ICAP PIc, unul din cei mai mari brokeri de tranzacţii între bănci, s-a pregătit în secret pentru o viitoare ieşire a Greciei din zona euro şi implicit de trecerea ţării la emiterea de drahme. Brokerul şi-a pregătit platforma electronică pentru trazacţii potenţiale, în cazul în care Grecia s-ar întoarce la drahme, arată site-ul SFgate.com. ICAP rulează pe EBS (Electronic Broking System), cea mai utilizată platformă de FOREX din lume. Mai mult, şi faimoasa agenţie de turism nemţească TUI a emis o avertizare pentru partenerii greci, care vând pachete turistice la ei pe platformă. În cazul în care Grecia va ieşi din zona euro, compania nemţească este dispusă să efectueze plăţile în drahme.

Romania - un loc de investit cu incredere

România ar putea fi, în criza actuală, un port sigur, ferit de riscuri mari pentru investitorii din întreaga lume, ținând cont de îndatorarea relativ mică, de piața financiară stabilă, de randamentele monetare foarte bune pe leu, de costul relativ redus al forței de muncă, de apartenența non-EMU la EU, și de alte avantaje de netagaduit. De partea cealaltă însă, avem în continuare un regim fiscal și politic extrem de volatil și arbitrar, care îi îngrijorează inca investitorii, asa că, până nu rezolvăm această problemă, nu vom vedea investiții în creștere în România. Până rezolvăm problema impredictibilității fiscale și a credibilității guvernamentale, s-ar putea ca datoria să crească mult, piața financiară și monetară să redevină volatile, astfel încât să pierdem avantajele principale pe care le avem în prezent. Cu acest gind, puterile administratiei statale ar trebui sa si revizuiasca atit politica fiscala, cit si consecventa decizionala, nu de alta dar credibilitatea se pierde foarte usor, dar se cistiga extrem de greu.

Watch live streaming video from investigatii_obiectiv_subiectiv at livestream.com

Ne aşteaptă centralizarea puternică sub cizma Germaniei si dispariţia Europei unite

In cazul în care Germania se întoarce la marcă, întreaga economie a Europei ar trece printr-o convulsie majoră. Moneda s-ar aprecia rapid şi puternic, datoria publică exprimată în euro va fi mult mai ieftin de plătit în noua monedă, şi creditorii internaţionali ar suferi pierderi uriaşe. Cei care au bani în fonduri de pensii, spre exemplu, care la rândul lor au banii investiţi în toată Europa, vor fi plătiţi în euro (dacă moneda va mai exista) ori în alte monede, substanţial mai slabe decât marca şi vor înregistra pierderi semnificative. Cei care sunt aproape de vârsta pensionării nu ar mai avea timp să îşi refacă averea. Pe de altă parte, cei care aveau datorii în euro contractate în afara ţării vor plăti mult mai puţin cu ajutorul mărcilor puternice. În acelaşi timp, ţara va înregistra o pierdere puternică a competitivităţii pe plan internaţional sub noua monedă, în timp ce ţările periferice, care trec printr-o devalorizare puternică, vor avea de câştigat din acest punct de vedere. Scenariul poate evolua în mai multe feluri, însă destrămarea zonei euro nu poate fi una paşnică. Pe de altă parte, nici situaţia de acum nu este una sustenabilă. Datoriile uriaşe a ţărilor PIIGS probabil că nu vor fi plătite prea curând (a se citi niciodată). Grecia se îndreaptă cu siguranţă spre default, şi ar putea trage şi alte ţări după ea. După 13 ani în care politica monetară s-a făcut la Frankfurt şi cea fiscală a fost făcută de fiecare capitală în parte s-a ajuns inevitabil la situaţia dramatică de acum. Germania vrea să aibă politici nemţeşti în toate ţările euro. Aşa că o soluţie ar fi ca această uniune monetară să fie şi una fiscală, după cum spune preşedintele Băncii Centrale Europene Jean-Claude Trichet. Un minister de finanţe european. Adică centralizare puternică şi bugete controlate de puternica Germanie. Adică reducerea substanţială a suveranităţii statelor Eurozonei.

Guvernatorul băncii centrale a Greciei a făcut un apel public pentru constituirea unui nou guvern, situaţie foarte rară, şi a avertizat că în joc este statutul ţării de membră a zonei euro. Grecii au retras 5 miliarde de euro de la bănci în ultima săptămână, reprezentând 3% din totalul depozitelor, din cauza temerilor că ţara ar putea părăsi zona euro şi a agravării crizei politice, au declarat surse bancare pentru Reuters, potrivit Mediafax. Valul de retrageri a fost declanşat de anunţul şoc, de săptămâna trecută, al premierului George Papandreou privind organizarea unui referendum asupra pachetului de ajutor financiar extern. "Unii clienţi au cerut sume de 600.000-700.000 de euro pentru a le lua acasă, incredibil", a afirmat un alt bancher, menţionând că instituţia de credit a ridicat dobânzile până la 7% pe an pentru a convinge populaţia să-şi păstreze banii în conturi. "Mulţi oameni şi-au retras banii joi şi vineri, iar băncile au avut dificultăţi în asigurarea lichidităţilor pentru a acoperi cererea", a spus un bancher.

"În Germania, oameni au senzația că țara nu are nicio problemă, că Germania este lipsită de datorii și că ceilalți sunt îndatorați excesiv. În realitate, nivelul datoriei germane este îngrijorător". Cel care a spus aceste vorbe nu este nici Roubini și nici alt economist de la care ne-am obișnuit să răspândească opinii pesimiste. Este vorba chiar de președintele consiliului de miniștri ai Finanțelor din zona euro, nimeni altul decât Jean-Claude Juncker. Acesta a declarat într-un interviu pentru Bonner General-Anzeiger că datoria Germaniei este mai îngrijorătoare decât cea a Spaniei. "Numai că nimeni nu vrea să știe asta", a spus luxemburghezul, care a adăugat că "Este mai confortabil să spui că oamenii din Sud sunt leneși. Nu este deloc așa". Dacă aruncăm o privire pe cifrele Eurostat, Juncker pare să aibă dreptate într-o oarecare măsură: datoria Germaniei este de 83,2%, în timp ce Spania are o datorie publică de 61%. (sursa: capital)