JOS GUVERNUL INCOMPETENTILOR, MINCINOSILOR SI NECOPTILOR - JOS PONTA!!!!

Aproape 10,000 de persoane participă la un miting în Bucureşti, organizat pe reţelele de socializare pentru comemorarea victimelor de la Revoluţia din 1989 . Oamenii au ieşit pe carosabil şi au blocat circulaţia în Piaţa Universităţii, iar apoi au plecat în marş spre Piaţa Victoria. Ulterior ei au mers în marş spre Piaţa Revoluţiei.

Manifestanţiii s-au adunat, în jurul orei 17.00 cu bannere şi steaguri tricolore, atât în zona fântânii de la Universitate, cât şi pe trotuarul de la Teatrul Naţional. În mijlocul lor a venit, cu un steag, şi liderul Partidului Noua Republică, Mihail Neamţu, care a fost însă apostrofat de câţiva manifestanţi şi obligat să iasă din mulţime....Protestatarii s-au mobilizat prin intermediul reţelelor de socializare, pe internet circulând şi un manifest denumit "Declaraţia de la Bucureşti. 21 decembrie 2013", în care se cere, printre altele, demisia Guvernului şi a şefului statului, "abrogarea" noilor modificări aduse Codului penal şi interzicerea mineritului pe bază de cianuri şi a fracturării hidraulice. Printr-un alt anunţ, oamenii au fost chemaţi să aprindă o lumânare în memoria eroilor căzuţi în Revoluţie şi să refacă, simbolic, baricada de la Intercontinental din 21 decembrie 1989.

Aproximativ 2.000 de oameni au protestat în Capitală şi duminica trecută, pentru menţinerea ordinii fiind mobilizaţi 600 de jandarmi. Manifestaţia, neautorizată, a fost marcată de incidente după ce o parte a protestatarilor au blocat bulevardul Regina Elisabeta şi Calea Victoriei, iar apoi au încercat să forţeze cordonul de jandarmi din faţa sediului Guvernului. Cinci protestatari au fost ridicaţi şi amendaţi cu câte 500 de lei.

În aceeaşi zi în care autorităţile europene au căzut de acord asupra cadrului de soluţionare a problemelor bancare prin bail-in, cotidianul german Handelsblatt publica rezultatele unui studiu de la Standard and Poor's, în care se arăta că "primele 50 de bănci din Europa mai au nevoie de capital suplimentar de circa 110 miliarde de euro, astfel încât să fie eliminat pericolul reducerii ratingurilor", din care 50 de miliarde îl reprezintă necesarul de capital al băncilor din Grecia, Spania, Portugalia şi Italia.

Dar periferia nu este singura cu probleme. În Austria, guvernul a majorat capitalul băncii naţionalizate Hypo Alpe- Adria-Bank International cu încă 800 de milioane de euro săptămâna trecută, cheltuielile publice pentru susţinerea Hypo ridicându-se până la 3,6 miliarde de euro în ultimii cinci ani. Banca centrală presează guvernul să aloce sumele necesare deoarece "există riscul unui faliment necontrolat" al băncii naţionalizate, cu efecte deosebit de grave asupra sistemului bancar, iar costul acestuia poate ajunge până la 26 de miliarde de euro, conform unui articol din ediţia online a revistei Profil.

Cadrul de bail-in spune că deponenţii garantaţi (n.a. cei cu depozite de până la 100 de mii de euro) nu vor fi afectaţi de noile măsuri. Chiar aşa?

Conform raportului anual pentru 2012 de la Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, resursele alocate pentru garantarea depozitelor de la noi erau de 2,9 miliarde de lei, reprezentând 1,9% din valoarea lor totală. Altceva este, însă, mult mai interesant: "Comparativ cu alte state membre ale UE, un astfel de nivel al gradului de acoperire a expunerii plasează FGDB în categoria schemelor de garantare a depozitelor cu cele mai mari valori ale acestui indicator".  Şi atunci, cum pot garanta autorităţile europene că bail-in-ul se va opri la pragul anunţat? Nu pot, mai ales că au ales să ignore adevărata cauză a problemelor actuale: instabilitatea sistemului bancar este dată de existenţa rezervelor fracţionare, pe fondul unui "standard" monetar de hârtie, care este "gestionat" de băncile centrale. Limita de creştere în acest context a fost atinsă prin explozia necontrolată a creditării, după zeci de ani de transfer a bunăstării viitoare în prezent. Deci bail-in-ul nu este o chestiune de "dacă", ci de "când", iar costurile cele mai mici vor fi cele care vor ajunge pe prima pagină a ziarelor.

Adevăratele costuri vor fi cele asociate adâncirii neîncrederii în sistemul bancar, coroborate cu cele sociale şi materiale, determinate de subminarea gravă a procesului de formare a capitalului şi, implicit, a noilor locuri de muncă. Cu autorităţi scăpate de sub controlul votului democratic, Europa riscă să se întoarcă în vremurile când bunăstarea era doar un vis frumos şi jaful instituţionalizat era la ordinea zilei.(sursa bursa)

Bursa :DOI FRAŢI DE CRUCE ROŞIE

Nerabdător să ne distrugă sistemul bancar şi afacerile, ministrul bugetului Liviu Voinea şi-a exprimat dorinţa, la Bruxelles, în cadrul reuniunii Consiliului extraordinar ECOFIN, de miercuri, 18 decembrie, ca furtul banilor depuşi în bănci prin mecanismul de "bail-in" să devină legal cât mai curând şi să fie efectiv de la întâi ianuarie 2016.
Întrucât avem norocul să nu facem parte, încă, din Zona Euro, prevederile stupefiante adoptate de UE în privinţa confiscării depunerilor din bănci, pe modelul din Cipru, nu ni s-ar aplica, dacă nu am adera la proiectata Uniune bancară a continentului.
Dar preşedintele Traian Băsescu este, conform propriilor spuse, un entuziast al Uniunii bancare.
Sinteza nerăbdării lui Voinea cu entuziasmul lui Băsescu ne condamnă să urmăm destinul stupid rezervat Europei de cele mai întunecate minţi financiare ale Uniunii Europene; în faţa pericolului să ne fie şterpeliţi banii din bănci, ni-i vom retrage, în masă, căutând o altă soluţie de păstrare a agoniselii, iar afaceriştii vor căuta să-şi deschidă conturi pe alte meleaguri decât cele europene.
Culmea ironiei, acestui mecanism i-a fost acordat titlul de "mecanism de salvare a băncilor", ca şi când ele ar mai putea fi salvate când le fuge clientela.
Dar cinismul autorităţilor europene este cel mai manifest în felul în care măsura a fost anunţată, miercurea trecută, de comisarul european pentru piaţă internă şi servicii Michel Barnier, care, triumfător, a spus că nu va mai fi necesar ca băncile să fie salvate din banii tuturor cetăţenilor (că, adică, nu toţi cetăţenii fiind depunători la bănci, rezultă că i-ar fi scutit să mai fie furaţi, când bugetele ţărilor le varsă contribuţiile în băncile falite).
Barnier minte: finanţarea băncilor falite cu banii bugetului nu a fost exclusă, ci doar a fost deschis şi buzunarul depunătorilor, care, acum, vor fi furaţi de bănci şi direct, ca depunători, dar şi prin buget, în calitate de cetăţeni contribuabili.
Interesant este că minciuna prinde la public.
În afară de BURSA, presa românească nu a reflectat acest eveniment epocal, al trecerii de la civilizaţia creditului la civilizaţia furtului; publicaţiile care-şi zic "de specialitate", au înghiţit găluşca lui Barnier, spunând că "bail-in"-ul este o soluţie de despovărare a cetăţenilor de falimentele băncilor.
La Orwell, un personaj anunţă, bucuros: "Ai văzut, au crescut raţia de ciocolată de la 40 de grame, la 30 de grame!" Da, trăim orwellian, dar stupiditatea europeană îi excede imaginaţia - este realitatea noastră.
     Să fim mândri!
     La mulţi ani! 

MAKE

Ratele creditelor neperformante ar putea creşte în trimestrul al patrulea, după ce BNR a iniţiat o reevaluare a clasificării creditelor şi provizionării, notează Fitch.

Riscurile legate de ponderea ridicată a creditelor în valută nu se vor tempera curând, având în vedere că o mare parte din aceste împrumuturi reprezintă credite de consum pe termen mediu sau ipotecare pe termen lung, iar creditarea, predominant în monedă locală, merge greu în prezent, se arată în raport.

Fitch consideră că ratele de adecvare a capitalului vor scădea la finele acestui an, din cauza necesităţii constituirii de provizioane suplimentare, dar se vor stabiliza ulterior.

Ratele de adecvare a capitalului reglementat sunt în prezent, în România, cu 2-3 puncte procentuale sub nivelurile IFRS (calculate conform stantardelor internaţionale de raportare financiară), pe fondul mecanismelor prudenţiale (rezerve mai ridicate) impuse de autorităţile române, notează Fitch. Agenţia anticipează ca această diferenţă să se restrângă pe măsură ce nivelul rezervelor obligatorii va fi redfus.

Totodată, profilul de finanţare al sectorului bancar românesc se îmbunătăţeşte treptat, raportul credite-depozite coborând cu aproximativ 10 puncte procentuale în trimestrul al treilea raportat la perioada corespunzătoare a anului trecut, la 108%.

Lichiditatea în lei este "confortabilă", în timp ce deficitul de finanţare în valută este încă semnificativ, însă se închide treptat.

Veniturile din dobânzi şi veniturile totale ale băncilor vor fi probabil afectate de scăderea dobânzilor la lei, revenirea întârziată a creditării şi focusarea băncilor pe sursele locale de finanţare, anticipează agenţia de rating.

Deşi apariţia de noi credite neperformante este aşteptată să încetinească anul viitor, provizioanele vor rămâne probabil la un nivel ridicat, având în vedere necesitatea de creştere a ratei de acoperire a creditelor neperformante existente. În acest context, băncile se vor concentra pe eficientizarea cheltuielilor şi realizarea e economii, ceea ce ar putea conduce la "repoziţionarea" unor instituţii de credit şi chiar la consolidări în sectorul bancar. Perspectiva sectorului bancar din Europa Centrală şi de Est este una stabilă, afectată de o revenire economică fragilă şi probleme cu calitatea activelor pe unele pieţe. În România şi Ungaria continuă să fie predominante riscurile negative, in timp ce băncile din Polonia, Cehia şi Slovacia vor continua să aibă performanţe mai bune faţă de alte ţări. Fitch atribuie României ratingul "BBB-", cu perspectivă stabilă. BCR şi BRD, cele mai mari bănci din România, sunt notate cu calificativul "BBB+", de asemenea cu perspectivă stabilă. Banca Transilvania are ratingul "BB-", cu perspectivă stabilă, iar UniCredit Ţiriac Bank "BBB", cu perspectivă negativă. Garanti Bank România are calificativul "BBB-", cu perspectivă stabilă, iar ProCredit Bank este notată de Fitch la nivelul "BB+", cu perspectivă stabilă.

Despre nasul lui Ponta - prima casatorie

DEŞI ARE DOSAR PENAL, Constantin Iacov - director adjunct interimar la FNGCIMM

BURSA 19.12.2013 După revocarea conducerii Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (FNGCIMM), instituţia are, provizoriu, noi administratori şi executivi, potrivit unor surse apropiate situaţiei. Însă interimarii nu sunt nici ei fără pată, după cum spun unele voci. 

Conform surselor noastre, de câteva zile, funcţia de director general adjunct al FNGCIMM este ocupată de Constantin Iacov, fostul preşedinte acţionar al echipei de fotbal FC Naţional, care, printre altele, are şi un dosar penal.

Astfel, se ridică cel puţin o problemă morală şi etică în numirea lui Constantin Iacov în consiliul de administraţie, fie el şi provizoriu, al FNGCIM, opinează unele voci.

Presa a relatat că, între anii 1997 şi 2000, Constantin Iacov a fost judecat pentru mai multe infracţiuni (violare de domiciliu, distrugere şi lovire) şi condamnat la şase luni de închisoare cu executare. Pedeapsa i-a fost apoi suspendată condiţionat, pentru o perioadă de încercare de doi ani şi jumătate.
Numele său a apărut şi în dosarul transferurilor din fotbal.

Noul preşedinte director general al instituţiei este Silvia Niţu-Ciornei.

Posturile de la FNGCIMM vor trebui ocupate definitiv printr-un examen, conform prevederilor legale, care se pare că se va ţine în primăvara anului viitor.
La începutul lunii trecute, Ministerul Finanţelor Publice (MFP), în calitate de reprezentant al acţionarului unic, Statul român, al FNGCIMM, a hotărât revocarea lui Aurel Şaramet din funcţia de director general/preşedinte al Consiliului de administraţie (CA) al Fondului, precum şi a altor membri ai CA.
În anul 2012, numele lui Aurel Şaramet a fost implicat într-un scandal legat de mai multe fraude bancare.
Potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 109/2011, privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, membrii CA ar trebui să aibă o anume pregătire profesională şi să nu fi încălcat prevederile legii 656/2002 (pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism). 

ARTICOL BUN DIN ziarul bursa

Statele membre ale Uniunii Europene şi Parlamentul European au ajuns, miercuri noapte, la un acord privind salvarea băncilor falimentare prin bail-in, adică prin folosirea banilor deponenţilor cu sume de peste 100.000 euro, anunţă Financial Times.

Înţelegerea la care au ajuns oficialii europeni prevede, totodată, ca guvernele să îşi păstreze în continuare posibilitatea de a interveni pentru a salva băncile de la colaps (bail-out - salvarea băncilor prin taxele şi impozitele plătite de contribuabili), însă doar în situaţii excepţionale, precizează publicaţia britanică.

Gunnar Hokmark, negociatorul principal din partea Parlamentului European, a declarat: "Avem acum un sistem de recapitalizare puternic, care trimite un mesaj clar că acţionarii băncilor şi creditorii vor fi cei care vor suporta pierderile, nu contribuabilii. În acelaşi timp, am stabilit, de asemenea, reguli clare pentru gestionarea cazurilor excepţionale, cum ar fi situaţia în care stabilitatea financiară globală ar fi pusă în pericol".

Noile reguli urmează să se aplice în UE din 2015, în timp ce prevederile vizând implicarea creditorilor cu prioritate la plată vor deveni active din 2016, cu doi ani mai devreme decât luau iniţial în calcul miniştrii europeni de finanţe.

"Cu noile reguli, cheltuielile publice masive pentru salvarea unor bănci vor deveni în sfârşit o practică a trecutului", a declarat comisarul UE responsabil de reforme, Michel Barnier.

Întrebarea care se pune în acest context este: cu ce preţ vine această noutate? "În ambele cazuri, vorbim de banii cetăţenilor; la bail-out se iau din taxele plătite de ei la stat, la bail-in, după se trece de creditori, se confiscă economiile deponenţilor din bancă", ne-a spus analistul Călin Rechea.

     *  Alin Iacob: "Nu ştiu dacă bail-in-ul este o soluţie perfectă, dar este mult mai bună decât bail-out"

     Alin Iacob, preşedintele Asociaţiei Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), consideră că atât timp cât posibila confiscare din depozite vizează pe acei clienţi care au sume de peste 100.000 euro, nu ar trebui să ne facem griji. Domnia sa ne-a declarat: "Bail-in nu înseamnă salvarea băncilor cu banii deponenţilor.

     Din perspectiva mea, banii deponenţilor garantaţi nu sunt afectaţi de bail-in. Am mai auzit undeva că bail-in ar însemna confiscarea banilor tuturor deponenţilor, dar nu este aşa. Garanţia de 100.000 euro se aplică atât persoanelor fizice, cât şi celor juridice. Aceşti deponenţi nu au motiv pentru care să îşi facă griji. În rest, bail-in vizează, spre deosebire de bail-out, care presupune aruncarea răspunderii şi responsabilităţii suportării eşecurilor bancare către plătitorii de taxe şi impozite, ca cei sacrificaţi să fie cei în relaţia cu banca respectivă, angajaţii, acţionarii. Bail-in este o filosifie de moralitate: plătesc cei aflaţi în zona de relaţie a băncii, iar deponenţii cu sume negarantate sunt doar unii din cei care plătesc. Eu nu m-aş alarma deloc din cauza acestei veşti. Nu ştiu dacă bail-in-ul este o soluţie perfectă, dar este mult mai bună decât bail-out.

     Pentru utilizatorul român de servicii financiare, cel mai important ar fi, lăsând la o parte uniunea bancară, res¬pectarea regulamentelor europene, care, din păcate, cam şchiopătează în România, în ceea ce priveşte implementarea şi respectarea lor.

     Peste 99% din depozitele din România sunt garantate. Vorbim de nişte sume care nu sunt relevante. Or fi câţiva care au griji, dar majoritatea oamenilor sunt în limita extrem de decentă a Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar - FGDB. De fapt, această decenţă dată de plafonul de 100.000 euro se datorează faptului că suntem membri ai Uniunii Europene.

     Dacă ne-am uita retrospectiv în istorie, la începutul anilor 2000 pragul de garantare era de câteva mii de dolari, iar înainte de aderare, dacă nu mă înşel, era de 20.000 euro. Suntem o ţară săracă, dacă privim în comparaţie cu media europeană, aşa că nu avem motive să ne facem griji. Dis¬cuţia care îi priveşte pe deponenţii negarantaţi, în România, este o problemă care aproape nu există".

     *  Dragoş Cabat: "Aderarea sistemului bancar românesc la uniunea bancară europeană este singura noastră şansă"

     Sistemul bancar autohton are nevoie de o uniune bancară, altfel nu are şanse de supravieţuire, potrivit analistului financiar Dragoş Cabat. Domnia sa ne-a declarat: "Până la urmă, dacă eşti într-un club, trebuie să fii ca toţi ceilalţi. Nu cred că avem vreo şansă de unii singuri să supravieţuim pe termen lung. Deponenţii români, care au mulţi bani în bănci sunt puţini, doar câteva sute. Restul, cei care au sume mici, care oricum sunt garantate, nu ar avea de ce să se teamă. Sunt foarte puţini oameni care ar putea suferi. Aderarea sistemului bancar românesc la uniunea bancară europeană este singura noas¬tră şansă".

     *  Călin Rechea: "La noi sunt şanse mari să se confişte şi din conturile garantate"

     Un bail-in în ţara noastră va afecta şi deponenţii negarantaţi, ne-a trans¬mis analistul Călin Rechea. Potrivit domniei sale, într-adevăr, sunt puţini clienţi care au sume mari în bănci, însă, tocmai pentru că sunt prea puţini şi au sume insuficiente pentru a salva o bancă, există un scenariu potrivit căruia un bail-in ar putea apela inclusiv la banii clienţilor cu sume garantate, de până în 100.000 euro. Statele UE au convenit să introducă fonduri de lichidare sau taxe cores¬punzătoare, care să constituie în următorul deceniu rezerve echivalente cu 1% din depozitele garantate, circa 70 de miliarde de euro la nivel comunitar.

Regulile convenite trebuie să asigure cadrul reorganizării sau lichidării la nivel naţional a băncilor cu probleme. Reglementările vor fi aplicate de o autoritate centrală în uniunea bancară a zonei euro - structură aflată încă în stadiu de negociere.

Începând din 2016, acţionarii, deţinătorii de obligaţiuni şi unii deponenţi vor putea fi forţaţi să contribuie la costurile de reorganizare sau lichidare. Depozitele asigurate până în limita de 100.000 de euro sunt exceptate, iar depozitele persoanelor fizice şi companiilor mici vor fi tratate preferenţial la distribuirea costurilor. Acţionarii, deţinătorii de obligaţiuni şi o parte a deponenţilor trebuie să contribuie cu echivalentul a 8% din pasive înainte ca fondurile de lichidare să fie folosite, însă statele pot lua decizia de a proteja anumiţi creditori dacă primesc acordul Bruxelles-ului.  După implementarea pragului de 8%, intervenţia statelor din fondurile de lichidare este limitată la 5% din pasive şi este condiţionată de aprobarea UE.