Numărul de locuinţe a depăşit oficial numărul de familii din România, situaţie descrisă într-un document oficial al guvernului ca fiind „foarte neobişnuită“ pentu o ţară cu venituri medii superioare. România are circa 8 milioane de locuinţe la 7,2 milioane de familii, potrivit Strategiei Naţionale a Locuirii

În acest moment 1,28 de milioane de locuinţe din ţară sunt goale, potrivit statisticilor oficiale ale României. Procentul locuinţelor vacante, de 16%, se numără printre cele mai ridicate din lume.

În paralel, România este una dintre ţările cu cea mai mare viteză de scădere a populaţiei din lume, cu o scădere a populaţiei preconizată de peste 15% până în 2050, conform documentului citat. Cu alte cuvinte, până în 2050 se estimează că România va mai avea doar 17 milioane de locuitori.

„Migrarea unor populaţii extinse înseamnă că multe zone urbane pierd populaţie, ceea ce conduce la un dezechilibru al cererii şi ofertei, cu suprapopularea unor centre urbane şi o incidenţă ridicată a locuinţelor neocupate în altele“, arată autorii strategiei guvernamentale. Statistic, indicatorul condiţiilor de locuire din România raportat la venitul pe cap de locuitor arată că românii ar trebui să beneficieze de locuinţe mai bune având în vedere nivelul veniturilor lor, însă acest lucru nu se reflectă şi în situaţia reală, ceea ce denotă o direcţie greşit a politicilor de locuire din ţară.

Din frustrările create de criza imigranţilor îşi trage energie un nou li­der politic german, o figură tânără şi zâm­bitoare care vorbeşte deschis despre împuşcarea noilor veniţi şi aduce o alternativă periculoasă pentru curentele politice tradiţionale: populismul şi ideile de dreapta.  Angela Merkel conduce Germania de un deceniu, cu pragmatism, adesea ghidându-se prudent în funcţie de ce spune poporul, iar realizările econo­mice, cel puţin pe hârtie, nu-i pot fi puse la îndoială: creştere economică, şomaj la nivel minim, rezerve record, datorii noi aproape zero. Merkel este şi liderul politic de necontestat al zonei euro şi cel mai puternic politician din Europa. Însă puţini politicieni europeni au rezistat atât de mult la putere, chiar şi în vremuri liniştite, iar acum în Germania numai linişte nu este. Criza refugiaţilor este pe cale să creeze o furtună politică, iar din aceste turbulenţe îşi trage energie Frauke Petry, noul lider al unui partid tânăr, Alternativa pentru Germania (AfD).  Duminică s-au auzit primele tunete: voturile locale din trei landuri, unul din est şi celelalte din vest, alegeri ce reprezintă punctul culminat al unui interval de şapte luni care a început euforic, cu Merkel deschizând larg por­ţile imigranţilor din regiuni devastate de războaie. Euforia s-a transformat în frustrare şi isterie pe măsură ce numărul imigranţilor veniţi în Germania a crescut la câteva sute de mii. Marşurile antirefugiaţi şi atacurile asupra cen-trelor de cazare pentru imigranţi au devenit ceva obişnuit. Presa germană a descris alegerile de ieri ca un refe­rendum despre criza refugiaţilor. (sursa ZF.ro)

Conform planurilor actuale, vârsta de pensionare în Germania urmează să fie majorată treptat la 67 de ani până în 2030. Însă Bundesbank este de părere că această majorare nu va fi suficientă pentru a permite guvernului german să menţină valoarea pensiei la nivelul pe care şi l-a propus, cel puţin 43% din venitul mediu, începând din 2050 ca urmare a creşterii speranţei de viaţă. Pentru a evita creşterea contribuţiilor sau scăderea valorii pensiilor, guvernul german ar trebui să ia în considerare majorarea vârstei de pensionare la 69 de ani până în 2060, susţine Bundesbank.  "Noi modificări sunt inevitabile pentru a asigura sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii de stat...Vârsta de pensionare trebuie ajustată" se arată în raportul Bundesbank.

Cu toate acestea, propunerea Bundesbank nu are şanse să fie discutată înaintea alegerilor din 2017.

"Acest guvern susţine pensionarea la 67 de ani. Această măsură este una rezonabilă şi necesară având în vedere evoluţiile demografice din Germania. De acea o vom implementa aşa cum am convent, pas cu pas", a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului german, Steffen Seibert.

La rândul său, ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble a fost criticat în luna aprilie de partenerii social-democraţi din coaliţia la guvernare după ce a propus legarea vârstei de pensionare de speranţa de viaţă.  Conform calculelor incluse în raportul publicat luni de Bundesbank, creşterea vârstei de pensionare ar permite guvernului german să facă faţă unor randamente sub aşteptări de pe urma banilor investiţi de sistemul de pensii, o aluzie la politica dobânzilor extrem de reduse practicată în prezent de Banca Centrală Europeană. În timp ce guvernul de la Berlin mizează pe un randament de 4% pe an de pe urma investiţiilor sale, obligaţiunile sale pe 20 de ani oferă un randament de doar 0,2%.

Sursa: Agerpres

“Proiectul viermele de gheaţă” a fost conceput de americani din cauza ameninţărilor fierbinţi ale Războiului Rece, undeva sub calota glaciară din Groenlanda. Scopul acestuia era construcţia unor tunele speciale, de unde, la nevoie, puteau fi lansate rachete nucleare spre Uniunea Sovietică.

Din fericire, baza construită în perioada anilor 1960 nu fost folosită niciodată pentru misiunea pentru care fusese gândită. Soarta ei a fost decisă în timp de natură. Din cauza efectelor schimbărilor climatice, americanii au fost nevoiţi s-o abandoneze. Mişcarea gheţarilor afectaţi de încălzirea globală a fisurat structura bazei, astfel încât riscul ca deşeurile radioactive, dar şi alte substanţe chimice foarte periculoase să contamineze apele, a crescut odată cu scurgerea anilor şi cu topirea gheţii...Un raport recent publicat de Geophysical Research Letters, despre locul cunoscut ca Baza Secolului (n.r. - Camp Century), a estimat că în mai puţin de 75 de ani, se poate declanşa dezastrul pentru ecosistemul zonei. Tone de resturi radioactive pot ajunge în ape când oraşul aflat sub gheaţă va fi cucerit de natură. Din punct de vedere legal, baza a fost construită cu aprobarea administraţiilor din Statele Unite ale Americii şi Danemarca, aşa că teoretic, problema curăţării zonei revine în sarcina acestor guverne. În afară de cantitatea enormă de material radioactiv uzat, sub cei 36 de metri de gheaţă se mai află diverşi combustibili şi apa de răcit folosită la reactorul mutat din bază încă de la abandonarea ei.

Poliția a adecis evacuarea unui terminal al aeroportului internațional John F. Kennedy din New York, în noaptea de duminică spre luni, după ce s-au auzit mai multe focuri de armă
CNN precizează că, potrivit unui purtător de cuvânt al aerportului, evacuarea privește terminalul nr. 8, unde s-ar fi auzit focuri de armă în zona de îmbarcare. Autoritățile spun că, deocamdată, cu excepția apelului de la 911, la fața locului nu au fost descoperite urme ale împușcăturilor. De asemenea, nicio persoană nu a fost rănită. ”Până în acest moment nu s-au identificat elemente care să confirme cele reclamante telefonic iar evacuarea aeroportului a fost decisă din motive de prudență”, a precizat într-un comunicat Autoritatea Aeronautică din New York și New Jersey.

Agenția Xinhua anunță că toate zborurile de pe aeroport au fost anulate.

 

"Statele Uniunii Europene au decis să anuleze amenda pentru Spania şi Portugalia şi au stabilit noi termene pentru aducerea deficitului bugetar sub ţinta din Pactul de Stabilitate", se arată într-o ştire Reuters. Decizia din Consiliul UE a venit în urma propunerilor înaintate de Comisia Europeană. Noul termen pentru Spania este 2018, iar ambele ţări trebuie să prezinte planuri de acţiune până la mijlocul lunii octombrie 2016. După vacanţă, Comisia Europeană va decide dacă va suspenda acordarea unor fonduri europene Spaniei şi Portugaliei în 2017, după cum mai arată Reuters.   În condiţiile în care economia Spaniei se "bate" cu a României pentru primele locuri în clasamentul european al creşterii şi criza politică pare să se îndrepte către o soluţie de compromis, viitorul arată bine. Financial Times a scris recent că "bancherii şi oficialii financiari din Spania se bucură de o vară liniştită", pe fondul rezultatelor mulţumitoare obţinute la ultimul test de stres al Autorităţii Bancare Europene şi a progresului înregistrat în ceea ce priveşte restructurarea sistemului bancar.  Mai mult, "băncile noastre se află acum în poziţia de a finanţa redresarea economică fără nicio problemă", după cum a declarat Jose Maria Roldan, preşedintele Asociaţiei Băncilor Spaniole, pentru FT. Dar este justificat acest optimism al bancherilor şi autorităţilor spaniole? Nu cumva liniştea despre care scrie Financial Times este, de fapt, doar calmul dinaintea furtunii? Din păcate pentru Spania, "performanţa" economică din ultimii ani se poate dovedi iluzorie, în condiţiile în care gradul de îndatorare al sectorului privat este încă deosebit de ridicat, iar datoria publică a cunoscut o creştere explozivă. Reformele structurale încă se lasă aşteptate. În clasamentul datornicilor de la Eurostat, Spania ocupă locul 6, cu o datorie publică de 100,5% din PIB în T1 2016, după Grecia (176,3%), Italia (135,4%), Portugalia (128,9%), Cipru (109,3%) şi Belgia (109,2%). Toate aceste estimări se calculează pe baza Procedurii de Deficit Excesiv (PDE), însă aici se apelează la "ajustări" statistice ale componentelor datoriei publice. Ajustările exclud anumite datorii ale administraţiei centrale, administraţiilor regionale sau ale companiilor de stat din totalul datoriei publice, iar rezultatul este raportat la Eurostat.  Cotidianul El Economista a scris recent că datoria publică "reală" a Spaniei a depăşit 1,5 trilioane de euro în T1 2016 şi reprezintă 140,5% din PIB, în condiţiile în care datoria "oficială" este de 1,095 trilioane de euro, adică de 100,5% din PIB.