Banca Centrală Europeană (BCE) are "deficienţe" în procedurile sale de identificare a băncilor aflate în criză, respectiv în gestionarea situaţiilor astfel create, conform unui raport al auditorilor Uniunii Europene, publicat ieri, care pune la îndoială supravegherea de către BCE a principalelor bănci din zona euro, anunţă Reuters. Amintim că, în urma crizei financiare globale din 2007-2008, BCE a adăugat la funcţiile sale de politică monetară sarcina de a supraveghea băncile de top din cele 19 ţări din zona euro. În prezent, BCE supraveghează aproximativ 120 de instituţii de credit care deţin peste 80% din activele bancare ale uniunii monetare.  Divizia de supraveghere a BCE - Mecanismul Unic de Supraveghere, prezidat de Daniele Nouy - are puteri mari pentru identificarea şi gestionarea problemelor apărute la nivelul băncilor individuale, dar nu dispune încă de instrucţiuni suficiente pentru exercitarea acestor competenţe, notează raportul Curţii Europene a Auditorilor (ECA). "Cadrul operaţional al BCE pentru gestionarea crizelor prezintă unele deficienţe şi există semne de implementare ineficientă", potrivit ECA.  În raportul lor, auditorii au descoperit "deficienţe" în procedurile pe care le utilizează BCE pentru identificarea într-un stadiu incipient a potenţialelor probleme ale băncilor şi pentru a răspunde unei crize. BCE susţine, însă, că aspectele identificate de ECA au fost rezolvate după încheierea auditului, în iunie 2017. Auditorii au afirmat că BCE ar trebui să adune rapid informaţii atunci când o bancă prezintă semne că are probleme, însă "banca dispune de un număr limitat de echipe disponibile să se deplaseze la faţa locului pentru a efectua o analiză detaliată a calităţii activelor băncilor în criză". De asemenea, auditorii au menţionat că banca centrală nu a elaborat instrucţiuni adecvate cu privire la modul de evaluare a riscurilor emergente şi de folosire a puterii sale într-o criză, ceea ce ar putea permite "o discreţie excesivă" în luarea deciziilor cheie. BCE a subliniat, însă, că cele mai recente instrucţiuni, care au fost elaborate în septembrie 2017, nu au fost luate în considerare în auditul ECA. De asemenea, auditorii au afirmat că BCE nu dispune de linii directoare suficiente privind procedura de urgenţă care este declanşată atunci când o bancă intră în faliment sau este susceptibilă să intre în colaps. BCE a precizat, însă, că a elaborat deja instrucţiuni în materie şi a respins recomandările auditorilor în această privinţă. 

Fondul suveran de investiţii al Norvegiei, în valoare de un trilion de dolari (cel mai mare din lume), solicită permisiunea de a-şi extinde investiţiile către societăţile nelistate, potrivit unei scrisori transmise de Norges Bank - banca centrală a ţării, care administrează fondul - către Ministerul norvegian de Finanţe, anunţă Reuters. "În cazul în care Ministerul va permite investiţiile în acţiuni necotate, banca va aborda oportunităţi de investiţii, îşi va construi treptat experienţa şi va investi prin intermediul, respectiv alături de alte părţi", conform instituţiei financiare care menţionează că scopul investiţiilor în acţiuni nelistate este îmbunătăţirea "compromisului" dintre risc şi rentabilitate. Amintim că valoarea Fondului suveran de investiţii al Norvegiei a atins anul trecut, pentru prima dată, 1.000 de miliarde de dolari, pe fondul boom-ului de pe pieţele bursiere globale şi al deprecierii dolarului. Înfiinţat în 1998 pentru a economisi pentru generaţiile viitoare veniturile din petrol şi gaze, nivelul activelor Fondului suveran de investiţii al Norvegiei este acum de 2,5 ori mai mare decât PIB-ul ţării, faţă de estimarea iniţială, de 1,3 ori mai mare decât PIB-ul în jurul anului 2020.  La jumătatea lui 2017, Fondul suveran de investiţii al Norvegiei avea 65,1% din rezervele sale investite în acţiuni, 32,4% în obligaţiuni şi 2,5% în proprietăţi imobiliare. Fondul investeşte toţi banii în acţiuni, bonduri şi proprietăţi imobiliare străine, deţinerile fiind răspândite în 77 de ţări. Fondul are doar aproximativ 550 de angajaţi pe plan global (Oslo, New York, Londra, Shanghai şi Singapore). În condiţiile în care deţine 1,3% din acţiunile existente la nivel mondial, fondul suveran de investiţii al Norvegiei a început să se extindă mai mult pe pieţele emergente şi a obţinut autorizaţia de a-şi majora deţinerile de acţiuni până la 70% din portofoliul său pentru a obţine randamente mai mari, în condiţiile în care, în 2016, Norvegia a retras, pentru prima dată, lichidităţi din fondul suveran.