Politica fiscală şi cea monetară a Statelor Unite au lucrat în comuniune  perfectă în ultimii ani. Guvernul federal a crescut datoria publică la un nivel  record, lucrând cu deficite fiscale record, iar Fed a cumpărat datoria federală  prin intermediul băncilor comerciale şi a ajuns să aibă în bilanţuri active  într-un volum record.
Programul de quantitative easing (QE) – termen mai nou pentru  money printing – a adus în conturile Fed bonduri de Trezorerie, adică  datorie publică, de 2.450 de miliarde de dolari. Achiziţia  constantă a emisiunilor de titluri de stat din piaţă a dus la scăderea  costurilor de împrumut ale guvernului şi a stimulat creşterea deficitului şi a  datoriei.
Fed a intervenit şi în piaţa imobiliară rezidenţială, după ce a cumpărat  bonduri garantate cu ipoteci (mortgage-backed securities) de peste 1.700 de  miliarde de dolari. Aceste instrumente financiare reprezintă ipoteci împachetate  negociate ca titluri de valoare şi ajută băncile să se finanţeze mai ieftin.  Totodată, aceste instrumente au jucat un rol important în criza sub-prime din  SUA, creditele de calitate îndoielnică fiind mai uşor de ascuns. Achizţia  acestora de către Fed a ajutat băncile atât direct, prin creşterea cererii, cât  şi indirect, prin efectele asupra pieţei imobiliare – atenuarea contracţiei  acesteia.
Cel mai important lucru pe care l-a făcut QE este creşterea preţurilor  activelor. Bursele au ajuns la nivelurile record de dinainte de prăbuşirea din  2008, deşi evoluţia economică a SUA nu a fost tocmai pe măsură. Este adevărat că  PIB al SUA a crescut cu rate superioare celui din UE – americanii au creştere  economică anuală începând cu 2010 -, însă asta s-a făcut cu preţul unui deficit  susţinut de cea mai importantă monedă de rezervă a lumii. Totodată, deşi PIB a  crescut, piaţa muncii are în continuare probleme importante – rata de  participare este la cel mai scăzut nivel din ultimii ani -, semn că banii  pompaţi în piaţă nu se scurg peste toată economia.
Acum QE a ajuns la final, sub noul guvernator, Yellen, fără ca efectele să  fie clare. Fed spune că va ţine dobânda aproape de zero pe un termen nedefinit.





