Banii sunt astăzi, în esență, virtuali. Ei au ca singură realitate un șir de 0 și 1 în calculatoarele băncilor. Majoritatea comerțului mondial se desfășoară fără bani fizici. Doar 10% din tranzacțiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în „lumea reală”. Piețele financiare constituie un sistem de creare a banilor virtuali și a unui profit care nu se bazează pe crearea unei adevărate bogății. Grație jocului piețelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilațiilor cursului bancar), investitorii avizați pot fi declarați mai bogați printr-o simplă circulație a electronilor în calculatoare. Ceea ce legea interzice falsificatorilor și ortodoxia economică interzice statelor este deci posibil și legal pentru un număr restrâns de beneficiari. Dacă vrem să înțelegem ce este în realitate banul și la ce servește el, e suficient să inversăm vechea zicală: Timpul înseamnă bani → Banii înseamnă timp. Banii permit cumpărarea timpului altora.  Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate. Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu este informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai mică, din cauza existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi. Toate aceste tratate elaborate în ultimii 5 ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaţii non-alese, cu ajutorul unui proces numit „globalizare”. Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta este motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de „dreapta” şi de „stânga” au ajuns să se asemene foarte mult în ţările occidentale.

Banca Centrală Europeană caută cu înfrigurare vânzători ai obligaţiunilor guvernamentale europene. Analiştii de la Nomura estimează că obligaţiuni cu o valoare de până la 50 de miliarde de euro vor fi vândute către BCE de investitorii europeni care vor căuta randamente mai mari în afara zonei euro, în timp ce aproape 150 de miliarde de euro va fi "contribuţia" investitorilor din afara zonei euro, după cum scrie Bloomberg. Oferta din partea băncilor este limitată de necesitatea res¬pectării cerinţelor de capital, în condiţiile în care obligaţiunile suverane din zona euro sunt considerate active lipsite de risc. Pentru a rezolva problema deficitului de ofertă, "Mario Draghi va fi obligat să cumpere obligaţiunile guvernamentale în loturi reduse" (n.a. 15 - 50 milioane de euro), se apreciază într-o analiză de la Zerohedge, concluzie susţinută de informaţii de la Bloomberg, care citează traderi de la Londra.  Acest fenomen, al reducerii numărului de obligaţiuni care pot fi achiziţionate de BCE şi celelalte bănci naţionale din zona euro ca urmare a lansării QE, l-a determinat pe Ciaran O'Hagan, analist la Societe Generale, să declare că "BCE pare să se învârtă în jurul cozii", iar "universul obligaţiunilor eligibile se topeşte ca zăpada sub soarele primăverii", după cum scrie Bloomberg.    Estimările Societe Generale arată că obligaţiuni guvernamentale din zona euro cu o valoare nominală de circa 1,2 trilioane de euro au ajuns la randamente negative şi reprezintă aproape 25% din totalul obligaţiunilor eligibile pentru programul PSPP (Public Sector Purchase Programme) al BCE.  Cu toate acestea, oficialii BCE încearcă să transmită mesaje optimiste. Benoit Coeure, membru al conducerii executive a Băncii Centrale Europene, a declarat că "s-ar putea să ne confruntăm cu un oarecare deficit de titluri, dar nu ne vom confrunta cu o criză".   În cadrul unei conferinţe de la Paris, Coeure a declarat că "în primele trei zile ale programului am cumpărat obligaţiuni guvernamentale cu o valoare de 9,8 miliarde de euro", iar "BCE se află pe drumul cel bun pentru atingerea ţintei lunare de achiziţii, de 60 de miliarde de euro", conform unei ştiri de pe site-ul Zerohedge.   Încercarea BCE de a stimula economia printr-un program QE care să conducă la reducerea costurilor de finanţare în Europa, în condiţiile în care acestea s-au angajat pe o traiectorie de creştere susţinută în SUA, este considerată drept "nebunie" de analistul american Martin Armstrong. Motivul? BCE ignoră efectul pe care îl au randamentele negative ale obligaţiunilor guvernamentale din zona euro asupra fluxurilor de capital.   Armstrong a subliniat importanţa fenomenului arătând că spread-ul dintre randamentul obligaţiunilor guvernamentale americane cu maturitatea la 10 ani şi cele similare ale Germaniei a depăşit mereu noi recorduri istorice în ultimele luni.   Datele de la Investing.com arată că spread-ul a urcat peste 170 bps (n.a. puncte de bază) la începutul lunii curente şi a ajuns aproape de 190 bps în ultimele zile

Acordul European de Schimb Valutar, cunoscut si sub numele de "sarpele monetar" sau "sarpele din tunel", datorita imaginii grafice create de fluctuatiile monedelor participante in raport cu evolutia dolarului, a fost introdus in 1971 de guvernele Belgiei, Germaniei, Frantei, Italiei, Luxemburgului si Olandei ca o metoda de protectie si de dirijare a cursului valutar.

Sistemul, care permitea o fluctuatie a unei monede participante de plus/minus 2,25% fata de dolar si de plus/minus 4,5% in raport cu celelalte monede, nu s-a dovedit sustenabil si a fost abandonat in 1973, odata cu trecerea la fluctuatia libera a dolarului american.

"Sistemul sarpelui monetar, pe care l-am folosit in trecut, a fost complet adecvat. Ne-a permis sa raspundem in mod eficient fluctuatilor dolarului. Mai mult, chiar inainte de introducerea euro, au existat uniuni monetare in randul statelor europene, precum cele create de Belgia si Luxemburg. Prin urmare, ar fi posibil sa infiintam mai multe astfel de uniuni economice intre state cu politici monetare similare, precum Germania si Olanda", a spus economistul francez intr-un interviu pentru publicatia franceza Atlantico.

2014 a fost un an de excepţie şi pentru piaţa fondurilor de investiţii din România.Am ajuns la vânzări nete de 970 milioane de euro. Ne-au lipsit doar două săptămâni să atingem pragul de un miliard de euro şi nu ne-a ajutat nici cursul de schimb“, spune Neacşu. Activele totale ale fondurilor deschise şi închise au urcat cu 26,5%, la 5.717 miliarde de euro. Creşterea a fost extraordinară în special pentru fondurile mutuale (deschise): +40%, acesta fiind cel mai mare avans din Europa, urmat de cel al Italiei, cu 31,5% şi al Cehiei, cu 30,2%.  Chiar şi cu această creştere, care a scos România din categoria ţărilor cu ponderi mai mici de 0,1% în totalul activelor fondurilor din Europa, piaţa noastră rămâne una mică, activele fondurilor mutuale locale însumând doar 4,079 miliarde de euro. La acest nivel, am depăşit ţări precum Bulgaria, Slovacia sau Slovenia şi avem şanse să depăşim anul viitor dimensiunea pieţei elene, în scădere continuă de câţiva ani. „Cred că, în următorii ani, putem avea creşteri de peste 20%. Ţinta pentru 2018 este să depăşim Cehia, iar în 2020 ar trebui să jucăm în liga Poloniei şi Turciei, depăşind active de 10.000 miliarde de euro. Mecca pentru noi e, însă, Suedia, unde 75% din gospodării au plasamente în unităţi de fond“, spune Neacşu. Cele mai mari pieţe europene pentru fondurile mutual sunt cele din Luxemburg (2,6 trilioane de euro active) şi Irlanda (1,27 trilioane de euro), ambele porţi de intrare pentru capitaluri americane şi asiatice, urmate de Franţa (1,14 trilioane de euro) şi Marea Britanie (995 miliarde de euro).  România rămâne, însă, departe de pieţele europeane dezvoltate şi în privinţa alocării între tipuri de fonduri. Astfel, dacă în Europa fondurile de acţiuni dețin mai mult de o treime din activele totale (36%), urmate de cele de obligaţiuni, cu 29%, de fondurile diversificate (27%), cele monetare (12%) şi altele (5%), piaţa românească este dominată de categoria alte fonduri, cu 45% din active, urmată de cea a fondurilor de obligaţiuni (41%), în timp ce fondurile diversificate şi cele de acţiuni nu au, fiecare, ponderi mai mari de 2%-3%. Fondurile de obligaţiuni sunt, de altfel, printre cei mai mari deţinători de titluri de stat din România, cel al Erste finanţând 2,5% din datoria publică a ţării. „La acest nivel, nu ne este indiferent dacă ajungem să finanţăm, din banii investitorilor, risipa bugetară sau politici publice sănătoase“, spune Neacşu. Împreună cu fondurile private de pensii, fondurile mutuale ajung să finanţeze chiar 10% din datoria publică a României.

BERD se angajează să finanţeze Grecia - Guvernul de la Atena a stabilit primele măsuri menite să rezolve criza umanitară din ţară, planul în materie urmând să fie supus votului Parlamentului zilele acestea.    Pachetul înaintat de Executiv Legislativului de la Atena costă aproximativ 200 de milioane de euro şi include, printre altele, sprijin pentru plata chiriilor familiilor nevoiaşe, furnizarea de electricitate gratuită, de bonuri alimentare şi accesul gratuit la transportul public.    Finanţarea acestor măsuri va proveni din mai multe programe europene, iar prioritate au familiile cu şomeri şi copii mici.  Potrivit cifrelor guvernului grec, 35,7% din populaţia elenă era ameninţată de sărăcie şi excludere socială în 2013.  Executivul elen consideră că povara financiară a acestui proiect este mică şi, odată implementate măsurile care îl alcătuiesc, este posibil să fie relansat consumul intern.    Amintim că, săptămâna trecută, Atena a obţinut de la zona euro prelungirea cu patru luni a acordului său de sprijin, în valoare de 240 de miliarde de euro. În schimb, Atena a promis să pună în practică o serie de reforme bugetare, însă acestea nu au fost detaliate deocamdată. Ca să obţină finanţarea, inclusiv următoarea tranşă de aproximativ şapte miliarde de euro din pachetul de asistenţă, planul guvernului trebuie transformat în măsuri concrete până luna viitoare .  Pe de altă parte, Grecia va beneficia până în 2020 de finanţare din partea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) pentru redresarea economiei. Preşedintele BERD, Suma Chakrabarti, a informat că banca pe care o conduce, UE şi Banca Europeană de Investiţii (BEI) vor să susţină cu fonduri întreprinderile mici şi mijlocii din Grecia   "Există două domenii în care s-ar putea implica BERD: în primul rând, să ajute companiile elene să recâştige accesul la finanţare şi în al doilea rând, să promoveze integrarea economică regională, în special în sectorul energiei şi infrastructurii", a precizat Chakrabarti.   Preşedintele BERD a subliniat că nu va exista o limită a fondurilor alocate Greciei, care vor depinde de proiectele propuse de partea elenă.
 

Ministrul grec al Apărării, Panos Kammenos a ameninţat că va dezlănţui o revărsare masivă de refugiaţi în Europa din cauza impasului economic al Atenei cu restul zonei euro, relatează agenţia DPA.Dacă vor da o astfel de lovitură Greciei, atunci ei ar trebui să ştie că imigranţii ilegali vor primi documente de călătorie şi se vor îndrepta spre Berlin", a declarat Kammenos la o reuniune a partidului său de extremă-dreaptă Grecii Independenţi.  Partidul lui Kammenos este partenerul mai mic în noul guvernul de coaliţie al premierului de stânga Alexis Tsipras.  Panos Kammenos a mai spus că dacă sunt membri ai miliţiei teroriste Statul Islamic în rândul refugiaţilor, atunci însăşi Europa este responsabilă din cauza poziţiei sale în abordarea chestiunii datoriilor şi reformelor în Grecia.  În urmă cu doar o săptămână, viceministrul de Interne Giannis Panousis a emis un avertisment asemănător. Sindicatul poliţiei germane a răspuns cu sugestia că Grecia ar trebui să fie exclusă din spaţiul Schengen al celor 26 de ţări europene ce au eliminat paşaportul şi alte controale la frontiere în interiorul frontierelor lor interne, aminteşte DPA.  Ministrul grec de Externe Nikos Kotzias a avertizat vineri, pe marginea unei reuniuni a miniştrilor de externe ai UE la Riga, că Grecia ar putea deveni poarta de intrare pentru "milioane de imigranţi şi mii de jihadişti" dacă economia ţării se prăbuşeşte.  Atena şi creditorii ei au convenit la sfârşitul lunii februarie să prelungească pachetul european al planului de salvare grec, în urma unor negocieri tensionate cu guvernul Tsipras. Ţara a lăsat să se înţeleagă că s-ar putea confrunta cu dificultăţi majore de rambursare a datoriei în această vară. Dar ea nu poate accesa cele 7,2 miliarde de euro care au fost lăsate în planul de salvare, până când nu cade de acord asupra reformelor cu creditorii ei - Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.