Marile bănci europene au închis sau au vândut, anul trecut, 5.300 de sucursale, ceea ce ar putea accelera tranziţia spre online banking, transmite Reuters, citând rapoarte financiare anuale publicate de 26 dintre primele 30 de mari grupuri bancare europene.

Închiderea sucursalelor bancare reflectă o revoluţie online care schimbă viaţa oamenilor, de la cumpărarea vacanţelor până la împrumutarea de cărţi sau DVD-uri. În plus, închiderea oficiilor bancare este şi o modalitate prin care instituţiile de credit îşi reduc costurile şi îşi consolidează capitalul, punctează Reuters.

Firma de consultanţă Bain & Company estimează că procesul de "digitalizare" va cauza închiderea a circa 40% dintre sucursalele bancare din Europa între 2013 şi 2020. Aşadar, în 2020, în UE vor fi cu 65 de mii mai puţine oficii bancare, având în vedere că, potrivit datelor Băncii Centrale Europene (BCE), la sfârşitul lui 2012 existau 218 mii de oficii bancare în Uniunea Europeană.

Directorul pentru retail banking de la Bain & Company, Dirk Vater, a declarat: "Acesta este doar începutul procesului de închidere de oficii bancare. Am fost consultant bancar vreme de peste 20 de ani. Pentru prima dată, vedem o serie de modificări dramatice. Industria va fi bulversată".

Cele mai multe oficii bancare au fost închise în Spania, unde multe bănci încearcă să îşi revină de pe urma crizei pieţei imobiliare şi a crizei datoriilor. Bankia (instituţie formată din fuziunea a şapte bănci regionale spaniole) şi-a închis, anul trecut, 37% din reţea (1.100 de oficii bancare). Alte 4 mari bănci spaniole dintre primele 30 de instituţii europene (Santander, CaixaBank, BBVA şi Banco Popular Espanol) au închis împreună 1.774 de sucursale, dintre care unele funcţionau în străinătate, dar majoritatea erau oficii bancare din Spania.

Directorul general al Bankinter, Maria Dolores Dancausa, a declarat: "Reţelele bancare trebuie să continue să se reducă. Nu doresc să fac predicţii, dar cred că ar putea fi vorba de o reducere la jumătate".

Un studiu din septembrie 2013, realizat de analiştii de la Deutsche Bank, relevă faptul că Spania avea mai multe oficii bancare pe cap de locuitor decât orice altă piaţă analizată. Italia, Cipru şi Germania au fost şi ele menţionate ca având o reţea bancară "supradimensionată". Totuşi, băncile din cele trei state au închis sucursalele într-un ritm mai mic decât media de 6% înregistrată în cazul celor 26 de instituţii de credit europene. De exemplu, în Germania, grupul Commerzbank şi-a redus anul trecut doar 0,43% din reţea.

Închiderea sucursalelor înseamnă mai puţin personal, reducerea cheltuielilor cu chiriile şi alte costuri şi, de asemenea, poate genera rapid lichidităţi de pe urma vânzării terenurilor şi a clădirilor, dar nu este vorba despre un proces facil, mai notează Reuters.

Directorul de cercetare de la Deutsche Bank, Jason Napier, a spus: "Trebuie (ca închiderea sucursalelor - n.r.) să ţină cont de costurile legate de personal, în condiţiile în care rata şomajului este un subiect politic sensibil".  La rândul său, directorul de retail bankig de la Boston Consulting Group, Ian Walsh, este de părere că viitorul sucursalelor bancare nu înseamnă doar închiderea lor.

"Băncile caută mai degrabă modalităţi pentru optimizarea reţelelor lor decât să le elimine", a afirmat Ian Walsh.

Oficialul a mai spus că puţini clienţi ai unei bănci vor să facă totul online, majoritatea fiind interesaţi în continuare de sucursale pentru conversaţii faţă în faţă despre produse complexe, precum ipotecile. În plus, deşi recunoaşte eficienţa serviciilor de tip online banking, Walsh avertizează că diminuarea reţelelor poate fi periculoasă, din cauză că riscă să genereze scăderea numărului de clienţi. 

Stau si mă întreb care este motivul pentru care o soluție pur capitalista – falimentul, este răstălmăcit in așa natura, atât de omul simplu cat si de „analiști” si chiar „ziariști”. Dar pentru ca nu găsesc răspunsul si pentru ca vreau ca aceste pericole publice sa fie discreditate voi încerca sa explic pe înțelesul tuturor ultima soluție propusa a fi adoptata pentru a nu scoate Ciprul din EU.

In urma cu aproximativ doua săptămâni Parlamentul Ciprului a respins, zic eu dând dovada de mare răspundere si profesionalism, o propunere care susținea ca finanțarea băncilor locale si a tarii in faliment datorita investițiilor masive in bonduri Grecești, sa fie făcuta prin taxarea unor venituri ale cetățenilor (deja taxate) concretizate in depozite bancare. Aceasta soluție aducea a expropriere si naționalizare, o soluție cu iz socialist.

Noua propunere de acum doua zile, din cate am citit nu e sigur ca va fi aplicata chiar daca toate părțile au agreat-o, este sa se admită falimentul acelor bănci care nu pot fi salvate. Se menționează prin presa numele Băncii Populare Cipriote ( cunoscuta si sub numele de Laiki). Falimentul unei afaceri, chiar si a unei băncii, este un proces in care creditorii acoperă pierderile din sumele pe care entitatea falimentara le datorează acestora. In cazul nostru deponenții sunt si ei creditori si este normal ca ei sa fie incluși in masa credală care va împărții doar cea ce mai este disponibil. Specialiști au estimat ca in aceasta soluție deponenții vor recupera numai 70% – 60% din depozite. Excepție fac depunerile pana la o suta de mii de euro care vor fi recuperate 100 %, conform legii EU. Aceasta situație a existat si in Romania la falimentul unor bănci (Dacia Felix, BTR,etc.) si nu ar trebuii sa fie ceva nou pentru romani. De asemenea sunt situații in care populația cumpăra acțiuni, terenuri si alte bunuri (investesc economiile) care își pot pierde din valoare ca urmare a factorilor conjuncturali ce acționează pe piața. Toata lumea știe, sau ar trebui să știe, ca economia de piața nu este o soluție care sa asigure echitate si bunăstare la nivelul individului ci mai degrabă la cel al categoriilor sociale.

Companiile internaţionale de asigurări prezente în România, care funcţionează ca societăţi pe acţiuni, s-ar putea transforma în cel mult doi ani în sucursale ale companiilor-mamă, respectiv în entităţi fără personalitate juridică, fără a mai avea obligaţia de a raporta către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), potrivit specialiştilor în asigurări.  Această schimbare ar putea avea loc în contextul introducerii din 2016 a noii directive europene Solvency 2, care revizuieşte modul de calcul al solvabilităţii şi standardele de managementul riscului şi care ar putea remodela substanţial industria de asigurări şi reasigurări autohtonă. Un aspect important al acestei posibile transformări a companiilor de asigurări este legat de despăgubirea clienţilor români în cazul unui faliment, aceasta urmând să se facă prin sistemul de garantare din ţara în care are sediul compania care deţine sucursala pe piaţa românească, nu prin Fondul de garantare din România.   ”Dacă o sucursală dă faliment, despăgubirile clienţilor din ţara în care funcţionează se face din Fondul de garantare al companiei (prin sistemul de garantare din ţara în care are sediul compania-mamă - n.r.). Este într-un fel periculos, într-un fel benefic”, a declarat, la Sinaia, în cadrul unui eveniment organizat de Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (/UNSAR), directorul general al companiei AXA Asigurări, Violeta Ciurel, responsabil secţiune training & educaţie în cadrul UNSAR, citat de Agerpres.

 

 

Din presa - cred ca din bursa ..sau hotnews - articol bun

Dependența Europei de gazul rus livrat de Gazprom este poate cea mai puternică pârghie a Moscovei în disputa referitoare la Ucraina. Sancțiunile impuse până în prezent de Occident asupra Rusiei nu au lovit în marile companii ale Rusiei, precum Gazprom, și nici în oamenii din fruntea lor. Fostul ministru al Reformei, economistul Mircea Coșea, spune că gigantul energetic Gazprom a devenit al 29-lea stat al UE și explică de ce, în actualele condiții ale schimburilor bilaterale, Bruxellesul nu poate continua să sancționeze Rusia.

"Eurodeputatul francez Yannick Jadot a declarat de curând în Parlamentul European că Uniunea Europeană s-a extins cu încă un stat membru, acesta fiind Gazprom. Domina sa a spus, textual : "Gazprom nu numai că este un Stat în Statul rus dar, din anumite puncte de vedere, se poate spune că este chiar al 29-lea stat al Uniunii Europene. Dacă analizăm doar câteva cifre vom vedea cât de adevărat este acest lucru. Schimburile comerciale ale UE au evidențiat doar la nivelul anului 2012 suma de 160 milioane euro pe care aceasta a plătit-o Gazpromului. Un astfel de flux anual direct și permanentizat de capital european ca cel existent în cazul Gazpromului nu există în nici un alt raport comercial al UE cu vreunul din statele ei membre" ( sursa : "Chronique : Apres l'Ukraine, assez tergiverse sur la transition energetique". Avril 2014 ). Desigur, eurodeputatul francez exagerează dar nu fără un scop bine definit, acela al sublinierii urgenței pe care situația ucrainiană o impune procesului de tranziție energetică la nivelul Uniunii Europene. Situația este, într-adevăr, critică și urgența se impune și deoarece așa numitul "Pachet energie-climă 2030" ce trebuia încă de anul trecut să aducă în discuție cadrul legislativ pentru viitorii cincisprezece ani se află încă în stadiul de "discuții" preliminare caracterizate printr-un extrem de puternic lobby al producătorilor de energie clasică. Ca urmare a acestei presiuni, propunerile Comisiei Europene de a atinge procentul de numai 27% al energiei regenerabile la nivelul anului 2030 este considerat a fi insuficient pentru o reducere semnificativă a dependenței de import. Mai mult, inconsistența propunerilor Comisiei apare și din faptul că respectivul Pachet nu abordează problema economisirii energiei prin eficientizarea utilizării ei. ( sursa : Conferința " Energie et geopolitique" Nice. Nov/2013). Având în vedere situația de fapt, cum putem aprecia prezentul și viitorul enrgetic european ?  În primul rând, trebuie analizat modul și intensitatea de aplicare a sancțiunilor pe care UE le-a aplicat Rusiei. Afectează doar Rusia sau și UE ? Uniunea Europeană are nevoie ( la nivelul anului 2014) de gaz rusesc pentru a acoperi cca 25 % din necesarul de consum, ceea ce reprezintă 40% din importul total de gaz. Exportul de gaz către UE reprezintă cca. 70% din producție Rusiei. Dependența este evident reciprocă, dar UE se află într-o situație mai favorabilă dacă avem în vedere că peste 9% din sursele bugetului Federației Ruse reprezintă exportul de hidrocarburi către UE care, deține și 45,1% din exporturile totale rusești, în timp ce exporturile rusești către UE reprezintă doar 7,3%. Statistica pare, într-adevăr, favorabilă UE, dar în realitate ea nu poate argumenta o politică de înăsprire și prelungire a sancțiunilor deoarece, cel puțin pentru viitoarele 18 luni ( sursa: „ Assessing the EU 2030 Climate and Energy Targets." Ecofys 2014 ) UE nu are nicio posibilitate de acoperire din alte surse sau de economisire prin eficientizare, cantitatea de 25% de gaz, vitală continuării activității economice la nivel normal. În ritmul actual de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă, deabia la nivelul anului 2029 acestea vor ajunge la o pondere de 45%, iar eficiența utilizării resurselor energetice va crește cu 40%. La aceste nivele se consideră că dependența față de importul de gaz poate fi neglijabilă. Un studiu publicat la începutul lunii aprilie a.c de către "Institut du developpement durable et des relationes internationales" din Franța a analizat impactul economic al exploatării gazelor de șist în SUA pentru a putea aprecia măsura în care această resursă ar fi benefică în reducerea dependenței energetice a UE. Concluziile nu sunt entuziasmante. Astfel, după un start bun, producția americană începe să aibă dificultăți cu efect pe termen lung datorită inconsecvenței ritmului de extragere pe perimetre periferice și a creșterii costurilor de transport și lichefiere. Se consideră că exploatarea este rentabilă doar în perioade de "criză economică sau geopolitică". La nivelul periodei 2012-2035, în condițiile creșterii extragerii cu 1,4% anual, ponderea gazelor de sișt nu va contribui la PIB-ul întregii perioade decât cu 0,5%. Studiul arată că Europa nu are și nu va avea în viitorii ani capacitatea financiară de a extrage gazul de șist la nivelul practicat în SUA iar explorarea geologică are încă multe etape de parcurs. Astfel, se estimează că ponderea gazului de sișt se va localiza între 3-10% din consumul total energetic la nivelul orizontului 2030-2035, ceea ce nu va rezolva problema dependenței de import. Întârzierea ( unele personalități politice occidentale o consideră criminală; vezi discursul din 9 aprilie a.c al premierului Matteo Renzi ), pe care politica energetică a UE o are în realizarea obiectivului tranziției energetice pune UE într-o situație critică și de inferioritate față de Rusia. Practic, obiectivele economice de stabilizare și relansare economică, în paralel cu programele de natură socială și de creștere a competitivității nu pot fi antamate fără importul de gaz rusesc, cel puțin până la orizontul anului 2016. Rezolvarea nu poate fi decât politică dar politica poate costa mai mult decât barilul de petrol sau mia de metri cubi de gaz. Iată de ce mă tem că gazul rusesc nu se va mai vinde pe dolari sau euro ci pe concesii politice", spune Mircea Coșea.

Parlamentului European şi candidat al socialiştilor la preşedinţia Comisiei Europene, germanul Martin Schulz, estimează că nu poate avea loc o reducere a deficitelor publice fără o creştere economică şi şi-a exprimat dorinţa de a recâştiga încrederea cetăţenilor europeni, relatează miercuri AFP.

''Neîncrederea cetăţenilor este considerabilă. Această pierdere de încredere este probabil cea mai gravă problemă pentru Europa'', a declarat Schulz pentru AFP, în perspectiva alegerilor europene din 22-25 mai. ''Pentru a câştiga încrederea, este nevoie de o reformă în Europa şi, de asemenea, de o reformă a Comisiei Europene'', a adăugat preşedintele PE.    Într-un moment în care noul guvern francez intenţionează să negocieze cu executivul comunitar un nou termen pentru reducerea deficitului său public, Schulz recunoaşte că, ''în Europa, nu numai în Franţa, trebuie asanate bugetele, dar fără o creştere economică acest lucru nu va funcţiona''.   ''Regulile în materie de deficit sunt la baza stabilităţii'', estimează Martin Schulz, dar, ''dacă nu există decât tăieri bugetare, nu mai există bani pentru investiţii şi pe termen lung, fără creştere economică şi fără locuri de muncă, nu există un buget echilibrat''. ''Prin urmare, trebuie să le combinăm în mod inteligent pe cele două. Mă gândesc că este exact ceea ce Franţa vrea să discute cu Comisia, nimic mai mult'', a afirmat preşedintele PE, adăugând: ''Franţa şi Italia sunt membre ale G-7. Stabilitatea lor trebuie să fie primul nostru obiectiv, deoarece, dacă cele două ţări riscă să cadă, vom cădea cu toţii''.  În timp ce actualul executiv comunitar, condus de conservatorul portughez Jose Manuel Durao Barroso, este acuzat de slăbiciune şi de supunere faţă de statele membre, Schulz afirmă că ''obiectivul'' său este de ''a-i reda rolul de mediator'' între interesele statelor şi cele ale instituţiilor comunitare, ca în timpul francezului Jacques Delors, preşedinte al Comisiei Europene între 1985 şi 1995.   ''José Manuel Durrao Barroso povestea într-o zi că se simte ca un controlor în timpul unei ture de control şi că misiunea sa este să evite o prăbuşire. Eu cred că preşedintele Comisiei trebuie să scrie planul de zbor, de la plecare până la sosire, şi nu doar să controleze'', a declarat Schulz.   Comisia, cu cei 28 de membri ai săi, câte unul pentru fiecare stat, este criticată şi din cauza complexităţii şi a lipsei sale de colegialitate, a lipsei de conexiune între ei.   Schulz este în favoarea creării unei ierarhii în cadrul comisarilor. ''Trebuie mai întâi regrupate marile domenii politice într-un cadru şi apoi să se decidă structura şi persoanele, identificând câteva ''mari şantiere'': informatica, comerţul mondial, lupta împotriva evaziunii fiscale, schimbările climatice, securitatea şi imigraţia'', a adăugat el.   Preşedintele PE doreşte, totodată, să dezvolte ''subsidiaritatea'' între Bruxelles şi statele membre: ''Dacă sunt ales /preşedinte/, le voi scrie o scrisoare funcţionarilor Comisiei Europene, spunându-le ce se poate face aici /la Bruxelles/ ca să se poată face mai eficient pe plan local, regional sau naţional''.  UE trebuie ''să creeze un cadru'' şi ''să fixeze'' obiective. ''Autorităţile locale ştiu foarte bine cum trebuie tratat un subiect. Trebuie să li se redea oamenilor sentimentul că ei contribuie la soluţie. Trebuie implicaţi'', a estimat Martin Schulz, fost primar pentru un mandat al oraşului Würselen, din landul german Renania de Nord Westfalia.  Faţă de candidatul de dreapta Jean-Claude Juncker, un veteran al politicii europene care a fost prim-ministru al Luxemburgului timp de aproape 20 de ani, Schulz se prezintă, în particular, drept ''un parlamentar care lucrează pentru a deschide uşile şi ferestrele deciziei în Europa''.AGERPRES

Potrivit Daily Mail, la şase ani de la primele teste, Marina Statelor Unite se apropie de finalizarea unei noi arme care "urmează să schimbe fundamental" felul în care se desfăşoară bătăliile navale: Tunul electromagnetic va fi montat pe navele americane, începând cu 2016.  Armele electromagnetice nu sunt o noutate, ele fiind inventate acum mai mult de 90 de ani, la începutul secolului trecut. Cercetătorii din Statele Unite au reuşit să dezvolte conceptul, transformând "ştiinţifico-fantasticul în realitate", spune amiralul Matthew Klunder. Noua armă poate să lanseze proiectile la distanţe de peste 160 de kilometri, la o viteză de şapte ori mai mare decât cea a sunetului.   Tehnologia se bazează pe forţa Lorentz, exercitată de un câmp electromagnetic asupra unei sarcini electrice punctiforme şi nu foloseşte praf de puşcă sau o încărcătură explozivă. Marina Statelor Unite a dezvoltat şi a testat deja două prototipuri, care vor fi montate pe nava de asalt USNS Millinocket, în 2016.  Tunul electromagnetic este format din două şine metalice paralele, conectate la o sursă de energie electrică. Un proiectil conductor introdus între cele două şine completează circuitul, iar electronii circulă de la terminalul negativ, de-a lungul obuzului şi înapoi la terminalul pozitiv, tunul devenind un electromagnet.   Forţa Lorentz generată astfel împinge proiectilul, care accelerează până la viteze hipersonice, fiind mai rapid şi având o rază mai mare de acţiune decât cele lansate de armele convenţionale. Viteza incredibilă elimină necesitatea unei încărcături explozive, reducând astfel greutatea, costul şi dimensiunile obuzelor.

Navele militare pot fi echipate, în prezent, cu zeci de rachete convenţionale, în valoare de 723.525 euro fiecare, însă noua tehnologie permite montarea de sute de proiectile metalice, care costă doar 18.000 de euro.