Un articol excellent - sursa: D.W. - "La exact un an de la raidul poliţiei belgiene în rândul teroriştilor islamişti aciuiaţi la Verviers, când au fost împuşcaţi doi combatanţi, "repatriaţi" din Siria, ai statului islamic, arestaţi alţii şi confiscat un arsenal întreg, dar s-a ratat capturarea unui cap al masacrului de la Bataclan, e clar. Europa a devenit şi va rămâne de acum încolo un continent periculos. Şi nu arareori traumatizant. Nu doar pentru femeile violate sau hărţuite sexual, la Köln, de mase de nou veniţi manifestând ample dificulăţi în a se desprinde de un fundal cultural, social şi religios misogin. Ci pentru oricine, inclusiv şi nu în ultimul rând pentru musulmanii moderaţi.  Viaţa celor din urmă n-a devenit mai simplă după Charlie Hebdo, Paris, San Bernardino, Köln şi Istanbul. Sau Djakarta. Căci ştirile privindu-i pe islamişti, terorişti şi pe instigatorii la ură din moschei şi reţele de socializare au început să domine copios buletinele de ştiri globale. Băile de sânge teroriste, iar nu ştirile despre ele, cum se crede uneori, în mod eronat, provoacă frecvent reacţii de intoleranţă, sporind insecuritatea unor cetăţeni neobişnuiţi în Occident cu nivelul de violenţă cotidiană din alte zone ale lumii.  Extrem de angoasantă e, în context, revelaţia că nici poliţiile occidentale nu mai sunt ce-au fost. Ori ce ar trebui să fie. Atât poliţia de la Paris, cea din Köln sau din oraşe suedeze, cât şi cea californiană din San Bernardino s-au dovedit prea puţin capabile să facă faţă misiunii de a-i apăra pe cetăţeni, înainte de a se produce un masacru, ori de a preveni edificarea de oraşe ale crimei, precum în britanicul Rotherham. Treptat, americanii şi vesteuropenii au înţeles, ori sunt pe cale să înţeleagă că locuiesc pe continente mai ameninţate decât oricând. Deloc de mirare că mulţi au început să ia cu asalt magazinele de arme. Fenomenul n-a rămas neînregistrat, de pildă, de poliţia din Köln. Care s-a văzut inundată de un val imens de cereri de permise de port-armă, necesare, în Germania, nu doar achiziţiei de pistoale normale, ci şi dobândirii unor mijloace neletale, de autoapărare. De pildă a pistoalelor cu gaz, aer comprimat, cu bile sau a spray-urilor paralizante.  Achiziţia de arme – şi mai ales a celor de foc - ridică, fireşte, probleme de principiu. E notorie supărarea multor „oameni de bine”, care, mai cu seamă în Europa, sunt nu doar pacifişti militanţi, ci şi stăruitor angajaţi în a-i „ilumina” pe concetăţenii cu propensiuni autodefensive, eventual "barbare", lămurindu-i în legătură cu prezumtivul caracter pernicios al oricăror arme. Operaţiunile de îndoctrinare cu pricna includ, de regulă, şi porţii consistente de antiamericanism.  Nu puţini dintre promotorii lor afirmă şi reiterează, ca atare, până la saţietate, clişee. Între ele, cel potrivit căruia ar avea loc cu atât mai multe crime cu cât mai multe arme s-ar afla în posesia cetăţenilor. Prejudecata cu pricina stăruie, pe scurt, să sugereze, în răspăr cu realităţile documentate de statistici, că ţări ca SUA, Elveţia ori Israelul ar fi un soi de avanpost al infernului. Că, în state, în care mulţi dispun de puşti şi revolvere şi le şi poartă, uneori, asupra lor, ar avea loc mai multe delicte cu utilizarea armelor de foc, la mia de locuitori, decât în ţări cu un regim al armelor restrictiv. Realitatea e alta. În state americane precum Texas şi Vermont numărul armelor la mia de locuitori e aproape identică. Dar diferenţa dintre numărul crimelor comise în cele două state e uriaşă. Rata lor, în Vermont, ca şi în Germania, sau Elveţia, e de 20 de ori mai redusă decât în Texas. Şi e mult mai redusă chiar decât la New York, unde accesul la arme e, culmea, sever restricţionat. Cum se explică aceste diferenţe şi ciudăţenii? Din unghiul meu de vedere, explicaţia este de ordin social şi cultural. Răufăcătorii nu-şi procură armele legal. Iar cetăţenii crescuţi într-un spirit belicos sunt net mai înclinaţi să se folosească de arme decât cei educaţi în spiritul dialogului şi al înţelegerii mutuale.  Dar nu e poate util să se evite amocurile, prin îngreunarea accesului la arme de foc, aşa cum susţine preşedintele SUA? Greu de imaginat o inadecvare mai mare la realităţile date. Experţii ştiu că mulţi dintre inşii vulnerabili la un amoc suferă de un fetişism al armelor, fiind pistolari, sau puşcaşi maniaci. Nu puţini depun eforturi considerabile să-şi procure arsenale ample în răstimpul îndelungat necesar pregătirii amocului. A-i frâna presupune psihologi buni şi pedagogi angajaţi, nu legi mai severe într-o lume altminteri indiferentă.  Nu e cazul, fireşte, să se promoveze fenomene deplorabile, de autoîmputernicire abuzivă, precum vigilantismul, după cum i se spune în alte limbi. Constituirea de miliţii care să împartă arbitrar dreptatea, folosind forţa după bunul lor plac, nu convine, în principiu, statelor de drept. În care e normal ca poliţiile să deţină un monopol asupra exercitării forţei. Dar să stăm strâmb şi să judecăm drept. Acceptăm, ca toate societăţile civilizate din antichitate şi până azi, principiul legitimei apărări? Avem încredere în oameni? În responsabilitatea cetăţenilor liberi? Sau preferăm societăţi ale mefienţei reciproce totale?

Continuăm să-i tutelăm, mental şi legislativ, pe oameni, aşa cum cere tradiţia în Europa, un continent care s-a eliberat mult mai târziu şi mai precar decât America şi în care statul şi colectivitatea au continuat să exercite o pondere net mai mare şi mai reprobabilă asupra individului şi a cetăţeanului decât în lumea nouă? Ştim că nu există o securitate de sută la sută. Dar, în context, e util să se releve că, la fel ca mafioţii, ori delincvenţii profesionişti, teroriştii n-au nevoie să avanseze cereri elaborate de permise port-armă. Nu sunt siliţi să-şi asume corvoada unor teste de aptitudine şi sănătate şi a unor drumuri la magazin spre a-şi procura armele cu care-şi ameninţă şi asasinează pretutindeni semenii de toate religiile.  La rândul său, statul îi poate selecta cu grijă pe cei îndrituiţi să obţină dreptul achiziţiei de arme, eliminându-i pe cei cu labilităţi psihice. În fine, s-a probat, în ţări ca Israelul, confruntate frecvent cu acte de terorism, că posesia de arme de foc de către cetăţeni, fie ei militari, poliţişti sau civili, are, indiscutabil, cel puţin un merit major. Dacă nu e în măsură să prevină agresiunile extremiste, are, măcar, virtutea, deloc neglijabilă, de a le pune capăt înainte de a se transforma în masacre de amploarea celui parizian. Autoare/Autor Petre M. Iancu

Fostul președinte conservator francez, Nicholas Sarkozy, a apreciat că spațiul de liberă circulație Schengen practic nu mai există și a cerut Uniunii Europene să-și schimbe abordarea privind criza provocată de afluxul de migranți extracomunitari, relatează joi ediția electronică a publicației britanice Daily Express, potrivit Agerpres.  'Schengen a murit. Este urgent nevoie de o politică comună privind imigrația', a indicat actualul lider al opoziției franceze la o conferință de presă desfășurată la Anvers, în Belgia. El a estimat totodată că islamismul radical este pentru Europa cea mai mare amenințare de la căderea Uniunii Sovietice, iar neincluderea în tratatele europene a unei clauze privind identitatea creștină a fost 'o lașitate'.  Referindu-se la referendumul prin care Marea Britanie va decide dacă mai rămâne în UE, fostul președinte francez a apreciat că acest referendum ar fi o oportunitate pentru a ne pune întrebări despre situația Europei. În acest context, Sarkozy consideră că guvernelor naționale trebuie să li se restituie atribuții care au fost transferate instituțiilor europene. El a avertizat și asupra consecințelor grave ce ar putea rezulta dacă Europa va continua politica "naivă" favorabilă primirii refugiaților.

Agresiuni sexuale împotriva femeilor, comparabile cu cele care au avut loc la Koln în Germania, au fost comise şi la Zurich în noaptea de Anul Nou, a anunţat joi poliţia elveţiană într-un comunicat, informează AFP.  'Au fost depuse mai multe plângeri pentru agresiuni sexuale şi jafuri', se spune în comunicat, în care se face o paralelă cu evenimentele semnalate în mai multe oraşe germane.  Poliţia elveţiană, care a declanşat o anchetă, a lansat un apel către martori şi le-a cerut altor eventuale victime să vină să depună plângere, scrie Agerpres.  Aproximativ 25 de jafuri au fost semnalate în timpul nopţii de 31 decembrie la Zurich, în timp ce în jur de 120.000 de persoane se aflau în jurul lacului din oraş.  În anchetarea acestor jafuri, poliţia a descoperit că mai multe victime au relatat şi despre agresiuni şi violenţe sexuale. Şase femei au declarat că au fost încercuite şi pipăite de 'mai mulţi bărbaţi cu pielea închisă', care s-au ascuns apoi în mulţime.

Un yuan prăbuşit va dezlănțui un val de deflație la nivel mondial, care va trimite SUA în recesiune și va trimite S&P 500 în jos, pierzând 550 de puncte, potrivit unui strateg al Societe Generale, scrie cnbc.co.  Albert Edwards, un cunoscut analist al băncii franceze, a dat publicităţii o notă ca răspuns la recentele devalorizări monetare ale Băncii Populare Chineze. Aceasta depreciere - cu rapoarte de săptămâna trecută care arată că este departe de final - este un rezultat unei bule a prețurilor activelor, la a cărei creare a constibuit şi banca centrală a SUA, potrivit lui Edwards."Relaxarea cantitativă din SUA nu a făcut mult pentru a stimula creșterea Statelor Unite, dar cu siguranță a umflat prețurile activelor la nivel mondial, trimiţându-le  în stratosferă", a spus Albert Edwards în nota sa.  "Dacă am dreptate, S&P ar scădea la 550 de puncte, un declin de 75% de la recentul vârf de 2100 de puncte. Această prăbuşire va fi evident o catastrofă pentru economia americană prin efectul de avere, iar toată relaxarea cantitativă a Fed se va transforma în praf."  Dolarul american a câştigat deja peste 1%  în acest an față de yuan, după ce oficialii de la Beijing au manipulat moneda chineză folosind rezervele valutare.  Vorbind de "războaiele valutare ", rata de schimb mai slabă este unica modalitate prin care o țară poate stimula exporturile și, prin urmare, poate aduce creşterea. Dar, exporturile mai ieftine din China sunt considerate ca fiind susceptibile de a raspandi deflație la nivel mondial în condiţiile în care consumatorii economiilor dezvoltate fac importuri ieftine, mai degrabă decât să cumpere produse din producţia internă.

De regulă, francul elveţian creşte puternic în vremuri de criză, deoarece este perceput ca investiţie cu grad foarte ridicat de siguranţă. De un statut similar se bucură şi yenul japonez, aurul sau obligaţiunile guvernamentale ale ţărilor bogate.  Cu un an în urmă, banca centrală a Elveţiei a surprins pieţele renunţând la limitarea cursului de schimb la 1,20 franci/euro, introdusă în septembrie 2011, la apogeul crizei datoriilor de stat din zona euro, când francul ajunsese la paritate cu euro, situaţie alarmantă pentru exportatorii elveţieni. Imediat după eliminarea limitei, francul a crescut cu 20% faţă de euro şi ajunsese, din nou, la paritate cu moneda europeană. A fost cea mai volatilă mişcare a CHF din ultimii 40 de ani şi a transmis o undă de şoc pe pieţele valutare.  Prin relaxarea agresivă a politicii monetare şi intervenţii discrete în piaţă, Banca Naţională a Elveţiei a reuşit, până la jumătatea anului trecut, să aducă şi să stabilizeze cursul aproape de 1,1 franci/euro, nivel considerat încă puternic supraapreciat de către instituţie, dar tolerabil. În prezent, un euro se tranzacţionează la 1,09 franci elveţieni.  Între timp, în România, leul se prăbuşea, pe 15 ianuarie 2015, cu peste 20% faţă de franc, cursul urcând, pe interbancar, de la 3,74 lei în 14 ianuarie la 4,51 lei în ziua fatidică. Pe 25 ianuarie, a fost atins maximul istoric de 4,5781 lei/franci. Astfel, în doar câteva zile, ratele românilor cu credite în CHF urcau cu peste 20%. De notat şi că în anii de boom ai creditării, când au fost contractate cele mai multe credite ipotecare în franci elveţieni, cursul era în jur de 2 lei/franc, coborând chiar sub 1,9 lei în anul 2007.  Astfel, românii cu credite în franci le-au cerut băncilor să le convertească în lei datoriile la un curs mai scăzut faţă de cel din piaţă. Cea mai vizibilă revendicare a fost reducerea datoriilor, la conversia în lei, cu 20%, ceea ce ar fi provocat pierderi de aproximativ un miliard de euro pentru bănci, potrivit estimărilor BNR.  În discuţie s-au implicat, pe rând, miniştri şi parlamentari, cu proiecte care vizau fie conversia creditelor din valută în lei la cursul din ziua conversiei, apoi aplicarea unui discount de 15% pe suma rezultată, fie conversia la un curs preferenţial mai redus, fie acordarea de garanţii de stat pe jumătate din suma rezultată din conversie, după modelul Prima Casă. În cele din urmă, băncile au iniţiat negocieri directe cu clienţii, venind cu oferte de conversie cu discount care au fost acceptate de o mare parte din împrumutaţi.

“Criza imigranţilor: Germania restricţionează intrarea migranţilor din Austria”, titrează BBC.com

“Autorităţile germane resping un număr tot mai mare de migranţi ce vin dinspre Austria cu intenţia de a ajunge în ţările scandinave, a anunţat luni poliţia austriacă. “Numărul zilnic al migranţilor respinşi a ajuns de la 60 în luna decembrie la 200 la începutul acestui an”, a indicat David Furtner, purtător de cuvânt al poliţiei din provincia Austria Superioară. Această provincie este tranzitată de majoritatea migranţilor care doresc să intre pe teritoriul german, ceea ce înseamnă între 1.000 şi 2.000 de persoane în fiecare zi. Cei mai mulţi migranţi respinşi de Germania “nu doresc să ceară azil în această ţară şi sunt afgani care încearcă să ajungă în Suedia sau Danemarca, dar şi marocani şi algerieni”, a precizat Furtner. Înăsprirea condiţiilor de intrare în Germania coincide cu introducerea unor măsuri mai stricte de control de către Suedia şi Danemarca la propriile frontiere şi are loc în contextul violenţelor produse la Koln şi în alte oraşe germane în noaptea de Anul Nou, printre presupuşii autori fiind şi imigranţi. Unii migranţi au fost respinşi la frontieră întrucât nu deţineau documente de identitate valabile, a explicat reprezentantul poliţiei austriece. Pe de altă parte, cancelarul austriac Werner Faymann a anunţat, într-un interviu apărut marţi în cotidianul Kronen Zeitung, introducerea unor controale mai stricte la graniţa cu Slovenia. Dacă legea va autoriza acest lucru, controalele vor viza “trierea între refugiaţii economici şi refugiaţii de război”, a precizat şeful Executivului de la Viena.”