Într-o decizie fără precedent pentru piaţa imobiliară românească, în 2012, compania GTC a scos la vânzare trei din cele patru malluri din reţeaua Galleria, primul semn clar al declinului. Mai exact, GTC era dispusă să vândă centrele comerciale Galleria Buzău, Piatra Neamţ şi Suceava la un preţ de 6-7 mil. euro, plus datoriile asociate. Dezvoltarea celor trei malluri a presupus atragerea unor împrumuturi de 30 mil. euro, a căror povară a fost împărţită cu Aura Investments, partener în cotă egală cu GTC. Cei doi investitori au plasat circa 60 mil. euro în ridicarea centrelor, însă Aura Investments s-a retras din parteneriat în 2010 forţând GTC să îi preia participaţia.  Tranzacţia de vânzare a mallurilor a fost anulată în ultimul moment, după retragerea cumpărătorului, iar GTC a continuat să promoveze vânzarea separată a celor trei proiecte.  Primul vândut a fost Galleria Suceava pentru 1 mil. euro, plus datorii bancare de 8 mil. euro. Cumpărătorul a fost suceveanul Costică Tudosă, proprietarul comerciantului de rulmenţi Primagra. La scurt timp, în acţionariatul GTC a intrat fondul american de investiţii Lone Star, specializat pe achiziţia de active cu probleme. Americanii au ajuns să deţină 56% din GTC şi vor să îşi crească participaţia la 66%, cu intenţia de a prelua integral firma. Schimbarea acţionariatului a adus vânzarea Galleria Buzău. Mallul a fost cumpărat de un comerciant de produse pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, afacerea buzoianului Liviu Avram. Unul dintre primii chiriaşi aduşi de noul proprietar a fost Judecătoria Buzău. Compania a mai scăpat de un credit în luna martie, după ce a predat către Unicredit ansamblul rezidenţial Felicity (324 apartamente) din Băneasa, în contul unei datorii de 25,6 mil. euro.  GTC a primit o lovitură puternică în această vară, când retailerul Cora a decis să-şi închidă hipermarketul din Galleria Arad, cel mai scump mall din portofoliul companiei. În luna august, investitorul a anunţat semnarea unui angajament preliminar de vânzare a centrului comercial din Arad, de care atârnă un credit de 27,8 mil. euro. Mallul din Arad şi cel din Piatra Neamţ, singurele rămase de vândut, sunt evaluate la doar 7,2 mil. euro, deşi costul lor de dezvoltare a fost de peste 80 mil. euro.  Dacă se va realizat vânzarea celor două active, GTC mai rămâne doar cu turnurile City Gate, un activ performant din care deţine 60% şi care generează anual venituri de circa 10 mil. euro.

Pericolul crizei lichiditatilor pare un subiect de nisa, dar numarul comentatorilor care prevestesc un dezastru in pietele financiare este in crestere.  Piata este impartita ca un camp de lupta intre cei care cumpara si cei care vand, iar nivelul lichiditatilor da dimensiunea acesteia.  Dimensiunea este importanta din simplul motiv ca vei gasi intotdeauna cumparatori pentru obligatiuni cu valoare de 10.000 de dolari, dar, daca incerci sa vinzi astfel de titluri cu o valoare de 100 de milioane, s-ar putea sa intampini mari probleme.  Impactul pe care nivelul lichiditatilor il are asupra pietei este invers proportional cu nivelul tranzactiilor.  Cu alte cuvinte, o masa monetara redusa aflata in piata va duce la scaderea preturilor de tranzactionare, iar o lichidare a actiunilor si obligatiunilor detinute de investitori se poate transforma intr-un scenariu de cosmar.  Una ar fi ca multe dintre tranzactii se deruleaza electronic, acest sistem fiind responsabil pentru jumatate din cifra de afaceri inregistrata in Statele Unite.  Sistemul electronic de tranzactionare a atras atentia firmelor IT cu potential care ajuta la asigurarea lichiditatilor si ofera costuri mici pentru operatiuni pentru tranzactiile de nivel redus.  Acest lucru creeaza un miraj care alimenteaza iluzia existentei unor sume de bani colosale in piata, dar care se dovedesc de negasit atunci cand incerci sa le dai de urma.  Investitorii axati pe tranzactii majore au de obicei nevoie de serviciile unei banci, care se transforma intr-un intermediar direct intre vanzatori si cumparatori, ori poate achizitiona unele titluri de valoare in nume propriu, in speranta ca va gasi ulterior un cumparator.  Este una din metodele prin care bancile "niveleaza" anumite neconcordante existente la un aumit moment in piata. Sau asa obisnuia sa fie.  De la declansarea ultimei crize financiare, regulile impuse institutiilor de credit s-au modificat, facand sistemul bancar sa evolueze intr-un perimetru de siguranta.  Unul dintre efectele pozitive este ca detinerea titlurilor a devenit acum prea costisitoare pentru banci, prin urmare acestea fiind nevoite creasca nivelul de lichiditate din pietele de capital.  Dar aceasta chestiune ridica alte probleme, in conditiile in care lumea intreaga este supraindatorata. Programele de relaxare cantitativa lansate pe pietele din SUA, Japonia, Marea Britanie si zona euro au facut ca dobanzile bancare sa se prabuseasca, iar bancile centrale si-au revendicat partea leului din piata de obligatiuni de stat, impingand investitorii in afara acesteia daca vor sa obtina un randament.

La mai putin de o saptamana dupa tragicele evenimente din Paris in care 129 de oameni au fost omorati de ISIS, guvernul francez facea deja doua atacuri aeriene pe teritoriul controlat de grupul terorist in Siria.  Hollande a dat la o parte regulile Uniunii Europene privind deficitul si sumele necesare pentru a sustine financiar aceste raiduri aeriene si a afirmat hotarat: "Pactul de securitate are prioritate in fata pactului de stabilitate", potrivit CNBC.  Cu toate acestea, o analiza clasica militara arata ca toate cheltuielile necesare pentru a purta un razboi pot fi un stimul consistent pentru economie.  "Cheltuielile publice se consolideaza semnificativ pe timp de razboi, iar cheltuielile private slabesc intrucat nesiguranta afecteaza consumul. In schimb, va exista o stimulare consistenta a cererii", explica Willem Buiter, economist sef la Citi Bank. "Razboaiele nu sunt niciodata sustinute financiar printr-un buget echilibrat", completeaza acesta. In plus, Banca Centrala Europeana e gata sa-i intinda lui Hollande o mana de ajutor, sporind stimulentele financare pentru economia regiunii si chiar mai mult, prin scaderea costurilor de imprumut.  Desi declaratiile oficialilor BCE de joi nu au oferit foarte multe detalii, pietele financiare au interpretat miscarea drept un semn ca urmeaza o posibila relaxare cantitativa in luna decembrie. "Toate aceste masuri vor contribui la monetizarea datoriilor si a deficitului Frantei 'pe usa din spate'. Iar daca esti nevoit sa te imprumuti, tocmai s-au creat toate conditiile pentru a face asta intr-un mod 'castigator', insa momentul este si mai bun pentru a tipari bani", crede analistul Citi. Franta este deja una dintre tarile cu cele mai mari cheltuieli militare, in conditiile in care este inconjurata doar de tari vest-europene prietenoase.  Anul trecut, francezii au cheltuit 53,1 miliarde de dolari pe aparare, un nivel similar cu cel al Indiei, o tara cu o populatie mult mai numeroasa si care se invecineaza cu Pakistanul, tara cu care poarta conflicte dintotdeauna.  In plus, Franta detine mai multe arme nucleare decat China.

Revista germană Der Spiegel a venit zilele trecute cu informaţii care nu mai permit unor nume importante să recomande politici sau să dicteze unor guverne care au uitat interesele propriilor naţiuni.    Jean-Claude Juncker, domnul "când situaţia devine serioasă trebuie să minţi", adică preşedintele Comisiei Europene, este primul amintit de publicaţia germană, pe fondul noilor informaţii cu privire la tratamentul fiscal preferenţial acordat unor corporaţii internaţionale în Luxemburg, Olanda şi Belgia.  Jurnaliştii de la Der Spiegel au avut acces la documente interne ale UE, care arată modul în care ţările Benelux au blocat legile europene privind eliminarea paradisurilor fiscale din uniune. "Documentele interne ale UE arată în mod clar acţiunile guvernului luxemburghez, sub conducerea lui Jean-Claude Juncker, pentru atragerea companiilor în ţară prin facilităţi fiscale", scrie revista germană.  În ultimă instanţă, deciziile autorităţilor din Luxemburg sunt de înţeles: bunăstarea naţiunii este asigurată de mediul privat, care se dezvoltă doar într-un mediu favorabil.   Dar este de neînţeles de ce o astfel de oportunitate este negată altor membri ai Uniunii, mai ales când "lecţiile" vin tocmai de la Juncker. De ce competiţia fiscală din Europa, în loc să fie încurajată, este caracterizată deseori drept "dumping" fiscal, iar cei pedepsiţi sunt, de cele mai multe ori, doar ţările fără influenţă la masa puterii de la Bruxelles?  După cum arată Der Spiegel, preşedintele Comisiei Europene a scris participanţilor la întâlnirea G20 de la Ankara că "trebuie să urmeze exemplul Europei în ceea ce priveşte competiţia fiscală neloială". Dicţionarul limbii române include cuvântul "tupeu", dar acesta este mult prea slab pentru a descrie atitudinea lui Juncker.

Financial Times scrie că volumul petrolului stocat acum pe oceanele lumii în petroliere este de două ori mai mare decât în urmă cu un an și ar acoperi întreg consumul mondial pentru mai bine de o zi. În Indonezia, Malaezia și Singapore așteaptă 14 petroliere care au o încărcătură de 35 de milioane de barili, pentru că nu mai exista capacitate de a depozitare pe uscat. Patru petroliere așteaptă în porturile chineze din același motiv. La fel și la Rotterdam si în alte porturi de la Marea Nordului. Iar producătorii nu se opresc – Iranul are petroliere care transporta 40 de milioane de barili care așteaptă să iasă pe ocean prin strâmtoarea Ormuz.  Coadă de multe mile marine pe coasta Texasului, în apropierea portului Galveston. Peste 40 de petroliere de mare capacitate venite din Irak așteaptă să intre în port pentru a descărca țițeiul și trebuie să aștepte în medie cu trei zile în plus față luna iunie, din cauză că începe să fie depășită capacitatea de stocare din zona celor mai mari rafinării americane.  Este un semn clar că prețul petrolului va continua să scadă. Economia mondială nu poate înghiți într-atât de mult pe cât produc în acest moment statele din OPEC, iar, pe de altă parte, cum prețul stocării pe mare a petrolului este unul ridicat, dealerii pun presiune pentru o scădere și mai accentuata a prețului barilului, astfel încât aceasta formă de stocare să fie profitabilă. Stocarea scumpă pe petroliere era considerată o supapă de siguranță pentru ca prețul petrolului să nu scadă mai mult, însă se pare că ea nu a funcționat acum.  Punctul cheie: "iar producătorii nu se opresc"... Hahaha!! Pai dacă producatorii sînt cretini? Nu au nici economii diversificate si performante, si nici nu înțeleg raportul elementar supply-demand, mai ales pe termen lung, a cui e vina?!? Litrul de benzină a ajuns la $0.56 in state, si e tot in scădere... Thanks, stupid OPEC! In 2014, cel mai mare producator de hidrocarburi (petrol+gaz), SUA, a crescut producția cu 1.6 milioane barili de petrol ÎN FIECARE ZI a anului. OPEC (cum, de ce) n-a observat? Pe tema hidrocarburi, alianța SUA-Canada a terminat restul lumii! Numai SUA au investit $200 miliarde in petrol-gaze in 2014 in vederea politicii strategice americane de independență energetică. Ca să nu mai vorbim de investiții masive in energie alternativă. În plus, Canada are rezerve confirmate de 173 miliarde de barili, suficient pt următorii 140 ani (!) la cotele prezente de producție. Se mai miră cineva de situația descrisă in articol??? Recomand comentatorilor bolșevici să se mai informeze asupra cauzelor si dinamicii actuale pe piața energetică...

Scandalul de spionaj din Germania se extinde. După ce în presă au apărut informații conform cărora Serviciul German de Informații Externe (BND) l-a interceptat pe ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, președintele Francois Hollande cere explicații.  “Cerem să ne fie comunicate toate informațiile. Nu pot exista practici de acest tip între aliați. Știu că Angela Merkel va face totul pentru a ne explica exact circumstanțele”, a declarat președintele Franței, scrie Le Figaro.

Holland a mai spus că știa de practicile Serviciului Secret Al Germaniei, dar, spune acesta, “mi s-a spus că aceste practice au încetat total”.  “Doresc să se mai verifice”, a spus răspicat Francois Hollande.  Serviciul German de Informații Externe este acuzat și de alte interceptări. Printre numele vehiculate amintim: UNICEF, Organizația Mondială a Sănătății, postul de radio Voice of America, Curtea de justiție de la Haga.