"Amenințarea existențială la adresa euro a fost depășită", declara în 2013 fostul președinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, iar președintele francez François Hollande a mers mai departe declarând în cadrul unei vizite în Japonia:  "Trebuie să înțelegeți, este depăşită criza din Europa. Criza monedei euro este suportabilă pentru că piețele financiare nu sunt în panică. Uniunea monetară nu mai poate fi amenințată pe termen scurt, dar rămâne vulnerabilă.”  Sigur că situația de conflict de astăzi este diferită de cea din 2011 sau 2012. Irlanda și Portugalia sunt două dintre țările lovite de criză care au decis să renunţe la protecția fondului de ajutor din zona. Economia Spaniei se reinventeaza, scrie Die Welt.  Dar chiar înainte de alegerile eșuate din Grecia, în condiţiile în care era și este evident că populistulul Alexis Tsipras apăre câștigător în sondaje, a apărut o problemă fundamentală care rămâne nerezolvată: Cum poţi proceda pentru a face compatibilă o ţară aflată în criză permanent cu politică de membru într-o uniune monetară?   În cazul țărilor aflate în criză, s-au adoptat  programe de ajustare structurală. Doctrina a fost fără echivoc: țări, în special democratice, pot interveni pentru scurt timp în cazuri individuale sau în situații de urgență, dar se crează situaţii fără precedent în suveranitatea economică și fiscală a acestor state lovite de recesiune.   Cancelarul german s-a exprimat în privinţă acestui ajutor. "Politica de dezvoltare poate fi doar de succes în cele din urmă, în cazul în care procesul este controlat la nivel național", a declarat Angela Merkel în 2010 în fața Adunării Generale a ONU. Această perspectivă ar trebui să învingă toate problemele aparute în zona euro.  Situaţia nu este nici pe departe rezolvată, iar evoluţiile politice din Grecia arată faptul că nu există o corelare între factul economic şi politic, iar perspectiva venirii la putere a formaţiunii de extremă stânga Syriza şi deja anunţata renunţare a acesteia la ajutoarele financiare internaţionale este în totală contradicţie cu o echilibrare a politicilor fiscale la nivelul monedei euro

Romania sustinea aderarea UE la CEDO - Decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene loveste si pozitia Romaniei, care sustinea aderarea UE la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si implicit posibilitatea judecarii litigiilor intre cetateni si institutiile UE la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg.   "Cred ca este fara indoiala cea mai importanta decizie a CJUE de anul acesta. Ea va naste multe ecouri in spatiul juridic international", a declarat, pentru HotNews, agentul Romaniei la CJUE, Razvan Horatiu Radu.   Subsecretarul de stat din Ministerul roman al Afacerilor Externe, care a fost, o buna perioada, si agentul Romaniei la CEDO, considera ca un aviza favorabil al CJUE pentru aderarea UE la CEDO "ar fi avut un impact si mai important  asupra sistemului european de protectie a drepturilor omului".   Noi am subliniat si in pledoaria din fata Curtii de Justitie ca mecanismul de protectie a drepturilor omului instituit la nivelul Consiliului Europei (sistemul in care functioneaza CEDO - n.r.) este cel mai bun dintre cele existente in lume. Cu siguranta un aviz favorabil ar fi reprezentat o imbunatatire a nivelului de protectie in spatiul european", a mai spus Radu.   El a avertizat ca lipsa unei solutii favorabile a Curtii de Justitie poate determina intarzierea procesului de aderare a UE la CEDO cu cativa ani.  "Procesul de negociere a fost unul foarte complicat, de lunga durata iar reluarea lui presupune reluarea procedurilor in privinta noilor amendamente propuse de Curte. In ce ma priveste eu am sperat ca dialogul judiciar va crea premisele necesare pentru incheierea cu succes a procesului de aderare a UE la CEDO, proces care a avut in spate vointa politica a statelor membre si a organizatiilor internationale implicate", a mai spus subsecretaru de stat Razvan Horatiu Radu, actualmente agentul guvernamental la CJUE.

Preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, care are 89 de ani, şi-a anunţat demisia în discursul de sfârşit de an, justificând decizia prin vârsta înaintată şi cerând continuarea reformelor, informează Corriere della Sera, în ediţia online.

"Profit de această ocazie pentru a-mi anunţa demisia, din cauza vârstei înaintate; nu mai pot ignora semnele de slăbire", a declarat Napolitano, care are 89 de ani, în discursul de sfârşit de an, conform Mediafax. 
"Vârsta înaintată îşi arată efectele - limitări şi dificultăţi - asupra sarcinilor pe care le are un şef de stat. Reformele trebuie continuate, iar alegerea viitorului preşedinte al Italiei este un test de maturitate pentru clasa politică", a adăugat Napolitano.
"Am dat tot ce am avut mai bun în toţi aceşti ani în care au fost şef al statului, în scopul vindecării rănilor care au adus atingere unităţii naţionale", a spus Napolitano, care a fost nouă ani preşedinte al Italiei.

"Guvernul german consideră aproape inevitabilă ieşirea (Greciei) din zona euro dacă şeful opoziţiei Alexis Tsirpas (Syriza, stânga radicală) va conduce guvernul după alegerile (legislative), va abandona politica de austeritate bugetară şi nu va mai rambursa datoriile ţării", afirmă site-ul săptămânalului, citând "surse apropiate Guvernului german".  Angela Merkel şi ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble şi-au schimbat opiniile şi "consideră suportabilă o ieşire a (Greciei) din zona euro în urma unor progrese realizate după summitului crizei în 2012", dă asigurări Spiegel.  "Riscul contaminării altor ţări este limitat, deoarece Portugalia şi Irlanda sunt considerate asanate. Pe de altă parte, MES (mecanismul european de stabilitate) furnizează un mecanism de salvare solid, în timp ce Uniunea Bancară asigură securitatea instituţiilor de credit, ar fi dezvăluit aceste surse.   Parlamentul grec a anunţat miercuri dizolvarea sa şi a confirmat organizarea alegerilor legislative anticipate la 25 ianuarie, la care, potrivit sondajelor, Syriza este considerată favorită.  Liderul Syriza, Alexis Tsirpas, vrea să pună capăt politicii de austeritate impuse ţării sale de creditorii internaţionali (troica UE, BCE şi FMI) în schimbul unui împrumut de 240 de miliarde de euro. De asemenea, el vrea să negocieze o nouă restructurare a datoriei publice care afectează economia elenă.

 Fondul Monetar Internaţional (FMI) a anunţat  că va relua discuţiile cu autorităţile de la Atena, cu privire la finalizarea celei de a şasea revizuiri a programului de asistenţă, după formarea unui nou guvern, transmite AFP.   "Grecia nu se confruntă cu necesităţi imediate de finanţare", a precizat purtătorul de cuvânt al FMI, Gerry Rice.  Anterior, Comisarul european pentru Afaceri economice, Pierre Moscovici, a făcut şi el un apel către alegătorii greci să sprijine reformele favorabile creşterii economice cu prilejul alegerilor legislative anticipate care vor avea loc la finele lunii ianuarie.  Premierul grec, Antonis Samaras, a propus luni alegeri anticipate pentru 25 ianuarie, după eşecul Parlamentului în alegerea unui preşedinte al ţării, antrenând dizolvarea Parlamentului. Alegerile legislative anticipate ar putea aduce la putere partidul de stânga Syriza - care se opune politicii de austeritate - reprezintă o perspectivă care îi îngrijorează pe finanţatorii internaţionali ai ţării.   Perspectiva alegerilor anticipate îi îngrijorează pe investitori, întrucât ascensiunea la putere a partidului anti-austeritate Syriza ar putea pune în pericol relaţia cu creditorii internaţionali ai Greciei, de la care guvernul elen a obţinut împrumuturi de 240 de miliarde de euro în perioada crizei financiare, potrivit The Wall Street Journal.  Cele mai recente sondaje indică faptul că partidul de extremă stângă Syriza are cele mai mari şanse să câştige alegerile.  Prim-ministrul grec trebuie să dizolve parlamentul în termen de zece zile, după ce Stavros Dimas, singurul candidat la funcţia de preşedinte al Greciei, nu a reuşit să strângă voturile necesare alegerii sale în cele trei runde de vot desfăşurate în luna decembrie. Dintre cei 300 de parlamentari, 169 au votat în favoarea candidatului propus de premierul Samaras, numărul necesar fiind de 180 de voturi.  Samaras a anunţat că a cerut actualului preşedinte, Carolos Papoulias, ca alegerile parlamentare să aibă loc în 25 ianuarie, potrivit AFP. 

În 1969 a fost descoperit petrol la Ekofisk, în Marea Nordului, la aproximativ 320 de kilometri sud-vest de coasta norvegiană. Conştienţi că resursele se vor termina la un moment dat, conducătorii Norvegiei au înfiinţat în 1990 un fond în care toţi cei peste 5 milioane de cetăţeni sunt acţionari. Valoarea fondului depăşeşte în prezent peste 600 de miliarde de euro. Asta înseamnă că fiecărui norvegian îi revine peste un milion de coroane. Totuşi, oamenii nu se pot atinge de bani, care sunt gestionaţi de Banca Centrală. Ei sunt destinaţi bunăstării generaţiilor viitoare. Norvegia deţine aproape 1% din totalul acţiunilor la nivel mondial. Populația Norvegiei a votat de două ori împotriva aderării la UE în cadrul unor referendumuri organizate în 1972 şi 1994.

Cea mai importantă legătură a Norvegiei cu Uniunea Europeană o constituie Acordul  privind Spațiul Economic European (Acordul SEE) , care a intrat în vigoare în 1994. Acordul permite Norvegiei și celorlalte țări SEE să participle la piața internă UE. Aceasta presupune faptul că în zonele incluse în Acordul SEE, cetățenii și firmele norvegiene beneficiază de același tratament ca și cele din statele membre UE, pe întreg teritoriul inclus în Acord.  În calitate de parte a Acordului SEE, Norvegia se implică în elaborarea legislației comunitare în domeniile vizate de piața internă și se supune, totodată, acesteia.  Norvegia participă, de asemenea, la programele de cooperare UE în numeroase domenii precum domeniul culturii, cercetării, politicilor regionale și educație.

Explorarea platoului continental românesc din Marea Neagră a început tot în 1969. Prima descoperire de hidrocarburi a avut loc în 1980, iar prima producţie pe mare a început în anul 1987. Evident, diferenţele dintre Norvegia şi România sunt foarte mari, Norvegia având un sfert din populaţia României, iar această țară nu a cunoscut "beneficiile" comunismului. Deși are o istorie bogată, Norvegia este de fapt un stat foarte tânăr, independent abia din 1905.