Europa e pe moarte, e adevărat, şi pentru că o doresc grabnic decedată mulţi. Iar ea se grăbeşte să le facă pe plac. Lui Vladimir Putin, de pildă. Şi clienţilor săi, in corpore. Extremiştilor de stânga şi de dreapta, populiştilor, antiamericanilor, ultranaţionaliştilor gen PRU sau Frontul Naţional, marxiştilor antiglobalişti, islamofobilor şi islamiştilor, care, ca toate extremele, se atrag, aprinşi de pofta unui festin pe cinste la catafalcul Europei. Pe scurt, e în agonie pentru că s-a autoabandonat. Şi şi-a pierdut ori e pe cale să-şi piardă legitimitatea în teritoriul ei inundat de tot mai mulţi antidemocraţi.
Dar Europa e pe moarte şi din cauza propriului ei deficit democratic şi exces birocratic. Cel din cauza căruia au respins-o clar şi fără echivoc toate naţiunile ajunse să voteze plebiscitar în legătură cu ea, cu instituţiile şi constituţia ei. În fond, s-a văzut discreditată recent chiar şi de proprii lideri politici. Refuzul lor de a demisiona după catastrofa votului britanic de ieşire din UE i-a transformat în ochii multor europeni în simpli politruci pe şeful CE, luxemburghezul creştin-democrat Jean Claude Juncker, precum şi pe liderul social-democrat al Parlamentului European, Martin Schulz.
A căror ultimă redută, insuficientă ca să-i mai poată apăra efectiv, a rămas corectitudinea politică şi mila altora, mai mari. De pildă, compasiunea Angelei Merkel. Care se preface eficient că ar ţine cont de instituţiile europene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu