Băncile centrale din Elveția și Suedia impun dobânzi negative băncilor comerciale din țările lor la depozitele în bani. Ideea este să forțeze băncile să nu stocheze banii, ci să-i pompeze în circuitul economic, dând credite cât mai ieftine. Însă cele două țări au o atitudine foarte diferită față de banii cash. Astfel că dobânzile negative ar putea avea efecte diferite în Suedia, unde oamenilor nu le place să aibă bani gheață asupra lor, și Elveția, unde oamenii iubesc cash-ul, scrie Business Insider. Banca Centrală a Elveției plănuiește să mențină până în 2017 rata dobânzii negativă, potrivit lui Andreas Mahler, membru în conducerea băncii, ceea ce înseamnă că acest război va dura minimum doi ani. Suedia, pe de altă parte, este una dintre țările cele mai puțin iubitoare de cash din lume. Multe dintre afacerile suedeze nu folosesc banii gheață, așa că ai nevoie de bani pe card pentru a putea cumpăra aproape orice...În magazinele din Suedia este chemată poliția dacă cineva este văzut cu prea mult cash și este bănuit că ar putea fi terorist sau bandit. Aceasta înseamnă că pentru un suedez va fi foarte greu să-și scoată pur și simplu toți banii din bancă și să-i țină la saltea, așteptând să crească rata dobânzii. Pur și simplu el nu își va putea folosi banii. Teoreticienii „războiului împotriva banilor gheață” susțin că băncile vor să facă să dispară banii fizici pentru ca individul să nu mai aibă nici un secret și toate tranzacțiile, indiferent cât de mărunte, să treacă prin sistemul bancar. În Elveția, din 2016, cel puțin o bancă comercială își va pedepsi clienții pentru că își țin depozitele la ea. Alternative Bank Schweiz (ABS) va începe să-și taxeze clienții astfel: conturile curente vor avea o dobândă de -0,125%, iar depozitele de peste 100.000 de franci (92.420 de euro) una de -0,75%.
duminică, 6 decembrie 2015
sâmbătă, 5 decembrie 2015

vineri, 4 decembrie 2015

joi, 3 decembrie 2015
Şeful guvernului olandez s-a adresat unui grup de corespondenţi de presă acreditaţi la Bruxelles, invitaţi la Haga în perspectiva preşedinţiei olandeze a Consiliului UE, din prima jumătate a anului viitor. Olanda a făcut din soluţionarea crizei migranţilor una dintre priorităţile sale în această calitate...
Pe de altă parte, Rutte a adăugat că 'nu este sigur' că un acord între Uniunea Europeană şi Marea Britanie în vederea prevenirii ieşirii acestei ţări din forul comunitar ar putea fi încheiat până la finalul anului. 'Când privesc la ce a propus (premierul britanic) David Cameron, îmi spun că anumite lucruri sunt posibile, dar şi că altele vor fi dificile', a explicat premierul Olandei. Una dintre solicitările Londrei cel mai dificil de acceptat de către Comisia Europeană este suprimarea, în primii patru ani de la sosirea pe teritoriul Marii Britanii, a ajutoarelor sociale pentru migranţii veniţi din alte state membre ale UE...Situația Europei este complicată enorm din pricina anumitor decalaje
politico-electorale. Cuplul franco-german, care a structurat construcția
europeană, părea să funcționeze perfect în epoca Merkel-Sarkozy, dar a intrat în
criză după victoria socialiștilor în Franța. Președintele François Hollande
bravase la început, sugerând că ar putea deturna politica germană de pe linia
austerității, dar a fost nevoit să cedeze teren, constrâns fiind de eșecul
intern al propriei politici economice. După două remanieri guvernamentale,
Franța socialistă a fost nevoită să facă mici concesii ideilor liberale,
atenuând distanța față de politicile de la Berlin. De asemenea accesul SPD-ului
german în guvernul federal de coaliție a fost de natură să creeze o nouă punte
de comunicare cu Franța, dar cu toate acestea relația bilaterală nu a reușit să
ajungă la nivelul celei din epoca ”merkozy”.
Perioada aceea, care dădea Europei mari speranțe de unitate, nu pare să aibă
șanse de întoarcere. Dacă între Angela Merkel și François Hollande s-au putut
statornici repede noi elemente de solidaritate în chestiunea ucraineană și
rusească, Siria a părut mai curând să-i despartă. Nu pe de-a-ntregul, dar nici
consens nu a putut exista câtă vreme diplomația germană părea conciliantă cu o
soluție care l-ar păstra pe Bashar al Assad la putere, în timp ce François
Hollande este obsedat de eliminarea acestuia. Este adevărat că ultimele evoluții au apropiat din nou punctele de vedere,
cancelarul Angela Merkel promițând săptămâna aceasta la Paris să ofere Franței
sprijin militar în cursul operațiunilor din Siria. Dar un fapt mai important
este că, pe planul politicilor interne, Franța și Germania riscă tot mai mult să
aleagă căi divergente. Opoziția franceză reorganizată sub conducerea fostului
președinte Nicolas Sarkozy și care are toate șansele să câștige viitoarele
alegeri, a virat serios către dreapta, în timp ce liderul (încă) al dreptei
germane, Angela Merkel, a făcut pași mari către stânga liberală. Dacă cei doi
foști parteneri din politica europeană își păstrează traiectoriile actuale, este
greu de crezut că se vor mai întâlni vreodată.
miercuri, 2 decembrie 2015

marți, 1 decembrie 2015

Abonați-vă la:
Postări (Atom)