vineri, 1 ianuarie 2016

2015 a fost un an înspăimântător şi apăsător. Un an al crizelor, războaielor şi catastrofelor. Un an în care vechea ordine s-a destrămat, un an de demonstrare a forţei, un an al terorii monstruoase la Paris, Beirut, Bamako şi aiurea, un an al marilor migrări, al transformărilor politice şi sociale. A fost şi un an de final de epocă? O cezură istorică?  În 1989, istoricul american Francis Fukuyama postula finalul istoriei. Era sigur că, după implozia statelor comuniste, democraţiile liberale occidentale vor triumfa. Un sfert de secol mai târziu se poate spune cu certitudine că s-a înşelat. Dimpotrivă, în lume s-a instalat o mare dezordine politică. Lumea se clatină din temelii iar epicentrul cutremurului se află în Orientul Mijlociu.  Se credea că nu se poate rezolva nimic în Orientul Mijlociu atâta timp cât nu se rezolvă conflictul din Palestina. Acum este sigur că viitorul palestinienilor trebuie rezolvat, dar acest conflict a alunecat în 2015 în plan secund. Razanta ascensiune a aşa-numitului "Stat Islamic", brutalitatea fără margini a teroriştilor săi, încercarea acestei entităţi de a pune mâna pe putere în Siria şi Irak, voinţa sa de a înfiinţa un califat conform tradiţiilor timpurii ale islamului a schimbat situaţia în tot Orientul Mijlociu. Ordinea de până acum, stabilită după Primul Război Mondial, dispare după nici o sută de ani. Kurzii visează din nou la un stat propriu. Sirienii şi irakienii, dimpotrivă, se tem că statele lor fie vor dispărea, fie vor deveni de nerecunoscut.

Niciun comentariu: