Impactul declinului preţurilor petrolului va fi că inflaţia va fi mai scăzută decât au anticipat marile bănci centrale ale lumii.  Reprezentanţii Rezervei Federale (Fed) americane, ai Băncii Angliei şi ai Băncii Centrale Europene (BCE) insistă că urmăresc fluctuaţiile preţurilor petrolului şi ale altor mărfuri, ajustând dobânzile în funcţie de ceea ce se întâmplă cu inflaţia core, care exclude costurile energiei şi alimentelor.  Dar va fi dificil de majorat dobânzile dacă, din orice motiv, inflaţia va continua să se menţină sub estimările oficiale.  Mai important este faptul că există dovezi că declinul inflaţiei cauzat de petrolul ieftin are efect asupra salariilor.  Înainte de criză, inflaţia din Marea Britanie se afla la nivelul ţintei Băncii Angliei de 2%, iar angajatorii ofereau majorări salariale de 4%. Cu o inflaţie aflată în prezent în jurul nivelului zero, angajatorii nu văd niciun motiv să ofere creşteri ale salarilor de peste 2%.  Acest fapt contează, întrucât băncile urmăresc semnele de accelerare a majorării salariilor, după mai mulţi ani de creştere economică constantă şi de scădere a şomajului.  Dacă creşterea salariilor nu accelerează, sunt motive mai puţine pentru scumpirea creditelor.  În aceste condiţii, inflaţia şi dobânzile vor rămâne la un nivel scăzut o perioadă mai lungă decât s-a crezut iniţial.  Fed a majorat în decembrie dobânda de politică monetară pentru prima oară în 10 ani, dar va fi extrem de precaută în privinţa următoarei măsuri de acest gen. Banca Angliei nu va creşte încă dobânzile, iar banii ieftini vor susţine atât creditarea cât şi creşterea economică, pentru o perioadă.

Închiderea, ieri, a burselor din Shanghai și Shenzen, la scurt timp după deschidere, din cauza prăbușirii lor cu 7 procente, a provocat o undă de șoc care s-a extins mai întâi în regiune și apoi în întreaga lume.  Bursa din Tokyo a căzut cu 2,33%, iar Bursa din Hong Kong a închis cu o cădere de 3%.  Bursele europene au fost și ele afectate de incertitudinile privind starea de sănătate a celei de-a doua economii a lumii. Parisul a căzut ieri cu 2,8%, Frankfurt cu 3,41%, iar Londra cu 2,79%. Wall Street se aștepta și ea la o scădere.  Este a doua oară în această săptămână când este activat mecanismul automat de închidere al burselor chineze, după un eveniment similar luni. Degringolada bursieră vine în urma anunțului oficial al devalorizării yuan-ului cu 0,51% față de dolar, cea mai drastică ajustare din august încoace, când Beijingul și-a devalorizat moneda cu 5% într-o săptămână. Actuala cotație, de 6,5646 yuani la un dolar este cea mai scăzută din martie 2011 încoace. Este a opta decizie consecutivă de devalorizare luată de autoritățile monetare chineze, fapt care a provocat maximă îngrijorare în întreaga lume. Un yuan mai slab îi face pe exportatorii chinezi mai competitivi pe plan internațional, însă scumpește importurile țării. Pentru 2016, nivelul așteptat al creșterii economiei chineze este de 6,9%, nivelul cel mai scăzut din ultimul sfert de secol, potrivit People’s Bank of China.  După noua închidere a burselor, Beijingul a anunțat că prelungește interdicția de vânzare a acțiunilor. Măsura, instituită în iulie și care expira în aceste zile, face parte dintrun pachet de măsuri luat după degringolada spetaculoasă din vara lui 2015, în timpul căreia bursele chineze au fost scena evaporării a peste 3.200 de miliarde de dolari. Măsura împiedică „marii acționari”, care dețin peste 5% dintr-o întreprindere cotată pe bursă, de a-și vinde participațiile.  Sub „efectul chinez”, petrolul a ajuns ieri sub 33 de dolari/baril, cel mai scăzut nivel din 2003 încoace.

La Sibex, apropierea Crăciunului a semnalat scăderea volumului zilnic încă de la începutu săptămânii, puţinii participanţi activi de pe piaţă fiind deja cu gândul la vacanţă. Acest fapt a fost pe deplin confirmat miercuri când, după o jumătate de zi, nu se înregistraseră tranzacţii nici pe piaţa la termen şi nici pe piaţa spot administrată de operator. Participanţii mai aveau însă la dispoziţie jumătate de şedinţă pentru a dezmorţi piaţa şi a evita ruşinea unei premiere nefericite: o şedinţă cu volum zero, care ar însemna apogeul celui mai slab an din istoria Sibex. Derivatul cu cele mai mari şanse să fie tranzacţionat era DEDJIA pe scadenţa martie 2016, pentru care preţul de referinţă stabilit de ATHEXClear(1) a fost de 17.501 puncte, iar posibilitatea ca oferta şi cererea să se întâlnească era una deschisă, ţinând cont că diferenţa între acestea era de numai 25 de puncte. (17.444 puncte cerere şi 17.719 puncte oferta), conform datelor de la ora 17.30. Totodată, pe simbolul în discuţie se consemnau şi cele mai multe poziţii deschise, mai exact 73.   În ceea ce priveşte lichiditatea de ansamblu din 2015, puţine lucruri se mai pot schimba, în condiţiile în care datele de 24 Decembrie si 31 Decembrie 2015 sunt zile in care nu se vor desfaşura activităţi de tranzacţionare, atât pe piaţa reglementată de instrumente financiare derivate, cât şi pe piaţa reglementată la vedere şi în cadrul sistemului alternativ de tranzacţionare administrate de Sibex. Prin urmare, investitorii mai pot tranzacţiona doar în datele de 28,29 şi 30 decembrie, perioadă în care, cel mai probabil, interesul va fi unul modest.

Banca centrală a Elveției trebuie să aibă monopol asupra emiterii de monede, nu doar moneda fizică, ci și cea scripturală. Aceasta este miza unei inițiative populare care ar putea marca începutul unei revoluții, atât în Elveția, cât și în multe alte state, scrie La Tribune.  Pe 24 decembrie, cancelaria confederală elvețiană a înregistrat oficial inițiativa populară amintită. Ea a fost lansată în iunie 2014 și a depășit pragul de 100.000 de semnături necesar pentru organizarea unui referendum. Odată înregistrată această inițiativă, guvernul confederal este obligat să se pronunțe asupra modificării articolului din constitutie care arată că banca centrală este singura care are dreptul de a bate monedă și de a ”duce o politica monetară care să servească interesele generale ale țării”. Pentru ca inițiativa populară să treacă de referendum este necesara obținerea majorității voturilor la nivel național, dar și în peste jumătate din cele 24 de cantoane.  În acest moment, constituția stabilește că Banca centrală are monopol asupra emiterii de monedă fizică, însă nu și asupra creării de monedă scripturală, care poate fi emisa de toate băncile care ofera credite clienților persoane fizice sau juridice sau altor bănci. Susținatorii inițiativei amintite arată că emiterea de monedă a ajuns să se privatizeze și că astfel statul pierde din venituri. Mai mult, emiterea de monedă scripturală de către toate băncile duce la apariția bulelor speculative sau duce la limitarea creditării atunci când economia are mare nevoie de împrumuturi. Pentru a evita aceste evoluții, inițiativa populară tocmai înregistrata propune ca orice împrumut acordat de o bancă să fie acoperit de rezerva băncii centrale.  Cei ce susțin monopolul total al Bancii centrale spun că distribuția banilor emiși de banca centrală ar trebui să se facă în trei moduri. În primul rând, transferul nu trebui să fie sub forma de împrumut, ci de virament către cantoane la un nivel prestabilit. Cu alte cuvinte, banca centrală nu va oferi banii de care au nevoie bugetele publice, ci banii pe care ea îi considera necesari. Al doilea mod de transfer propus este cel de la banca centrală către cetățeni, sub forma unui venit minim universal, o idee în discuție acum în Elveția și în Finlanda. A treia modalitate de transfer al banilor este de la banca centrală către băncile comerciale, din nou în limitele stabilite de banca centrală, pentru a se evita apariția unor bule speculative.  Ințiatorul acestei modificari a constituției elvețiene, Reinhold Harringer, consideră că ”banca centrală are o viziune economică de mai buna calitate decât cea a băncilor, care au o viziune comercială” și că în acest fel se poate asigura o creștere economică de calitate, centrată mai mult pe economia reala și mai stabilă.  Desigur, inițiativa este criticată de băncile elvețiene, iar cuvântul lor nu poate fi decât unul greu, din moment ce aduc 12% din PIB-ul țării. În cazul în care ar fi adoptate, modificările ar forța băncile să revină la o activitate mai tradițională și mai stabilă. Avantajate ar fi băncile mici, în timp ce giganții bancari, orientați către risc, ar fi dezavantajați. Un think tank liberal care susține viziunea marilor bănci, Avenir Suisse, arată că această modificare a constituției ar arunca economia elvețiană într-o stare permanentă de provizorat.  Toate aceste idei nu sunt noi. Au fost lansate in anii 1930 de economistul american Irving Fisher, care a propus o asemenea reformă președintelui Franklin Delano Roosevelt. Initiativa a fost atunci refuzată, dar criza financiară din 2008 a adus-o din nou în discutie chiar in cadrul FMI. Doi economiști ai Fondului, Jaromir Bnes și Michael Kumhof, au văzut în privarea băncilor de dreptul de a emite monedă scripturală o modalitate de a dinamiza creșterea si de a reduce riscul unei noi crize. Ideea a fost preluată în 2015 în Islanda, unde s-a propus limitarea acestui drept al băncilor. Iar în Irlanda, partidul conservator Fianna Fail va miza în campania electorală din 2016 pe limitarea capacității băncilor de a oferi împrumuturi imobiliare.  Adoptarea în Elveția a unei asemenea inițiative ar fi o adevărată revoluție în lumea finantelor, pentru că Elveția este un gigant în acest mediu și consecințele modificării constituției sub acest aspect ar depăși granițele țării, scrie La Tribune. Până acum, puținele sondaje de opinie dedicate acestei inițiative au dat câștig de cauză celor care o susțin – 57%. Însă sondajele nu au fost realizate de institute recunoscute. Pe lânga aceasta, trebuie ținut cont și de presiunea ce va fi exercitată de marile bănci elvețiene. În sprijinul susținătorilor acestei ”revoluții” vine faptul că ea a depășit granițele politice tradiționale – susținătorii se află și în tabăra conservatorilor, și în cea a liberalilor de limbă germană și se pot găsi și în rândul elvețienilor de stânga, majoritatea francofoni. Prin urmare, o poziționare a partidelor împotriva acestei inițiative nu va garanta că mesajul lor către electorat va fi ascultat, iar Elveția ar putea furniza o mare supriză lumii financiare în 2016. sursa cotidianul.ro

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) îi informează, marţi, pe cetăţenii români care se află, tranzitează sau doresc să călătorească pe teritoriul Greciei că Federaţia Asociaţiilor Serviciilor Aviaţiei Civile (OSYPA) a anunţat organizarea unei greve de 24 ore, începând cu data de 8 ianuarie.

Potrivit unui comunicat de presă remis de MAE, există riscul perturbării traficului aerian, în special pe aeroporturile regionale din Grecia.

Se recomandă consultarea site-ului MAE şi aplicaţia "Călătoreşte în siguranţă" care oferă informaţii, sfaturi de călătorie şi posibilitatea de a fi alertaţi, dacă apar situaţii speciale.

Aici trimit "ast'ia" banii munciti prin slugareala la straini...

Regiunea București-Ilfov este cea mai dezvoltată din România, cu un PIB pe cap de locuitor de 131% din media europeană, ceea ce arată că Bucureștiul se situează peste alte capitale europene precum Atena (98%), Madrid (128%), Berlin (113%) sau Budapesta ( 108%), se arată într-o analiză a Friedrich-Ebert-Stiftung România, remisă AGERPRES. Restul României înregistrează un PIB pe cap de locuitor de doar 54% din media europeană, iar unele regiuni și mai puțin de atât, cum e cazul regiunii Nord-Est (34%) sau Sud (41%).  Monitorul Social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România, a lansat, miercuri, un nou infografic care arată unde se situează România față de alte state în ceea ce privește diferența de dezvoltare și de venituri dintre București și restul țării,,Supracentralizarea economiei în capitala țării este o particularitate a Europei Centrale și de Est, cu toate astea, niciun alt stat nu înregistrează o diferență atât de mare de dezvoltare între capitală și restul țării. În anul 2012, venitul mediu pe gospodărie în București era de 6.300 euro, în timp ce în regiunea Sud și în Sud-Est era de doar 2.700 euro, iar în Nord-Est de 2.300 euro (date pentru 2012)’, apreciază cei de la Friedrich-Ebert-Stiftung România.  PIB-ul pe cap de locuitor raportat la media UE (2014) era de 124% în Suedia (179% în Stockolm), de 84% în Cehia (173% în Praga), 125% în Germania (113% în Berlin), 72% în Grecia (98% în Atena), 93% în Spania (128% în Madrid) și 68% în Ungaria (108% în Budapesta).   Din punct de vedere al educației populației 30 — 34 de ani, Bucureștiul este aproape de media celorlalte capitale studiate. Potrivit sursei citate, procentul de educație superioară în rândul populației de 30-34 de ani și cel al oamenilor care nu sunt angajați, în școală sau în pregătire profesională (NEET) din București se plasează orașul într-o situație mai dificilă decât Atena sau Madrid, capitalele unor state care se confruntă cu probleme foarte mari de angajare.