Propunerea de regulament a Parlamentului European şi a Consiliului European privind protecţia datelor persoanelor fizice se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.  Regulamentul presupune şi ghişeul unic, care ar însemna instituirea unor mecanisme pentru a genera coerenţă în aplicarea legislaţiei privind protecţia datelor la nivelul întregii UE. În special, Comisia Europeană propune ca atunci când prelucrarea datelor cu caracter personal are loc în mai multe state membre, ar trebui ca o singură autoritate de supraveghere să fie competentă în monitorizarea tuturor activităţilor respective. Acest principiu, cunoscut sub denumirea de "ghişeu unic", înseamnă că, în fiecare caz, autoritatea competentă va fi autoritatea statului membru în care operatorul sau persoana împuternicită de operator îşi are sediul principal

În discuţiile privind protecţia datelor, la reuniunea din octombrie 2014, Consiliul a ţinut, de asemenea, o dezbatere politică generală privind dreptul de a fi uitat şi implicaţiile acestuia pentru libertatea de exprimare. Această dezbatere a avut loc în urma hotărârii din 2014 a Curţii Europene de Justiţie în cauza Google/ Spania. În hotărârea respectivă, Curtea de Justiţie a clarificat modalităţile în care persoanele vizate îşi pot exercita drepturile la ştergerea datelor la opoziţie faţă de prelucrarea datelor de către operatorii de motoare de căutare ("dreptul de a fi uitat”).

Statele Unite ar putea creşte numărul de green card oferite chinezilor în acest an, până la 14.000. Cererea este mare, căci tot mai mulţi chinezi cu dare de mână solicită posibilitatea de a investi în SUA. Administraţia americană este interesată ca imigranţii să finanţeze afaceri şi să creeze locuri de muncă mai ales în zonele rurale cu şomaj mare.   Cartea verde este primită de chinezii care investesc cel puţin 500.000 de dolari în zonele rurale şi cel puţin un milion de dolari în alte regiuni, cu condiţia ca investiţia să creeze 10 locuri de muncă full-time. Cartea verde oferă posibilitatea de a obţine cetăţenia americană, potrivit Business Insider.  Chinezii abia aşteaptă să-şi părăsească ţara natală şi ar investi mai ales în afaceri imobiliare. Australia, Noua Zeelandă, Spania, Portugalia şi Cipru au anunţat programe similare de atragere a imigranţilor chinezi.   Pentru a obţine un permis de rezidenţă în Spania şi Portugalia este necesară o investiţie de 500.000 de euro iar în Cipru de 300.000 de euro.  Străinii care investesc cel puţin patru milioane de dolari australieni vor primi viza de investitor în Australia.  China este cea mai mare sursă de imigranţi din lume, cu aproape 60 de milioane de deţinători de vize în SUA, Canada, Australia şi Singapore, printre cele mai căutate ţări, potrivit Business Insider. Pe de altă parte, doar 850.000 de străini au vize de lucru in China.

Artizanul programului gigantic de aruncare în piață a sumei de 1.100 miliarde de euro în aproximativ un an și jumătate prin achiziționarea de obligațiuni este nimeni altcineva decât președintele Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi fost guvernator al Băncii Centrale a Italiei.  Cu trei ani înainte să fie ales președintele BCE, Mario Draghi a participat la întâlnirile controversatului Grup Bilderberg, despre care se spune că reprezintă guvernul din umbră al lumii și că nicio decizie importantă nu este luată fără aprobarea sa, scrie Money.ro

Evenimentul care a zdruncinat în această săptămână lumea financiară globală este aprecierea fără precedent a monedei americane care a ajuns la o valoare apropiată de cea a euro. Principalul motiv al aprecierii dolarului este începutul relaxării cantitative decise de Banca Centrală Europeană... Un alt aspect demn de menționat este că Mario Draghi a ocupat, între anii 2002-2005, funcția de vicepreședinte și managing director al Goldman Sachs International, o puternică bancă americană pentru care au lucrat, de-a lungul timpului, numeroși decidenți ai finanțelor mondiale. Printre aceștia se mai numără: foștii secretari de stat ai Trezoreriei americane Henry Paulson și Timothy Geithner, Lucas Papademos, guvernatorul băncii centrale a Greciei și premier al Greciei în anii 2011-2012, fost premier al Italiei și fost președinte al Comisiei Europene Romano Prodi, actualul premier italian Mario Monti, președintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick.

Dacă Grecia explodează, atunci vor urma Spania şi Italia. Şi, în cele din urmă, Germania. De aceea, trebuie să găsim o soluţie în interiorul zonei euro", a declarat Panos Kammenos pentru popularul ziar german, în timp ce scenariul unei ieşiri a Greciei din zona euro - "Grexit" - şi-a făcut din nou apariţia, în special în Germania.   "Această soluţie nu trebuie să se rezume însă la faptul ca grecii să fie mereu obligaţi să plătească. Oamenii nu au primit nimic din planurile de ajutor, totul a mers exclusiv la bănci", a afirmat Kammenos, lider al partidului Grecii Independenţi (dreapta suveranistă), aliat al guvernului stângii radicale condus de Alexis Tsipras. Potrivit demnitarului elen, Atena nu are nevoie de al treilea plan de ajutor, ci de o "ştergere a datoriei", aşa cum a obţinut "Germania în 1953 cu prilejul Conferinţei de la Londra", care a dus la ştergerea unei importante părţi a datoriei, după ce ţara ieşise ruinată din cel de-Al Doilea Război Mondial.  Referitor la chestiunea despăgubirilor pentru pagubele provocate de nazişti în Grecia în timpul războiului, Panos Kammenos a susţinut că "toate celelalte ţări europene au fost despăgubite", cu excepţia ţării sale.  "Pentru noi, nu este un act împotriva Germaniei, ci o datorie istorică. Aurul pe care naziştii l-au cărat de la Atena la Berlin a reprezentat mulţi bani. Pentru asta, aşteptăm o despăgubire", a mai spus el, în contextul în care ministerul său a anunţat vineri că doreşte să utilizeze arhivele secrete ale Wehrmachtului în spirjinul cererii de despăgubire. Berlinul consideră problema despăgubirilor rezolvată din 1960, în cadrul unui acord cu alte guverne europene, şi refuză categoric orice plată, însă Grecia insistă.  Ministrul justiţiei, Nikos Paraskevopoulos, a ameninţat miercuri că va da unda verde implementării unei decizii din anul 2000 a Curţii Supreme de la Atena, până în prezent neaplicată, ce prevede posibilitatea confiscării bunurilor germane de pe teritoriul grec, drept compensaţie pentru crimele şi pagubele comise de nazişti în Grecia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Într-o scrisoare transmisă în 23 decembrie 2014, directorul Direcţiei Generale Politică Regională (DG REGIO) a CE, Walter Deffaa, îl înştiinţa pe ambasadorul Mihnea Motoc, şeful Reprezentanţei Permanente a României pe lângă instituţiile europene, în legătură cu o serie întreagă de nereguli găsite de auditorii de la Bruxelles la programul românesc de creştere a competitivităţii economice pe bani de la UE.    În 24-28 noiembrie, când premierul Victor Ponta şi guvernul său încercau să-şi revină după lovitură primită la alegerile prezidenţiale, nişte funcţionari de la Bruxelles controlau discret, la Bucureşti, cheltuirea banilor europeni în Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice.   Două instituţii româneşti erau "călcate" de controale: Autoritatea de Management pentru POS CCE, de la Ministerul Fondurilor Europene, şi Organismul Intermediar pentru Axa III a POS CCE, din subordinea Ministerului pentru Societatea Informaţională.    Oamenii de la Bruxelles au luat la bani mărunţi cheltuieli declarate în anul 2014, efectuate de diferiţi beneficiari - printre care şi universităţi - care au derulat proiecte europene, se arată în scrisoarea obţinută de HotNews.ro.    "Activitatea de audit a identificat dovezi care sugerează mai multe încălcări ale directivei privind achiziţiile publice, în special pentru operaţiunile efectuate în Axa prioritară 3 - Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţii pentru sectoarele public şi privat, domeniul major de intervenţie 2 - pentru utilizarea eficientă a serviciilor publice electronice", le scrie Comisia Europeană autorităţilor române.    Printre neregulile găsite la achiziţiile publice controlate se numără şi înţelegerile secrete între firmele ofertante şi companiile care au elaborat documentaţia şi cerinţele tehnice impuse ofertanţilor la achiziţiile publice din proiecte europene.   "Autoritatea de management trebuie să analizeze orice conflict de interese între companiile implicate în elaborarea şi pregătirea cerinţelor tehnice şi / sau documentaţiei de atribuire pentru toate contractele în axa prioritară 3 - domeniul major de intervenţie 2 - şi participanţii la procedura de atribuire. Ofertele primite de la ofertantul câştigător care respectă deplin nivelul înalt şi complexitatea cerinţelor tehnice, şi numărul redus de clarificări în comparaţie cu ceilalţi ofertanţi în timpul etapei de evaluare reprezintă dovezi care sugerează cazuri de coluziune (înţelegeri secrete - n.r.), aşa cum sunt descrise în documentul de lucru al Comisiei privind indicatorii de fraudă. În cazul în care este identificată o suspiciune de fraudă, trebuie să se ia măsuri corespunzătoare", se arată în scrisoarea CE către autorităţile române.   Auditorii europeni au găsit la 10 contracte semnate în urma unor achiziţii publice "crierii discriminatorii şi disproporţionate în stadiul depunerii ofertelor" de către firmele ofertante, fără să li se permită acestora "demonstrarea experienţei şi capacităţii relevante prin mijloace echivalente".

Cumva, devalorizarea euro era previzibilă încă de acum câteva luni, mai ales de când cu măsurile aşa-numite de „Quantitative Easing (QE)“ ale Europei; mai exact, cu programul de tipărire de bani. Măsura urma, fără îndoială, să producă inflaţie în zona euro, fiindcă orice mărire artificială a lichidităţii din piaţă naşte o asemenea consecinţă. Pe de altă parte, de câţiva ani buni încoace, FED (Banca Centrală Americană) a tipărit nonstop la bancnote verzi, până în toamna anului trecut. Şi atunci, care este alternativa? În ce monedă ar putea să-şi plaseze bogaţii lichidităţile, în aşa fel încât să nu-şi vadă averile roase de inflaţie, precum se întâmpla pe vremuri cu banii dosiţi în pivniţă şi dibuiţi de şobolani?  Un posibil motiv pentru creşterea dolarului faţă de euro ar putea fi mersul economiei. De partea asta a Atlanticului avem o economie care abia se târâie, cu mari probleme funcţionale (vezi cazul Greciei şi consecinţele sale) şi cu un sistem de conducere birocratic şi socialist extrem de lent şi lipsit de mijloace de reacţie rapidă. De partea cealaltă, economia se mişcă parcă mai bine, iar ceva-ceva din mizeriile acumulate înainte de criză s-au mai spălat prin nişte falimente, inclusiv bancare. Pe de altă parte, este imposibil să nu intuieşti faptul că efectul tipăririi miliardelor de euro și dolari se va arăta la un moment dat prin apariţia unei noi crize. Nu degeaba există acum mai mulţi miliardari în dolari decât oricând în istorie, iar mulţi dintre ei au vârste sub 30 de ani. Criza dotcom 2.0 se află - părere strict personală - undeva în zona a maximum 20 de luni de acum încolo.

 

 

Dar ce motiv are leul nostru să scadă faţă de dolar? Aici nu mai înţeleg. Economia noastră creşte, BNR nu tipăreşte bani, suntem prea puţin expuşi direct la o eventuală ieşire a Greciei din zona Euro. Şi totuşi, între leu şi moneda unică europeană aflată în scădere se păstrează aceeaşi dinamică de dinainte de QE. Ciudăţenia asta numai Mugur Isărescu cred că o poate explica şi sper să o facă personal şi cât mai curând. Fiindcă am impresia că, în ciuda procentului mare de încredere de care se bucură, guvernatorul BNR numai cu conservarea avuţiei conaţionalilor nu se ocupă zilele astea.