Cei care au iniţiat legea dării în plată, extrem de controversată în prezent, cred că s-au gândit să rezolve problema celor care au luat credite imobiliare de la bănci şi nu le mai pot plăti. Dacă ajungi în această situaţie, ideea legii este să dai băncii cheile apartamentului şi scapi de plata creditului pe care l-ai luat, a dobânzilor, a penalităţilor etc... Probabil că 30% din creditele imobiliare luate de persoanele fizice în perioada de boom sunt deja în insolvenţă, iar debitorii se judecă cu băncile, au început procedurile de evacuare etc. Dar celelalte 70% din aceste credite sunt în picioare, debitorii îşi plătesc ratele, dar valoarea de piaţă a caselor şi apartamentelor este mult mai mică. Aici va fi adevărata problemă pentru sistemul bancar, pentru piaţa imobiliară şi în final pentru toată economia românească. Dacă legea dării în plată va fi folosită şi de cei bun-platnici, va fi cutremur pe piaţa imobiliară: preţul apartamentelor şi al caselor se va prăbuşi,  băncile se vor trezi proprietari pe mai mult de o treime din casele din România, vor trebui să facă noi provizioane la noile valori de piaţă ale activelor imobiliare şi nu vor scoate din buzunar numai 4 mld. lei (900 mil. euro), cât sunt acum calculele, ci multe miliarde de euro. S-ar putea ca 10 mld. euro să nu fie de ajuns.Nota de plată pentru perioada de boom bancar şi de creditare încă nu s-au încheiat, iar trecutul euforic, când s-au deschis multe sticle de şampanie, îi ajunge din urmă  pe bancheri, dar mai ales pe BNR. Să nu ajungă să plătească Banca Naţională această factură, pentru că este singura care are bani. S-ar putea ca aceasta să fie cea mai importantă problemă cu care se va confrunta guvernatorul Mugur Isărescu după 1998, când România era la un pas să intre în încetare de plăţi externe.  De partea cealaltă, dacă cineva pierde şi plăteşte nota de plată, altcineva câştigă. Iar în joc sunt multe, multe miliarde de euro, dacă piaţa imobiliară din România se prăbuşeşte. Întotdeauna sunt cumpărători, dar pentru active la discount. Pentru mulţi investotori, în special de afară, piaţa imobiliară românească, a devenit aşezată şi nu este destul de rentabilă, respectiv câştigurile nu sunt cu două cifre. Şi atunci, trebuie făcută rentabilă. Ca să obţii aceste randamente, piaţa imobiliară trebuie mai întâi să scadă ca să aibă apoi de unde să crească.

"De la 1 ianuarie tarifele de energie vor scădea proporţional cu scăderea tarifelor de distribuţie din cadrul preţului final. Tariful de distribuţie va scădea cu un procent între 8 şi 10%, de asemenea va scădea bonusul de cogenerare cu 4%. Aceste elemente vor aduce o scădere finală a preţului de 5-6% începând cu 1 ianuarie", a spus Havrileţ, la cea de-a 25-a ediţie a Conferinţelor Focus Energetic.  La gaze naturale, reducerea preţului de producţie va fi de 10% de la 1 iulie 2016 dar se va resimţi pentru consumatorii industriali, respectiv de 5-6%, iar la nivelul consumatorului casnic calendarul de liberalizare a preţului va aduce o nouă majorare, de 6 lei pe MWh.  De asemenea, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Emil Calotă, a afirmat că se aşteaptă o reducere a preţurilor individuale pentru cei 38 de producători de energie termică şi că scăderea va fi în medie cu 4%, la care se vor aplica tarifele de transport şi distribuţie precum şi elementele de subvenţionare pe care fiecare consiliu municipal le stabileşte prin hotărâre fiind determinat astfel preţul final de facturare. Calotă a precizat că în cazul Bucureştiului reducerea va fi de 3,5%, iar la Craiova de 3,12%.

Legea dării în plată ar putea costa băncile patru miliarde de lei, anunţă BNR. Este vorba de acea lege prin care clientul poate să predea cheile băncii fără a mai suporta niciun cost, o lege aprobată deja de Senat şi care a ajuns la Camera Deputaţilor, camera decizională în acest caz. Darea în plată ar cauza pierderi băncilor şi ar creşte costurile creditării, mai susţine banca centrală iar cel mai mare risc este de a creşte avansul cerut de instituţiilor comerciale la creditele ipotecare, lucru care ar putea de fapt să lovească pe cei urmează să cumpere o locuinţă. Băncile contestă actul normativ aflat acum în circuitul parlamentar pentru că ar apăra prea mulţi clineţii şi toate riscurile ar fi transferate către creditor. Însă nici sistemul actual nu este echitabil, în care clientul este cel care îşi asumă toate riscurile.  Şi în caz de executate silită poate fi urmărit şi să se i se ia din veniturile viitoare dacă nu este acoperită întreaga valoare a împrumutului de pe urma vânzării casei.  Marele risc al noii legi este că ar putea să permită darea în plată a locuinţei chiar şi de cei care pot plăti. De genul celor care au cumpărat în perioada de vârf. Atunci s-ar deschide calea către abuzuri pentru că ricul nu ar mai fi asumat. Poate că mult mai echitabilă ar fi o împărţire a riscului. Darea în plată să se facă doar după ce se constată obiectiv că omul nu mai are cum să plătească, doar ca ultimă soluţie. Nu pentru a scăpa de rate mari. Şi după executarea silită creanţa să se stingă iar banca să nu mai poată urmări fostul client. 

Noul guvern va renegocia cu Comisia Europeană termenii Obiectivului Bugetar pe Termen Mediu (MTO), care vizează ţintele de deficit, informează Mediafax.  La capitolul "Stabilitate", programul de guvernare pevede elaborarea bugetului pe 2016 cu menținerea țintelor de stabilitate macroeconomică, monitorizarea utilizării transparente a resurselor bugetare, măsuri pentru asigurarea condițiilor de creștere a convergenței în perspectiva aderării la zona euro, precum şi renegocierea MTO, cu menținerea unui nivel sustenabil al datoriei publice în raport cu Produsul Intern brut.  Medium-Term Budgetary Objective (MTO) este un indicator calculat pentru fiecare stat membru al UE în parte privind deficitul structural.  Prin programul de guvernare noul cabinet îşi propune de asemenea stabilizarea mediului economic şi creşterea gradului de încredere a agenţilor economici şi a capitalului în perspectiva dezvoltării economiei, precum şi evitarea derapajelor economice potenţiale într-un an electoral.  În ceea ce priveşte transporturile și infrastructura, documentul include doar "valorificarea poziției geografice a României și transformarea ţării într-un nod logistic regional".  În domeniul fiscalităţii, guvernul îşi propune să asigure un cadrul fiscal și de reglementare stabil, predictibil, transparent.  "Debirocratizare, simplificare și armonizare a reglementărilor. Elaborarea de măsuri care să asigure un raport corect între stat și contribuabil. Îmbunătățirea gradului de colectare a veniturilor la bugetul de stat prin încurajarea conformării voluntare, modernizarea, profesionalizarea și descentralizarea administrațiilor fiscale. Îmbunătăţirea activităţii ANAF în vederea continuării creşterii veniturilor la buget prin ameliorarea colectării taxelor şi impozitelor. Finalizarea implementării proiectului Băncii Mondiale de restructurare şi reformare a activităţii administraţiei fiscale".

Într-o decizie fără precedent pentru piaţa imobiliară românească, în 2012, compania GTC a scos la vânzare trei din cele patru malluri din reţeaua Galleria, primul semn clar al declinului. Mai exact, GTC era dispusă să vândă centrele comerciale Galleria Buzău, Piatra Neamţ şi Suceava la un preţ de 6-7 mil. euro, plus datoriile asociate. Dezvoltarea celor trei malluri a presupus atragerea unor împrumuturi de 30 mil. euro, a căror povară a fost împărţită cu Aura Investments, partener în cotă egală cu GTC. Cei doi investitori au plasat circa 60 mil. euro în ridicarea centrelor, însă Aura Investments s-a retras din parteneriat în 2010 forţând GTC să îi preia participaţia.  Tranzacţia de vânzare a mallurilor a fost anulată în ultimul moment, după retragerea cumpărătorului, iar GTC a continuat să promoveze vânzarea separată a celor trei proiecte.  Primul vândut a fost Galleria Suceava pentru 1 mil. euro, plus datorii bancare de 8 mil. euro. Cumpărătorul a fost suceveanul Costică Tudosă, proprietarul comerciantului de rulmenţi Primagra. La scurt timp, în acţionariatul GTC a intrat fondul american de investiţii Lone Star, specializat pe achiziţia de active cu probleme. Americanii au ajuns să deţină 56% din GTC şi vor să îşi crească participaţia la 66%, cu intenţia de a prelua integral firma. Schimbarea acţionariatului a adus vânzarea Galleria Buzău. Mallul a fost cumpărat de un comerciant de produse pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, afacerea buzoianului Liviu Avram. Unul dintre primii chiriaşi aduşi de noul proprietar a fost Judecătoria Buzău. Compania a mai scăpat de un credit în luna martie, după ce a predat către Unicredit ansamblul rezidenţial Felicity (324 apartamente) din Băneasa, în contul unei datorii de 25,6 mil. euro.  GTC a primit o lovitură puternică în această vară, când retailerul Cora a decis să-şi închidă hipermarketul din Galleria Arad, cel mai scump mall din portofoliul companiei. În luna august, investitorul a anunţat semnarea unui angajament preliminar de vânzare a centrului comercial din Arad, de care atârnă un credit de 27,8 mil. euro. Mallul din Arad şi cel din Piatra Neamţ, singurele rămase de vândut, sunt evaluate la doar 7,2 mil. euro, deşi costul lor de dezvoltare a fost de peste 80 mil. euro.  Dacă se va realizat vânzarea celor două active, GTC mai rămâne doar cu turnurile City Gate, un activ performant din care deţine 60% şi care generează anual venituri de circa 10 mil. euro.

Pericolul crizei lichiditatilor pare un subiect de nisa, dar numarul comentatorilor care prevestesc un dezastru in pietele financiare este in crestere.  Piata este impartita ca un camp de lupta intre cei care cumpara si cei care vand, iar nivelul lichiditatilor da dimensiunea acesteia.  Dimensiunea este importanta din simplul motiv ca vei gasi intotdeauna cumparatori pentru obligatiuni cu valoare de 10.000 de dolari, dar, daca incerci sa vinzi astfel de titluri cu o valoare de 100 de milioane, s-ar putea sa intampini mari probleme.  Impactul pe care nivelul lichiditatilor il are asupra pietei este invers proportional cu nivelul tranzactiilor.  Cu alte cuvinte, o masa monetara redusa aflata in piata va duce la scaderea preturilor de tranzactionare, iar o lichidare a actiunilor si obligatiunilor detinute de investitori se poate transforma intr-un scenariu de cosmar.  Una ar fi ca multe dintre tranzactii se deruleaza electronic, acest sistem fiind responsabil pentru jumatate din cifra de afaceri inregistrata in Statele Unite.  Sistemul electronic de tranzactionare a atras atentia firmelor IT cu potential care ajuta la asigurarea lichiditatilor si ofera costuri mici pentru operatiuni pentru tranzactiile de nivel redus.  Acest lucru creeaza un miraj care alimenteaza iluzia existentei unor sume de bani colosale in piata, dar care se dovedesc de negasit atunci cand incerci sa le dai de urma.  Investitorii axati pe tranzactii majore au de obicei nevoie de serviciile unei banci, care se transforma intr-un intermediar direct intre vanzatori si cumparatori, ori poate achizitiona unele titluri de valoare in nume propriu, in speranta ca va gasi ulterior un cumparator.  Este una din metodele prin care bancile "niveleaza" anumite neconcordante existente la un aumit moment in piata. Sau asa obisnuia sa fie.  De la declansarea ultimei crize financiare, regulile impuse institutiilor de credit s-au modificat, facand sistemul bancar sa evolueze intr-un perimetru de siguranta.  Unul dintre efectele pozitive este ca detinerea titlurilor a devenit acum prea costisitoare pentru banci, prin urmare acestea fiind nevoite creasca nivelul de lichiditate din pietele de capital.  Dar aceasta chestiune ridica alte probleme, in conditiile in care lumea intreaga este supraindatorata. Programele de relaxare cantitativa lansate pe pietele din SUA, Japonia, Marea Britanie si zona euro au facut ca dobanzile bancare sa se prabuseasca, iar bancile centrale si-au revendicat partea leului din piata de obligatiuni de stat, impingand investitorii in afara acesteia daca vor sa obtina un randament.