Bancherii şi oamenii de afaceri de pe Wall Street se uită cu îngrijorare la viitorul apropiat pentru că spectrul recesiunii este din ce în ce mai palpabil, atât la nivel global și pe plan intern.
Incetinirea creşterii economice la nivel mondial a fost una dintre temele predominante privind investiţiile în 2015, provocând destule tulburări pentru a trimite atât S&P 500 (indice bursier care contine 500 de companii publice mari, majoritatea americane) cât şi indicele global MSCI World al statelor dezvoltate în jos cu circa 4%. China, cel mai mare consumator de materii prime din lume, consemnează o situaţie catastrofală a importurilor, care s-au prăbuşit cu 20% în septembrie. Baltic Dry Index, un important indicator al activităţii internaţionale de comerţ, este la un minim al ultimilor 29 de ani. Cu toate acestea, Fondul monetar Internaţional este încă optimist: economia globală de 73,5 trilioane de dolari este de așteptat să crească cu 3,1% în 2015 și 3,6% în 2016. Dar există multe alte voci sceptice. De exemplu, Willem Buiter, economist al Citigroup, cel care şi-a construit o carieră ca ghimpe în coastele politicienilor şi şefilor de bănci centrale (deşi a trecut prin şcoala Băncii Angliei şi a BERD), după cum îl descrie The Wall Street Journal, se uită la peisajul mondial și vede o economie care evoluează sub potențial, ceea ce reprezintă o referinţă generală spre ideea unei recesiuni la nivel mondial, scrie Business Insider. Conform aceastei idei, șansele unei recesiuni la nivel mondial în 2016 sunt în creștere. "Credem că dovezile arată că producția globală este în teritoriu negativ, iar economia mondială este în prezent în creștere la o rată sub potențialul la nivel mondial. „Prin urmare, deviația negativă se accentuează ", a spus Buiter într-o notă către clienții băncii pe care o reprezintă. El a spus că este o situaţie care se perpetuează şi care este de natură să plaseze economia globală înapoi în recesiune, dacă într-adevăr vorbim despre posibilitatea unei recesiuni provocate de criza financiară globală. Recesiunile nu sunt neapărat un lucruri rău pentru investitori. În cele 12 recesiuni de după al doilea război mondial, S&P 500 a crescut de șase ori după aceea a scăzut de alte şase ori. Media a fost un declin de 3,1%, urmată de o creștere de 12,9% la șase luni și 15,3 % după un an, potrivit cifrelor oferite de Sam Stovall, strateg la S&P Capital IQ. Economiștii se uită la recesiunile globale un pic diferit faţă de cele naționale. Deși nu există o definiție strictă în termeni, o țară este în general considerată a fi în "recesiune" în cazul în care înregistrează două trimestre consecutive de creștere economică negativă. Buiter se uită şi la economiile emergente din lume şi nu îi place ce vede.
El estimează că pentru Rusia, Brazilia şi China va începe în curând o perioadă de declin. „Însă încetinirea nu se rezumă în niciun caz doar la China. Arsenalul de politică monetară din economiile avansate este, din păcate, aproape epuizat, datoria din sectorul non-financiar este încă mai mare decât era în 2007. Aşa că este ca şi cum am fi pe mare purtaţi de curent fără a avea nimic cu care să controlăm direcţia“, a declarat Buiter pentru postul CNBC. Analiştii de la Deutsche Bank spun că traiectoria ritmului de creştere al economiilor emergente este în coborâre, accentuată de lipsa de reforme structurale din ultimii 10 ani. „Politica monetară ultraexpansionistă din economiile dezvoltate a determinat mulţi investitori să investească pe pieţele emergente în special pentru că acestea ofereau dobânzi avantajoase. Însă în realitate acest mediu de finanţare favorabil a ajutat economiile emergente să-şi ascundă slăbiciunile economice tot mai mari“, susţin oficialii de la Deutsche. Analiştii de la Goldman Sachs, estimează că dezastrul financiar, care a început în urmă cu şapte ani, odată cu colapsul imobiliar din SUA și în servicii bancare de investiții, a intrat în cea de-a treia fază. Acest val este caracterizat prin prețuri scăzute ale mărfurilor, stagnarea creşterii Chinei și a altor economii ale ţărilor emergente, precum şi inflația globală scăzută. Acestă triplă situaţie globală își are rădăcinile în răspunsul faţă de primele două valuri ale crizei - colapsul bancar și criza datoriilor europene suverane - și este parte din așa-numitul superciclu al datoriilor din ultimele decenii. Băncile centrale s-au grabit toate să reducă ratele dobânzilor, ca răspuns la primele două crize alimentate de datorii, încurajând investitorii să împrumute piețele emergente, cum ar fi China, pentru un profit decent. Acum, că ratele dobânzilor ar putea urca, creditorii caută ieşiri, iar investitorii încearcă să profite de mărfuri, care sunt strâns legate de soarta economiilor emergente.
În aceste condiţii, investitorii nu mai sunt dispuşi să rişte şi, prin urmare, îşi retrag fondurile de pe pieţele emergente, unde companiile vor întâmpina tot mai mutle greutăţi în a obţine finanţare pentru proiectele în curs de dezvoltare. Acest lucru va genera, la rândul lui, o încetinire a economiei mondiale, afirma analiştii Goldman Sachs.