Manifestații de stradă în Grecia. Cel puțin 15.000 de persoane s-au adunat duminică seară la Atena și alte 5.000 la Salonic pentru a protesta împotriva politicilor de austeritate impuse de creditorii internaționali și în semn de susținere a noului guvern condus de Alexis Tsipras, informează AFP.
Manifestațiile au loc cu o zi înainte de o reuniune a Eurogrupului la Bruxelles de care depinde viitorul economic al Greciei.   "Stop austerității. Sprijiniți Grecia. Schimbați Europa", se putea citi pe un banner afișat în apropierea Parlamentului grec, unde protestatarii s-au adunat pentru a cere să se pună capăt politicilor despre care ei spun că sărăcesc poporul și duc la exodul tinerilor care sunt loviți de șomaj.  Demonstrații au mai avut loc și în orașe ca Patras și Volos, precum și în Creta și în alte insule..  Un număr similar de manifestanți s-au aflat pe străzile din Atena și Salonic și miercuri pentru a-și exprima sprijinul pentru noul guvern dominat de stânga radicală care vrea să înlocuiască programul de ajutor al Atenei oferit de creditorii internaționali cu un „credit punte”, urmat de un program de reforme elaborat în colaborare cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Fondul Monetar Internațional (FMI) recomandă băncilor restructurarea voluntară bilaterală a creditelor în franci elvețieni, cu luarea în considerare a capacității de rambursare a împrumutului de către debitor.  "Presiunile determinate de aprecierea francului elvețian sunt gestionabile pentru sistemul bancar, dată fiind ponderea redusă a împrumuturilor în franci elvețieni. Misiunea a încurajat restructurarea voluntară bilaterală, cu luarea în considerare a capacității de rambursare a împrumutului de către debitor", se arată în Declarația de final pentru Misiunea FMI, transmisă Agerpres.  Conform sursei citate, sectorul bancar continuă să mențină rezerve suficiente de capital, de lichiditate și de provizionare iar calitatea activelor s-a îmbunătățit. 'Ca urmare a unui plan de acțiune cuprinzător al BNR, împrumuturile neperformante au fost reduse în anul 2014 cu aproximativ 8 puncte procentuale din totalul împrumuturilor dar procesul de reparare a bilanțurilor băncilor nu este încă finalizat. Băncile au eliminat de asemenea ecartul de provizionare, ajungând cu acoperirea la un nivel prudent", se arată în declarație.  Potrivit documentului, testele de stres ale BNR arată că gradul de solvabilitate al sectorului bancar ar rezista în general la scenarii grave, dar în câteva bănci este necesar capital adițional.  În ce privește sectorul nebancar, respectiv asigurări și piață de capital, FMI precizează că acesta se confruntă cu provocări majore.  "Sectorul financiar nebancar și supraveghetorul acestuia se confruntă cu provocări majore. Există o inițiativă de eliminare a barierelor din calea dezvoltării pieței de capital, legea revizuită a pieței de capital nefiind încă adoptată. Totodată, piața asigurărilor este tulburată de probleme de insolvență și de slabe practici de activitate ce trebuie abordate cu fermitate de autoritatea de supraveghere în domeniu", se mai menționează în declarația de final.

Stiglitz, despre Grecia

“În urmă cu jumătate de deceniu, când a început criza euro, economiştii keynesieni au prognozat că austeritatea impusă Greciei şi altor ţări în criză nu va da rezultate. Va sufoca creşterea economică, va spori şomajul şi nu va reuşi nici să reducă datoria raportată la PIB. Alţii – Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi câteva universităţi – au vorbit despre contracţiile expansioniste. Dar până şi FMI a arătat că aceste contracţii, precum reducerea cheltuielilor guvernamentale, sunt doar atât – contracţii”, scrie Joseph E. Stiglitz, laureat al Nobelului pentru Economie şi profesor la Columbia University, într-un articol publicat de Project Syndicate Sursa).

"Nu mai este nevoie de o altă demonstraţie. Austeritatea a eşuat în mod repetat, de la aplicarea sa în SUA sub preşedintele Herbert Hoover, când a transformat un crah bursier în Marea Deperesiune, până la “programele” FMI impuse în Asia de Est şi în America Latină în deceniile din urmă. Iar când Grecia a inceput să aibă probleme a fost încercată din nou.  Grecia a reuşit să urmeze dictatul impus de “troică” (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi FMI): a convertit deficitul bugetar primar în surplus primar. Dar reducerea cheltuielilor guvernamentale a fost devastatoare, aşa cum se prevăzuse: şomaj de 25%, scădere economică de 22% începând din 2009 şi o creştere a datoriei raportată la PIB de 35%. Iar acum, odată cu victoria clară a partidului anti-austeritate Syriza, alegătorii greci au arătat că s-au săturat. Deci ce e de făcut? În primul rând să fim limpezi: Grecia ar putea fi acuzată pentru problemele sale dacă ar fi singura ţară în care tratamentul troicii a eşuat lamentabil. Dar Spania avea un surplus şi un procent mic al datoriei raportate la PIB înainte de criză, iar acum este şi ea în depresiune. În Grecia şi Spania nu este nevoie de reforme atât de mult pe cat este nevoie de o reformă structurală a modelului zonei euro şi de o regândire fundamentală a cadrelor politice care au dus la performanţele extrem de slabe ale uniunii monetare.  Grecia ne-a mai amintit încă o dată cât de multă nevoie este de un cadru pentru restructurarea datoriilor. Datoriile excesive au dus nu numai la criza din 2008, ci şi la criza din Asia de Est, în anii 1990 şi la criza din America Latina, din anii 1980. Ele continuă să provoace suferinţe ascunse în SUA, unde milioane de proprietari şi-au pierdut casele, iar acum ameninţă alte milioane în Polonia şi în alte ţări în care au fost contractate credite în franci elveţieni.  Având în vedere cât de multe dezastre au fost produse de datoriile excesive ne putem întreba de ce cetăţenii şi statele au ajuns în mod repetat în asemenea situaţie. Până la urmă, aceste datorii sunt contracte – adica acorduri voluntare – astfel încât creditorii sunt responsabili, la fel şi debitorii. De fapt, creditorii sunt mai responsabili: de regulă ei sunt instituţii financiare sofisticate, pe când datornicii sunt mult mai puţin obişnuiţi cu vicisitudinile pieţei şi cu riscurile asociate diferitelor prevederi contractuale. Într-adevăr, ştim că în Statele Unite băncile şi-au pradat practic clienţii, profitând de lipsa cunoştinţelor lor financiare.

Fiecare ţară (dezvoltată) a observat că pentru a face capitalismul să meargă este nevoie să le oferi indivizilor şansa unui nou început. Închisorile datornicilor din secolul XIX au fost un eşec – inumane şi nu tocmai potrivite pentru a garanta plata datoriei. Au fost însă de ajutor oferirea unor stimulente pentru imprumuturi, prin responsabilizarea creditorilor în privinţa consecinţelor deciziilor lor.

La nivel internaţional nu avem încă un cadru prin care să oferim şansa unui nou început. Chiar înainte de criza din 2008 Naţiunile Unite, cu sprijinul marii majorităţi a statelor dezvoltate şi în curs de dezvoltare, a încercat să creeze un asemenea cadru. Dar SUA s-au opus categoric; poate că SUA doresc să reintroducă închisorile datornicilor pentru oficialii din ţările îndatorate (în caz că este asa, s-ar putea elibera locuri la Guantanamo).

Ideea de a reinstitui închisorile datornicilor poate că pare trasă de păr, dar rezonează cu actuala discuţie despre riscul moral şi responsabilitate. Există temerea că, dacă Greciei îi va fi permisă restructurarea datoriei, ţara va avea din nou aceeaşi problemă, la fel şi alte state.

Este un nonsens. Oare se gândeşte cineva întreg la minte că o ţară îşi poate dori să se pună în situaţia prin care a trecut Grecia doar pentru a nu plăti datoriile? Dacă există un risc moral, acesta este al creditorilor – în special al celor privaţi – care au fost împrumutaţi în mod repetat. Dacă Europa a permis ca datoriile să se mute din sectorul privat în sectorul public – un model împământenit în ultimii 50 de ani – atunci consecinţele ar trebuie să le suporte Europa, nu Grecia. Într-adevăr, actuala problemă a Greciei este consecinţa programelor greşite ale troicii care i-au fost băgate pe gât. Deci, “imorală” este nu restructurarea datoriei, ci absenţa acestei posibilităţi. Nu este nimic special în dilema cu care se confruntă Grecia astăzi; au fost multe ţări în aceeaşi situaţie. Însă structura zonei euro face ca problemele Greciei să fie mai dificil de abordat: uniunea monetară nu permite statelor să-şi devalorizeze moneda pentru a scăpa de probleme, iar, pe de altă parte, minima solidaritate europeană care ar trebui să însoţească aceasta reducere a flexibilităţii politice este ca şi inexistentă. În urmă cu 70 de ani, la finalul celui de al Doilea Război Mondial, aliaţii au înţeles că Germaniei trebuie să i se dea şansa unui nou început. Au înţeles că ascensiunea lui Hitler s-a datorat mai mult şomajului (mai puţin inflaţiei) care a rezultat din impunerea unor datorii tot mai mari Germaniei după Primull Război Mondial. Aliaţii nu au luat în calcul nechibzuinţa cu care au fost acumulate aceste datorii şi nici nu au vorbit despre costurile pe care Germania le-a impus altora. În schimb, ei nu numai că au şters datoriile, ci au oferit şi ajutor, iar trupele aliate staţionate în Germania au oferit un stimulent fiscal în plus.  Când companiile falimentează are loc o convertire a datoriei în active ale companiei. Abordarea analoagă în cazul Greciei ar fi convertirea actualelor obligaţiuni în obligaţiuni legate de PIB. Dacă Grecia merge bine, creditorii ei vor primi mai mult din suma împrumutată; dacă nu merge bine, ei vor obţine mai puţin. Ambele părţi ar avea în acest caz motive suficiente pentru a urma politici orientate către creştere.  Rareori alegerile democratice transmit mesaje atât de puternice precum cel din Grecia. Dacă Europa va spune nu dorinţei alegătorilor greci de a modifica politica ţării, este ca şi cum ar spune că democraţia nu mai are importanţă atunci când vorbim despre economie. De ce să nu întrerupem democraţia atunci, aşa cum s-a făcut în Terra Nova înainte de al Doilea Război Mondial, când teritoriul a retrecut sub administrare directă britanică. Se poate spera că vor avea câştig de cauză cei care înţeleg economia datoriilor şi a austerităţii şi care cred în democraţie şi în valorile umane. Rămâne însă de văzut dacă vor reuşi cu adevărat să aibă câstig de cauză."

 

Intre timp : Peste 15.000 de oameni au manifestat la Atena in semn de sustinere fata de guvernul Tsipras, anunta politia greaca, citata de AFP.Protestul are loc in conditiile in care guvernul este angajat in negocieri dure cu zona euro in incercarea de a pune capat politicilor de austeritate.  La Salonic s-au adunat peste 5.000 de oameni si proteste de mai mica amploare aveau loc in alte orase grecesti, ca raspuns la o chemare la proteste lansata pe retelele sociale.

Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a decis miercuri sa reduca ratei dobanzii de politica monetara la nivelul de 2,25% pe an de la 2,5% incepand cu data de 5 februarie 2015, decizie anticipata de economisti. CA al BNR nu s-a atins insa de nivelul rezervelor minime obligatorii ale bancilor, desi unii economisti estimau ca acesta ar putea fi redus. De asemenea, BNR va ingusta coridorul simetric format din ratele dobanzilor facilitatilor permanente in jurul ratei dobanzii de politica monetara la +/-2,00 puncte procentuale de la +/-2,25 puncte procentuale. Astfel, incepand cu data de 5 februarie, rata dobanzii aferente facilitatii de creditare (Lombard) se va reduce la 4,25% pe an de la 4,75%, in timp ce rata dobanzii pentru facilitatea de depozit se mentine la 0,25%.  Decizia bancii centrale era asteptata de analisti, care estimau o taiere a dobanzii-cheie de 0,25 puncte procentuale, acestia mizand totodata ca BNR va mai opera o reducere a dobanzii de politica monetara pana la sfarsitul anului, pana la nivelul de 2%, iar ratele rezervelor vor ajunge la 8% pentru pasivele in lei si la 10% pentru cele in valuta.  Ultima interventie a BNR pe partea de rezerve minime a fost in noiembrie, cand a redus ratele RMO pentru pasivele in valuta de la 16% la 14%, cele in lei fiind mentinute la 10%.  CA al BNR a analizat si aprobat miercuri raportul trimestrial asupra inflatiei, document care va fi prezentat intr-o conferinta de presa organizata luni, 9 februarie.

Execuţia bugetului pentru 2014, publicată  de Ministerul de Finanţe, arată că guvernul a cheltuit în 2014 pentru investiţii, atât din surse interne, cât şi externe, doar 32,4 miliarde lei, deşi prin buget programase 40 miliarde lei.  Rezultatul bugetar este în contradicţie cu obiectivul guvernului pentru 2014. “Bugetul anului 2014 este un buget bazat pe investiţii”, anunţa guvernul Ponta în urmă cu un an. Datele publicate, acum, de Finanţe dovedesc că acest oiectiv a fost ratat.  Blocarea proiectelor de drumuri şi autostrăzi şi, implicit, absorbţia foarte slabă a fondurilor europene, în special pentru transporturi, se oglindesc în execuţia bugetului.   În ultimele două luni, suma cheltuită pentru investiţii a crescut, totuşi, spectaculos: de la 20,3 miliarde lei, la sfârşitul lunii octombrie, la 32,4 miliarde lei la sfârşitul lunii decembrie. Una dintre explicaţii ar putea că multe plăţi se aglomerează la final de an, aşa cum arată şi execuţiile bugetare din anii trecuţi.   Despre tăierea investiţiilor prin rectificări bugetare, Capital a scris aici:   Nerealizarea planului de investiţii cu circa 2 miliarde de euro este şi motivul pentru care guvernul a obţinut anul trecut un deficit bugetar de 1,85%  din PIB, sub ţinta propusă de 2,2% din PIB.

 Cei patru lideri întâlniţi la Minsk, Putin, Hollande, Merkel şi Poroşenko, au ieşit din sala de întâlniri, după aproape două ore de negocieri, pozând împreună cu preşedintele belarus Aleksandr Lukasenko, fără a face însă declaraţii, transmit surse din presă.   Potrivit unei surse citate de agenţia Interfax, cei patru lideri urmează să semneze o declaraţie comună privind implementarea acordului de la Minsk.  Ministrul de Externe al Belarusului mai spune că un document ce urmează să fie semnat după încheierea discuţiilor a fost revizuit de membrii "formatului de la Normandia", însă "pentru a ajunge la un rezultat pozitiv, este nevoie de aprobarea tuturor participanţilor".