in urma cu cativa ani arata ca 47% dintre reprezentantii sexului tare sunt nemultumiti de proportiile organului lor sexual, relateaza Doctorul Zilei

Standardele în ceea ce priveşte numărul de contacte sexuale într-o lună sunt destul de ridicate la americani, ei fiind singurii care au efectuat astfel de studii pe criterii ştiintifice. Marjele sunt însă foarte mari şi depind de la caz la caz, fiind normal ca într-o perioadă mai dificilă numărul de raporturi sexuale să fie mai mic. Informaţiile care urmează sunt doar orientative.

• Între 20–30 de ani, sunt normale în medie între 15-30 de acte sexuale pe lună.
• Între 30 şi 40 de ani, media este de 8, (+-5) pe lună (pot fi şi 3, dar şi 13).
• Între 40 şi 50 de ani, media scade la 4-8 pe lună. După 60 de ani, frecvenţa indicată de specialişti este de 4 (+-4) pe lună.
• Pentru o erecţie bună, trebuie să vină spre penis sânge suficient de mult şi să plece sânge puţin. Cea mai dramatică scădere a fluxului de sânge care vine spre penis apare, paradoxal, nu la 60 de ani cum ne-am aştepta, ci între 30 şi 40 de ani.

Sfârșitul UE nu este sfârșitul Europei. Pe ce baze noi ar trebui construit un proiect politic european cu respect față de națiuni? - Atunci când ne întoarcem în timp la premisele construcției europene, constatăm că s-au înfruntat două viziuni: cea a lui Jean Monnet, despre care legenda reține că este „Părintele fondator” al Europei, și cea a lui de Gaulle. Prima consta în construirea, în grabă și pe spinarea popoarelor, a unei Europe supranaționale, integrate, care să nu fie o entitate strategică ci o mare piață.  A doua viza promovarea unei Europe interguvernamentale, al cărei scop principal să fie înainte de toate cooperarea în domeniul apărării, afacerilor externe, cooperării științifice și tehnice.  Vedem dar că primul proiect a câștigat. Dar este un fiasco. Și când încercăm să trecem în revistă ce funcționează sau a funcționat în Europa, constatăm că sunt mai ales proiecte care țin mai degrabă de cea de-a doua viziune: Airbus, Agenția Spațială Europeană, CERN (Organizația europeană de cercetare nucleară).  Problema este că cele două viziuni, adică Europa economiei și a dreptulu și Europa politică,sunt incompatibile. Favorizând concurența feroce între țări, generând o ierarhie între câștigătorii procesului de integrare (mai ales Germania și țările vecine) și perdanții acestuia (cu grade diferite, toate țările periferice), dezarmând statele și interzicând intervenția puterii publice în economie, Uniunea Europeană a omorât Europa, cea adevărată, cea a proiectelor concrete și care funcționează.  De aceea, credem că nimic nu va fi posibil dacă nu se renunță la cadrul actual. Nu ne vom întoarce la anii 1960, dar nici nu vom putea realiza nimic în condițiile economice și juridice actuale.

Spre deosebire de dolar, euro nu este o monedă care inspiră încredere în mod deosebit acelora care nu sunt obligați să o folosească. Aceasta ține de aspectul „incomplet” al monedei unice care nu se poate baza decât pe o politică unitară.  Este firesc ca populațiile din țările europene să fie reticente să iasă din zona monedei unice. La apogeul crizei din 2015, grecii (al căror guvern, s-a descoperit atunci, nu o doreau și nu o pregătiseră) au fost amenințați că vor fi excluși din Zona Euro, după ce pierduseră o mare parte din venituri, din slujbe și din prosperitate. Concret, vreme de mai multe zile, ei nu au mai putut să-și retragă liber banii din bancomate să au aibă acces la conturile lor. Această situația s-a mai produs și în Cipru în 2013, și în Argentina în 2001.  Chiar dacă încerci să liniștești populația explicând că revenirea la o monedă națională nu este decât o chestiune tehnică, a schimba moneda este înseamnă a asuma riscuri care se fac simțite mai rapid decât beneficiile. Față de acest sentiment, discursurile liniștitoare ale economiștilor sunt, din păcate, neputincioase.  Ne putem chiar imagina că UE poate dispărea, însă euro să reziste. S-a mai văzut asta în istorie: monedele pot supraviețui secole după dispariția imperiilor care le-au emis.  De asemenea, există astăzi țări mici care nu au monedă națională și care folosesc o deviză străină, cum ar fi Ecuadorul, a cărui monedă națională este dolarul american, sau Muntenegru, ca folosește euro.   Se poate deci imagina că, deși euro nu este o monedă care să inspire încredere, ea poate continua să fie utilizată în mod tranzitoriu într-un stat care a ieșit juridic din UE.

Francois Hollande declară că "noul elan european presupune o alegere clară privind forma sa de organizare".   "Europa celor 27 nu mai poate fi Europa uniformă a celor 27. Timp de mulţi ani, această idee a unei Europe diferenţiate, cu viteze diferite, cu ritmuri distincte de a progresa a generat multă rezistenţă. Însă astăzi, aceasta este o idee care se impune. În caz contrar, Europa este cea care va exploda", continuă el.   Întrebat dacă nu există vreo alternativă la această Europă cu mai multe viteze, Francois Hollande a răspuns: "Nu. Fie facem lucrurile în mod diferit, fie nu le vom mai face împreună".

"În viitor va exista un pact comun, o piaţă internă cu o monedă unică pentru unii. Însă pe această bază va fi posibil, pentru statele membre care vor, să meargă mai departe în ceea ce priveşte domeniul apărării, al armonizării fiscale sau sociale, mai departe în ceea ce priveşte cercetarea, cultura, tineretul", a declarat Hollande.

Comisia Europeană a adoptat, recent, un plan de reformare a Uniunii Europene, preşedintele Jean-Claude Juncker prezentând cinci posibile direcţii ale Blocului comunitar, axate pe o cooperare a ţărilor în grade diferite, eventual prin concentrarea pe piaţa unică, pe apărare şi securitate.

Banca Europeană de Investiţii (BEI) este anchetată pentru adminis¬trare defectuoasă, după ce, la finele lunii februarie, Avocatul Poporului din Europa (Ombudsman) a trimis o scrisoare oficială de deschidere a acestui caz. Ancheta vine după ce ONG-urile ClientEarth, CEE Bankwatch Network şi Counter Balance au adus în atenţie lipsa de transparenţă din cadrul băncii, respectiv încercările instituţiei de a bloca un control.  Plângerea ONG-urilor, depusă în septembrie 2016, a fost acceptată de către Ombudsman, care a anunţat că va investiga cazul şi i-a cerut BEI să dea explicaţii cu privire la politica sa de transparenţă. ClientEarth, CEE Bankwatch Network şi Counter Balance s-au plâns din cauză că BEI - care inves¬teşte circa 80 de miliarde de euro anual în proiecte - a blocat o contes¬taţie la noua sa politică de transparenţă, lansată de cele trei ONG-uri.  Politica de transparenţă a BEI ţine confidenţiale toate informaţiile cu privire la investigaţii - inclusiv cele de corupţie şi fraudă. De asemenea, politica sa creează excepţii "ilegale" cu privire la dreptul cetăţenilor de a controla banca.  Anais Berthier, avocat al ClientEarth, a declarat: "În cazul în care BEI opreşte examinarea publică a acţiunilor sale, utilizând aşa-numita politică de transparenţă, şi blochează contestaţiile la această politică, atunci îşi va încălca de două ori îndatoririle". La rândul său, Xavier Sol, director al Counter Balance, a afirmat: "Atâta vreme cât o coaliţie de ONG-uri promovează un nivel ridicat de transparenţă pentru băncile publice din UE, salutăm decizia Ombudsmanului de a deschide o anchetă. Sperăm că acest lucru va face lumină în cultura secretului care încă este în vigoare la BEI. Este esenţial pentru contribuabilii europeni să ştie că fondurile europene sunt cheltuite în interes public".  Ombudsmanul va solicita BEI să răspunde plângerilor. Dacă banca va fi găsită vinovată de administrare defectuoasă, atunci va face recomandări în vederea îmbunătăţirii transparenţei acesteia.