Separatiştii din regiunea Harkov, în estul Ucrainei, au renunţat la organizarea unui referendum pe 11 mai, din cauza divergenţelor de opinie cu insurgenţii din Doneţk şi Lugansk, anunţă un activist rus, citat de RIA Novosti.
"Referendumul, programat la 11 mai, în Harkov nu va avea loc, deoarece nu am reuşit să găsim o poziţie comună privind întrebările propuse pentru această consultare", a anunţat coordonatorul mişcării Sud-Est, Iuri Apuhtin.
El a precizat că separatiştii din Lugansk şi Doneţk vor consulta populaţia cu privire la independenţa acestor regiuni, iar insurgenţii din Harkov vor doar federalizarea Ucrainei.
"La Harkov este o altă situaţie, deoarece cerem transformarea Ucrainei în stat federal cu mai multe regiuni autonome care să primească atribuţii mai mari în stabilirea politicii externe", a adăugat Apuhin, menţionând că separatiştii de la Harkov nu renunţă a ideea de a organiza un referendum mai târziu.
Astfel, referendumul din 11 mai se va desfăşura în cele două regiuni afectate cel mai mult de revolte separatiste - Doneţk şi Lugansk, unde trăiesc în total 7,3 milioane de locuitori. Populaţia totală a Ucrainei este de 45,5 milioane de locuitori.
În cadrul referendumului, alegătorii vor trebui să răspundă la două întrebări - "Aprobaţi independenţa Republicii populare Doneţk?" şi "Aprobaţi independenţa Republicii populare Lugansk?".
Liderii separatişti proruşi din Doneţk şi Lugansk au respins apelul preşedintelui rus, Vladimir Putin, de amânare a referendumurilor proindependenţă. 

IMM-urile au tot mai puţine surse de credit banca în Europa, iar situaţia va mai dura cel puţin cinci ani, potrivit unui studiu PwC.

De obicei, IMM-urile europene nu se bucură de acelaşi nivel de acces la pieţele de obligaţiuni ca cele din SUA. În timp ce emiterea de obligaţiuni s-a consolidat în ultimii anii în Europa, totalul creditelor bancare include marea majoritate a datoriilor companiilor europene, în comparaţie cu mai puţin de 30% în SUA.
Există aşadar o oportunitate majoră pentru instituțiile non-bancare de a acorda credite pentru întreprinderile europene mici și mijlocii. Acest segment oferă cea mai mare arie de creştere pentru creditele non-bancare, cu împrumuturi care se încadrează între 10 mil. Euro şi 50 mil. Euro. Sub acest nivel, împrumuturile pot fi prea mici pentru a trezi interesul instituţiilor non-bancare; peste acest nivel, companiile au de obicei un rating de credit individual şi acces mai uşor la alte surse de finanţare.“Posibilitatea de a se împrumuta la preţuri accesibile a fost mereu o provocare pentru IMM-urile din Europa, iar acum situaţia este mai acută ca oricând. În anii următori, este posibil ca multe IMM-uri să considere condiţiile de creditare prea exigente şi creditele bancare aproape inaccesibile. În timp ce vor dori să investească tot mai mult pentru creşteri viitoare, băncile europene vor rămâne sub presiunea de a-şi reduce şi controla gradul de îndatorare. Astfel, oportunităţile de împrumuturi non-bancare în Europa sunt imense şi va continua să crească în următorii ani. Considerăm că există potenţial ridicat pentru instituţiile de credit non-bancare de a combina noi tranşe de creditare cu achiziționarea de portofolii de credite „non-core”. Se estimează că băncile europene au portofolii de credite non-core în valoare de 2,4 mii de miliarde de Euro, din care numai jumătate sunt credite performante. Achiziţionarea unor asemenea pachete de credite ar ajuta creditorii non-bancari să-şi consolideze creşterea organică – accelerând investiţiile în această categorie de active”, a declarat Cornelia Bumbăcea, Partener, Servicii de Consultanţă, Tranzacţii, PwC România.

CE a redus prognoza de creştere economică pentru zona euro şi se aşteaptă la inflaţie scăzută.  CE a urcat prognoza pentru avansul Produsului Intern Brut (PIB) al UE la 1,6%, de la 1,5% cât anticipa în februarie, în timp ce pentru anul următor a menţinut estimarea la 2%.  Zona euro va înregistra în acest an un avans economic de 1,2%, estimare neschimbată faţă de cea din luna februarie, potrivit Comisiei, care a redus, însă, creşterea economică preconizată pentru anul următor de la 1,8% la 1,7%, transmite Bloomberg.   Inflaţia din zona euro se va situa la 0,8% în acest an şi la 1,2% anul următor, ambele rate sub pragul de aproape 2% ţintit de Banca Centrală Europeană (BCE).  "Pe ansamblu, perspectiva s-a îmbunătăţit, dar rămâne condiţionată de continuarea acţiunilor credibile pe mai multe fronturi la nivel naţional şi UE. Ajustările de competitivitate şi reducerea datoriilor necesare în ţările vulnerabile sunt mai greu de realizat cu o inflaţie foarte redusă la nivelul UE, mai ales dacă se va menţine pe o perioadă prea lungă", a declarat Marco Buti, şeful departamentului de economie al Comisiei, potrivit unui comunicat care a însoţit prognoza economică de primăvară a CE.   La mai puţin de un an după ce a ieşit din cea mai lungă recesiune de la înfiinţare, zona euro rămâne vulnerabilă, întrucât finanţele publice fragile, tensiunile de pe pieţele emergente şi inflaţia lentă limitează recuperarea economică.  Chiar dacă încrederea a revenit pe pieţele de obligaţiuni, economia produce mai puţin şi asigură mai puţine locuri de muncă faţă de perioadă anterioară crizei din 2008, notează Bloomberg.  BCE analizează măsuri fără precedent de evitare a riscului de deflaţie, inclusiv introducerea de rate negative ale dobânzilor şi măsuri de relaxare cantitativă, şi ar putea anunţa noi decizii chiar în această săptămână.  Revenirea economică din Europa ascunde, însă, o recuperare diferenţiată, cu rate de creştere de cel puţin 3% în ţările mici din Europa de Est care s-au alăturat în ultimii ani zonei euro, precum Estonia, Letonia şi Slovacia, în timp ce statele mari, precum Franţa şi Italia, stagnează.   Doar Cipru şi Croaţia vor înregistra contracţie economică în acest an, de 4,8% şi 0,6%, în timp ce anul următor toate ţările UE se vor afla pe creştere economică.   În rândul celor mai mari economii din UE, Marea Britanie va consemna un avans de 2,7% în acest an şi de 2,5% anul următor. PIB al Germaniei, cea mai mare econmie europeană, va avansa cu 1,8% în 2014, urmând ca anul următor ritmul să se accelereze la 2%.  Economia Franţei va creşte mai lent, cu 1% în acest an şi 1,5% anul următor, în timp ce Spania va înregistra un avans al PIB de 1,1%, urmat de o rată de 2,1% anul următor.  Italia va consemna cea mai slabă evoluţie în rândul economiilor mari din UE, cu o creştere de 0,6% pentru anul în curs şi de 1,2% anul următor.  În Europa Centrală şi de Est, PIB al Bulgariei va creşte cu 1,7% în 2014 şi cu 2% în 2015, în timp ce pentru Ungaria, Comisia estimează rate de 2,3% în acest an şi de 2,1% anul următor.  Economia Poloniei va înregistra creştere puternică în acest an, de 3,2%, care se va accelera la 3,4% anul următor, în timp ce în Cehia PIB va urca cu 2% în 2014 şi cu 2,4% în 2015.  Pentru România, CE a îmbunătăţit uşor prognoza privind creşterea economică pentru acest an şi pentru anul viitor, anticipând că economia va încetini după un an agricol bun în 2013, dar va menţine o rată solidă de creştere datorită unei reveniri a cererii interne şi a investiţiilor.  Astfel, CE anticipează că PIB al României va creşte cu 2,5% în acest an şi cu 2,6% în 2015, după o expansiune de 3,5% anul trecut.

Europarlamentarul Nigel Farage, preşedintele Partidului Independenţei Marii Britanii (UKIP), a declarat că extinderea Uniunii Europene prin admiterea unor ţări ca România a creat "o breşă pentru crima organizată", informează The Guardian.
Politicianul susţine că prezenţa imigranţilor români reprezintă o ameninţare la adresa Marii Britanii, generând o explozie a criminalităţii organizate.
"Am deschis porţile unor state care nu şi-au revenit după comunism şi mă tem că am creat o breşă pentru crima organizată. Toată lumea o ştie. Nimeni nu îndrăzneşte să o spună", a declarat Farage.
Farage s-a referit la România şi Bulgaria, două state foste membre ale Pactului de la Varşovia care au aderat la UE în 2007. Alte opt foste state comuniste, în frunte cu Polonia, au devenit membre UE în 2004. Într-un interviu acordat luna trecută pentru The Guardian, omul politic naţionalist s-a arătat deranjat de posibilitatea de a locui în apropierea unor români.  Pe de altă parte, Farage a insistat că partidul pe care îl conduce nu are accente rasiste, după ce publicaţia Sunday Times a scris că un candidat din localitatea Stockport (de pe lângă Manchester) s-a retras din cursă după ce a calificat islamul drept "nefast".  "Noi am făcut greşeli (desemnând unii candidaţi - n.r.). Dar aceşti oameni nu sunt deloc reprezentativi pentru UKIP. Nu numai că insist că nu suntem un partid rasist, ci chiar vom contracara acuzaţiile săptămâna aceasta. Veţi vedea, la discursul nostru electoral, mulţi candidaţi ai minorităţii negre care reprezintă cu mândrie UKIP. Pe viitor, mă voi ocupa diferit de acest aspect", a mai relatat Farage. 

Bernard-Henri Lévy publică un text care va face într-un fel sau altul valuri in lumea "ziaristica". O scurtă relatare ”obiectivă” a unei conversaţii cu Mihail Hodorkovski care dezvăluie lucruri de consemat într-o manieră discretă, fără nicio gesticulaţie retorică. (Le Point.fr)

"Într-o duminică dimineaţa la Paris, Mihail Hodorkovski participă la o conversaţie în cerc restrâns, a cărei gazdă este Fanfan, soţia lui André Glucksmann. De faţă se mai găsesc Bernard-Henry Lévy şi o prietenă comună, Galia Ackerman. Schiţată rapid, scena aminteşte de salonul Diotimei din cartea lui Robert Musil, unde se reuneau cele mai diverse şi strălucitoare figuri ale epocii. În orice caz regăsim aceeaşi ambiţie de spiritualitate gratuită, privată astăzi, ce-i drept, de asistenţa vechilor saloane, dar care se oferă în compensaţie publicului larg prin intermediul presei. Gazdele franceze îşi primesc oaspetele cu o curiozitate încordată, cu o aşteptare plină de speranţă căci fostul prizonier al lui Putin a putut părea o clipă un nou Zaharov, conştiinţa democratică a Rusiei.

Subiectul relatării este în primul rând o decepţie. Cel sosit din noul ”gulag” nu este chiar victima pură a tiraniei moscovite, nu este întocmai prizonierul de conştiinţă pe care îl visau ”iluminiştii” de la Paris, ci un om care făcuse ”prostii” şi care regretă faptul de a nu fi avut o carieră exemplară. Un om care mărturiseşte că a încheiat un contract cu Putin încă în vigoare până în luna august şi - ceea ce şochează în cea mai mare măsură - un om care nu are nicio înţelegere pentru aspiraţiile de libertate ale poporului cecen. Intelectualii parizieni descoperă o persoană care are de fapt mai multe lucruri în comun cu Putin şi cu spiritul imperial rusesc decât îşi imaginaseră. Hodorkovski pare să rămână totuşi omul în care democraţiile occidentale ar putea miza în speranţa lor de transformare a Rusiei, deşi nu corespunde chipului ideal pe care îl imaginaseră.

Dezvăluirea cea mai importantă este lăsată la finalul acestei relatări care limitează la minimum comentariile auctoriale. Vorbind despre Ucraina şi despre modul în care se vor desfăşura peste puţin timp alegerile, Mihail Hodorkovski explică faptul că, în opinia sa, scopul real al lui Putin nu este atât anexarea regiunilor din est, cât împiedicarea alegerilor sau, dacă acest lucru nu va fi cu putinţă, coruperea lor pentru a le putea contesta ulterior. Iar pentru a dejuca planul Moscovei ar fi necesar, susţine fostul oligarh, ca toţi candidaţii care se vor prezenta în alegeri să fie cu adevărat ireproşabili. Aici se opreşte, ezită, temându-se că va contraria spiritul democratic al interlocutorilor săi, dar la insistenţele acestora continuă: ”Propunerea mea este de a-i pune sub strictă urmărire pe toţi candidaţii şi pe toţi oligarhii implicaţi în alegeri”.

Nu e clar în ce măsură André Glucksmann, Bernard-Henri Lévy şi ceilalţi convivi sunt surprinşi sau şocaţi de această propunere. Totuşi avem o mărturie indirectă prin intermediul unui text al aceluiaşi Lévy apărut nu demult tot în Le Point, în care lua cu pasiune apărarea vieţii private împotriva ascultărilor poliţieneşti practicate contra fostului preşedinte Nicolas Sarkozy. Filosoful se revolta împotriva acestor strategii judiciare în care nu bănuiala e temei pentru punerea sub urmărire, ci punerea sub urmărire devine în cele din urmă argument pentru ascultarea telefoanelor: ”Această răsturnare a clasicului Surveiller et punir în Surveiller et prévenir este chiar în cazul marilor delincvenţi o deturnare a procedurilor şi a resurselor publice”. În cele din urmă, mai spunea BHL cu privire la cazul Sarkozy, e vorba de un Watergate.

Aşadar Hodorkovski avea motive de ezitare, deşi nu este clar în ce măsură am putea transla argumentele lui Lévy pe terenul societăţii ucrainene. În definitiv rusul formulează o mare suspiciune asupra lumii răsăritene în întregul ei. Totuşi filosoful francez spunea recent chiar de la tribuna Maidan-ului din Kiev că revolta ucrainenilor este o sursă de inspiraţie pentru spiritul democratic european care riscă să somnoleze, că este revirimentul însuşi al idealismului care a construit Europa. Ar fi prin urmare greu să ne imaginăm că cel care idealiza astfel Maidan-ul ar înţelege de ce toţi candidaţii ucraineni (şi Kliciko şi Timoşenko şi Iaţeniuk şi ceilalţi protagonişti ai revoltei) ar merita să fie puşi sub supraveghere de CIA (bunăoară) cu scopul de a preveni posibile derapaje şi de a-l împiedica pe abilul Putin să obţină argumente împotriva lor. ”Pe toţi, ştiu despre ce vorbesc” a spus Hordokosvski, care a început apoi un capăt de spovedanie: ” Ei bine, dacă aş fi fost eu însumi supravegheat, dacă aş fi fost urmărit cu ştiinţa mea de FBI sau de vreo altă agenţie de acelaşi calibru, aş fi fost mai atent, destinul meu ar fi fost altul şi cine ştie, poate chiar şi cel al Rusiei.”

Autorul consemnează în final hohotul de râs al fostului întemniţat, fără nici un alt comentariu, lăsând doar să se vadă cinismul unui om ”trezit” tardiv la viaţa morală.

Cine a crezut, aşadar, că Hodorkovski este un Soljeniţîn (sau un Zaharov măcar) s-a înşelat grav. Este de reţinut însă neîncrederea pe care acest om avizat o exprimă faţă de capacitatea societăţilor estice de a regăsi pe cont propriu spiritul etic şi felul lipsit de iluzii în care le descrie ca pe o lume în plină derivă." (sursa cotidianul)